S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de Guvernul României împotriva deciziei nr.290 din 30 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul C.A.N. asistat de avocatul T.V. lipsind revizuientul Guvernul României.
Procedura completă.
Avocatul T.V. a pus concluzii de respingere a cererii de revizuire, cu referire la motivele cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar și a solicitat obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
C U R T E A
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Guvernul României, prin cererea înregistrată la 19 februarie 2002 a solicitat revizuirea deciziei nr.290 din 30 ianuarie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ în dosarul nr.2247/2001.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art.322 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, revizuientul susține că actul administrativ în discuție a fost emis de altă persoană de drept public decât Guvernul României și anume de Secretariatul General al Guvernului, la care reclamantul era angajat în calitate de funcționar public, astfel că acea cauză s-a soluționat greșit în contradictoriu cu Guvernul României, iar nu cu Secretariatul General.
Mai susține că dispozitivul deciziei conține dispoziții contradictorii ce nu pot fi aduse la îndeplinire și anume se anulează ordinul emis de ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, dar Guvernul României este obligat de a reîncadra o persoană cu care nu a avut niciodată încheiat un act juridic de această natură.
Cererea de revizuire este nefondată.
Conform prevederilor art.322 pct.1 din Codul de procedură civilă (text invocat de revizuientă), revizuirea hotărârii dată de instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Prin decizia nr.290 din 30 ianuarie 2002 (atacată cu prezenta cerere de revizuire) a fost admis recursul declarat de reclamantul C.A.N. împotriva sentinței civile nr.467 din 11 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ, a fost modificată sentința atacată în sensul că s-a admis acțiunea, a fost anulat ordinul nr.38/3 din 12 ianuarie 2001 emis de secretarul general al Guvernului, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în aparatul de lucru al Guvernului într-un post echivalent funcției publice deținute la data eliberării din funcție, cu respectarea categoriei, clasei și gradului avute și a fost obligat pârâtul Guvernul României să plătească reclamantului salariul cuvenit de la data eliberării din funcție și până la reintegrare, precum și suma de 8.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Revizuientul susține că nu avea calitate procesuală în cauză, ci Secretariatul General al Guvernului, emitentul actului administrativ în discuție.
Dar, conform prevederilor art.2 din Hotărârea Guvernului nr.78/2000 (în vigoare la data emiterii ordinului contestat) „În vederea exercitării atribuțiilor care revin Guvernului, în aparatul de lucru al acestuia funcționează aparatul de lucru al primului-ministru, Secretariatul General al Guvernului, departamente și alte asemenea entități cu atribuții specifice”.
Chiar dacă Secretariatul General al Guvernului are personalitate juridică, conform art.4 alin.1 din hotărârea menționată și reprezintă Guvernul în fața instanțelor judecătorești, conform alin.3 al aceluiași articol, trebuie reținut că acesta face parte din aparatul de lucru al Guvernului, îndeplinind unele atribuții ale acestuia.
Faptul că Secretariatul General funcționează și în prezent ca structură a Guvernului rezultă și din art.1 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr.292/2000, ca și din art.1 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.90/2001.
Deci, Secretariatul General este parte a structurii Guvernului, îndeplinind atribuțiile pe care i le stabilește acesta și în considerarea organului din care face parte.
Ca atare, Curtea consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.322 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, în sensul că nu sunt dispoziții potrivnice în dispozitivul deciziei contestate care să nu poată fi aduse la îndeplinire, mai ales că secretarul general al Guvernului are și calitatea de ordonator principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului și în această calitate poate să aducă la îndeplinire dispozițiile deciziei.
Astfel fiind, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de Guvernul României împotriva deciziei nr.290 din 30 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția contencios administrativ.
Obligă revizuientul la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul C.A.N.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.