Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 3 din 15 februarie 2001 Compartimentul de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi a județului Giurgiu a solicitat Colegiului jurisdicțional Giurgiu stabilirea răspunderii juridice pentru un prejudiciu de 69.304.589 lei la care se mai adaugă 15.100.832 lei penalități aferente de întârzieri constatat în urma verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat în anul 2000 la Centrul bugetar „Tudor Vianu” Giurgiu, în prezent Centru financiar „Tudor Vianu”.
Între constatări s-a reținut că în ceea ce privește capitolul angajări personal la Școala generală nr. 3 Giurgiu a fost angajată secretar I A.P., deși conform statului de funcții aprobat pentru anul 1999 – 2000 era prevăzută funcția de secretar III, fiindu-i achitate în plus plăți salariale de 3.461.851 lei.
Prin sentința nr. 34 din 10 iunie 2002, în legătură cu această sesizare și cu micșorarea fără drept a sumei în plus de 3.461.851 lei de către A.P., Colegiul jurisdicțional Giurgiu a constatat existența autorității de lucru judecat conform sentinței nr. 4083 din 9 august 2001 pronunțată de Judecătoria Giurgiu și decizia civilă nr. 520 din 23 octombrie 2001 a Tribunalului Giurgiu, pentru diferența de sumă fiind constatată ca achitată.
Împotriva acestei soluții procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Giurgiu a declarat recurs jurisdicțional, în care a criticat sentința nr. 34/2002 pentru că nu s-a pronunțat Colegiul jurisdicțional în legătură cu un prejudiciu de 5.302.744 lei și a dobânzilor aferente de 1.431.439 lei după cum greșit a reținut-o, fiind autoritate de lucru judecat în ce o privește pe A.P. pentru suma de 3.461.744 lei, drepturi salariale primite necuvenit, solicitând desființarea sentinței ca netemeinică și nelegală.
Secția jurisdicțională a Camerei de Conturi a judecat recursul jurisdicțional și prin decizia nr. 578 din 29 octombrie 2002 a admis recursul și a modificat sentința, în sensul că a respins ca inadmisibilă cererea de obligarea Centrului Financiar „Tudor Vianu” la 6.734.243 lei, ca fiind rămase fără obiect cererile de obligare solidară a intimaților pârâți V.V. și Ș.P. pentru sumele de 24.987.846 lei și 62.385.411 lei, a înlăturat constatarea ca fiind autoritate de lucru judecat pentru suma de 3.461.851 lei și în consecință a obligat în solidar la plata acestei sume către Centrul Financiar „Tudor Vianu” pe intimații pârâți V.V., V.M., Ș.P., A.P., A.F. și P.M., la care mai adaugă dobânda de 23,8% pe an calculată în raport cu paguba efectivă de la data plăților nelegale și până la achitarea integrală a prejudiciului, ca și suma de 1.431.499 lei foloase nerealizate.
Au fost obligați intimații-pârâți și la câte 100.000 lei cheltuieli judiciare statului, fiecare.
Pentru a înlătura autoritatea lucrului judecat, secția jurisdicțională a motivat că prin hotărârile invocate nu s-a soluționat fondul litigiului, ci au fost avute în vedere vicii de formă ale actului emis pentru recuperarea prejudiciului, că pe de altă parte în cadrul procesului din fața Colegiului jurisdicțional, temeiul răspunderii este răspunderea civilă delictuală.
Împotriva deciziei nr. 578 din 29 octombrie 2002 a declarat recurs A.P. care a criticat soluția ca nelegală și netemeinică, ca fiind înlăturată autoritatea lucrului judecat solicitând ca în baza art. 312 C. proc. civ. să fie casată decizia numai în ceea ce privește pct. c din dispozitiv, care se referă la suma de 3.461.851 lei, dobânda de 23,8% pe an și la foloasele nerealizate de 1.431.499 lei, ce o privește în solidar cu alți intimați-pârâți.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge ca neîntemeiat pentru considerentele ce se expun.
Prin actul de sesizare instanțele jurisdicționale din cadrul Camerei de conturi și, respectiv Curtea de Conturi au avut de soluționat acțiuni în stabilirea răspunderii civile delictuale, în ceea ce privește recursul de față fiind stabilit prin actul de control că printr-o încadrare nelegală determinată de conducătorul unității recurenta a primit drepturi salariale necuvenite. Recurenta A.P. a contestat reținerile la instanță, fiind judecate ca litigii de muncă contestația, și pronunțată sentința nr. 4083/2001 de Judecătoria Giurgiu menținută prin decizia civilă nr. 520 din 23 octombrie 2001 prin respingerea recursului ca nefondat de către Tribunalul Giurgiu.
În mod corect Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a reținut că în speță nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat.
Art. 1201 C. civ. precizează elementele structurale ale autorității lucrului judecat și astfel și condițiile cumulative ale acesteia: „este lucru judecat” atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Ori art. 1201 C. civ. nu lasă nici o îndoială că toate cele trei elemente trebuie întrunite cumulativ.
Din actele dosarului rezultă cu evidență că aceste elemente nu sunt întemeiate.
Astfel în litigiul soluționat prin sentința nr. 4083/2001 obiectul contestație îl forma adresa nr. 2/2001 emisă de Școala generală nr. 3 Giurgiu, ca parte în calitate de pârâtă fiind deci Școala generală nr. 3 Giurgiu, iar cauza acțiunii – causa petendi-, temeiul juridic fiind art. 102 C. muncii, spre deosebire de judecată ce s-a desfășurat în cadrul Curții de Conturi unde nu mai exista identitate de persoane – eadem canditio personarum – și nici aceeași cauză, temeiul fiind răspunderea civilă delictuală.
În consecință, Curtea constată că în mod judicios s-a stabilit că nu operează autoritatea de lucru judecat, acest motiv de recurs fiind neîntemeiat.
Criticile ce vizează fondul litigiului nu sunt întemeiate, fiind corect stabilite că postul din statul de funcțiuni ce trebuia salarizat era de senator III, așa cum a fost organizat și concursul, răspunderea revenind directorului și personalului care a concurat la producerea acestei pagube și care a și beneficiat nelegal de o sumă necuvenită.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că decizia secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României nr. 578 din 29 octombrie 2002 este temeinică și legală, iar pe cale de consecință recursul declarat de Andreescu Petra urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P. împotriva deciziei nr. 578 din 29 octombrie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.