Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 martie 2002, Colegiul jurisdicțional Olt a fost sesizat prin rezoluția nr. 13258 a Procurorului general financiar, cu stabilirea răspunderii pentru prejudiciul de 3.575.521.000 lei, plus foloase nerealizate de 339.104.000 lei, constatate de Direcția de Control Financiar Olt, prin procesul-verbal de control nr. 6241 din 6 septembrie 2000.
S-a reținut prin actul de sesizare, că în perioada 1 iunie 1999 – 30 iunie 2000, Spitalul Județean Olt-Slatina s-a aprovizionat cu obiecte și materiale sanitare în valoare de 4.033 miliarde lei de la SC I.R. SRL Slatina, cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la achizițiile de bunuri publice, la condițiile de publicitate, ignorarea ofertelor depuse etc.
Pentru prejudiciul total și foloasele nerealizate, menționate în actul de sesizare, s-a stabilit că răspunderea juridică revine în primul rând doctorului C.G., care în calitate de ordonator terțiar de credite, a încălcat prevederile art. 22, art. 34 alin. (5), art. 36 alin. (1) lit. a) și c) și art. 78 din Legea finanțelor publice nr. 72/1996, precum și în sarcina altor 5 persoane, pentru care colegiul a fost sesizat.
Împotriva actului de sesizare nr. 13258/23D din 20 martie 2002, a formulat cerere de reexaminare C.G., solicitând desființarea actului de sesizare.
Curtea de Conturi a României. prin decizia nr. 31 din 19 iunie 2002, a respins cererea de reexaminare formulată de C.G., reținând că prin art. 38 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, s-a instituit procedura legală, cale de urmat împotriva actului de clasare al Procurorului financiar, cu două etape obligatorii în succesiunea lor, respectiv:
1) cei interesați pot face plângere împotriva actului de clasare a Procurorului financiar ,în termen de 30 de zile de la comunicare și
2) organul de control și părțile interesate pot face cerere de reexaminare, prin care actul Procurorului general financiar este supus controlului jurisdicțional.
În cauza de față, însă, nu s-a formulat plângere împotriva soluției de clasare, de nici una dintre părți.
S-a mai reținut și că partea nu este lezată în drepturile sale, întrucât prin actul de sesizare, în cursul procesului, poate să solicite constatarea nulității actului de sesizare sau anularea acestuia, în fața colegiului jurisdicțional, urmând ca acesta să se pronunțe cu privire la cererea formulată.
Împotriva acestei decizii, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs C.G. care a susținut că:
1) instanța administrativă ar fi trebuit să respingă cererea de reexaminare, ca inadmisibilă, cu atât mai mult, cu cât a încercat să demonstreze că reclamantul nu avea la dispoziție calea de atac a reexaminării.
2) instanța administrativă a apreciat că actul de sesizare atacat a fost emis nu ca urmare a plângerii uneia dintre părțile interesate, ci ca urmare a controlului ierarhic.
3) instanța administrativă nu s-a pronunțat asupra excepției de tardivitate a introducerii plângerii de către organul de control,ridicată de apărătorul reclamantului și consemnată în preambulul deciziei.
4) rezoluția Procurorului financiar nr. 13258/23D/2002 nu este motivată.
5) Procurorul general financiar, prin actul de sesizare emis, a încălcat și dispozițiile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, privind termenul de 10 zile, în care trebuia să se pronunțe asupra plângerii formulată de organul de control.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 77/2002, „împotriva actului de clasare, organul de control și cei interesați pot face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare. Plângerea se judecă de Procurorul general financiar. Împotriva soluției acestuia (procurorului), organul de control și părțile interesate pot face cereri de reexaminare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Conturi, în compunea prevăzută de art. 56”.
În cauză, motivarea deciziei Curții de Conturi este făcută în ideea respingerii acțiunii, ca inadmisibilă, întrucât nu s-ar fi parcurs etapele prevăzute de lege, respectiv că nu s-ar fi formulat plângere împotriva soluției de clasare dată de Procurorul financiar, ceea ce este inexact, deoarece la data de 11 mai 2001, Direcția de Control Financiar Olt a depus o asemenea plângere, învestind Procurorul general financiar ca să se pronunțe în acest sens.
De altfel, potrivit art. 38 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, plângerea a și fost soluționată de Procurorul general financiar, la data de 12 iunie 2002, în sensul că a fost infirmată rezoluția de clasare și sesizat Colegiul jurisdicțional Olt.
În raport cu aceste constatări, Curtea admite recursul declarat în cauză, casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru soluționarea cererii de reexaminare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.G., împotriva deciziei nr. 31 din 19 iunie 2002 a Curții de Conturi,în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992.
Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru soluționarea cererii de reexaminare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.