S-a luat în examinare recursul declarat de SC „G.P.” SRL împotriva sentinței civile nr.382 din 10 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă SC „G.P.” SRL reprezentată de avocatul B.R., lipsind intimata pârâtă R.A. „Administrația Națională a Drumurilor” București.
Procedura completă.
Reprezentantul recurentei a solicitat admiterea recursului cu referire la motivele scrise și concluziile depuse la dosar.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului precum și a cererii de suspendare a procesului verbal formulată de societatea recurentă.
După rămânerea cauzei în pronunțare s-a prezentat din partea intimatei R.A. „Administrația Națională a Drumurilor” consilierul juridic D.V.C., care a solicitat respingerea recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 20 februarie 2002, reclamanta Societatea comercială „G.P.” SRL a solicitat anularea procesului-verbal nr.92/218 din 7 ianuarie 2002 întocmit de pârâta Administrația Națională a Drumurilor și suspendarea efectelor acestui act administrativ până la soluționarea cauzei, în temeiul art.9 din Legea nr.29/1990.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actul contestat pârâta a stabilit nelegal obligația de a plăti la Fondul special al drumurilor publice suma de 10.669.256.459 lei, reprezentând debite și majorări de întârziere calculate până la 31 decembrie 2001. Reclamanta a învederat că pentru activitatea de comercializare a carburanților auto în perioada 1 ianuarie 1997 – 24 mai 2001 nu avea obligația să achite la Fondul special al drumurilor publice sumele rezultate din aplicarea art.4-5 din Legea nr.118/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.35/2000, întrucât aceste prevederi legale sunt aplicabile numai producătorilor din țară sau importatorilor de carburanți auto și nu persoanelor care comercializează asemenea produse.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Națională a Drumurilor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că are numai competența de a exercita controlul cu privire la vărsarea sumelor aferente constituirii Fondului special al drumurilor publice și că, administrator al acestui fond este Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, autoritatea care are calitate procesuală în litigiile privind contestarea sumelor datorate la bugetul fondului special.
De asemenea, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.5 din Legea nr.29/1990 și de legea specială în cauză, respectiv de art.5 din Ordonanța Guvernului nr.14/1999.
Prin sentința civilă nr.382 din 10 aprilie 2002, Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, față de obiectul acțiunii pârâta, ca instituție publică centrală care a întocmit actul de control contestat, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cea de-a doua excepție a fost admisă de instanța de fond cu motivarea că, reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă pentru că, în condițiile prevăzute de art.5 alin.5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr.14/1999, nu a contestat actul de control la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamanta solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că instanța de fond a constatat greșit neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de legea specială și inadmisibilitatea acțiunii în anulare formulate. Recurenta a precizat că, împotriva actului de control a exercitat calea de atac a contestației la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, care s-a pronunțat prin decizia nr.151 din 23 ianuarie 2002. Totodată, recurenta a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de control, pentru motivele de nelegalitate invocate în acțiunea de anulare a actului respectiv.
Recursul este întemeiat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.151 din 23 ianuarie 2002, depusă ca act nou în recurs, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței a respins ca nefondată contestația formulată de Societatea comercială „G.P.” SRL în temeiul art.5 alin.6 din Ordonanța Guvernului nr.14/1999 împotriva procesului verbal de control nr.92/218 din 7 ianuarie 2002 întocmit de Administrația Națională a Drumurilor.
Față de această decizie se constată că, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, recurenta a exercitat calea de atac a contestației împotriva actului de control și a fost finalizată procedura administrativ-jurisdicțională reglementată prin dispozițiile art.5 din Ordonanța Guvernului nr.14/1999, ca norme speciale în cazul cererilor referitoare la resursele Fondului special al fondurilor publice și executarea silită a creanțelor la bugetul acestui fond.
În consecință, soluția dată excepției de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile este nelegală și netemeinică. În temeiul art.312 alin.4 Cod procedură civilă, Curtea va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a fi cercetat fondul pricinii.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va pune în discuția părților introducerea în cauză a Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, în calitatea sa de autoritate administrativ-jurisdicțională care a soluționat contestația recurentei, dar și ca administrator al Fondului special al drumurilor publice. De asemenea, urmează a fi soluționată cererea de suspendare a executării formulată în baza art.9 din Legea nr.29/1990, cerere care nu poate fi examinată în prezentul recurs întrucât, cu ocazia primei judecăți, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra măsurii provizorii de suspendare solicitată de recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC „G.P.” SRL împotriva sentinței civile nr.382 din 10 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.