S-au luat în examinare recursurile declarate de Ministerul Apărării Naționale, de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României precum și de A.T., R.C., T.I., O.V., Ș.I., S.F., P.I., L.I., S.Gh., N.E. și M.F. împotriva deciziei nr.25 din 12 iunie 2002 a Curții de Conturi.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul Ministerul Apărării Naționale reprezentat de consilierul juridic P.G. și recurenții R.C., T.I., N.E., M.F., A.T., O.V., Ș.I., S.F., P.I., L.I. și S.Gh., primii patru asistați, iar ceilalți reprezentați de avocatul Grigore Gabriel, lipsind recurentul Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României și Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Apărării Naționale a solicitat admiterea recursului declarat de instituția pe care o reprezintă, cu referire la motivele scrise, depuse la dosar.
Avocatul G.G. a solicitat admiterea recursului declarat de persoanele fizice pe care le reprezintă, admiterea recursului declarat de Ministerul Apărării Naționale și respingerea recursului declarat de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Se reține că prin actul de sesizare nr.2002/36D/1999, întocmit de procurorul financiar de pe lângă Curtea de Conturi, a fost sesizat Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi în vederea stabilirii răspunderii civile delictuale în sarcina unor persoane din cadrul U.M. 02150 Constanța și obligarea lor la repararea prejudiciului cauzat instituției, după cum urmează:
- 1.102.629 mii lei, prejudiciu aferent lucrărilor executate de Șantierul Naval Constanța pentru andocarea navei „Mărășești”, plus foloasele nerealizate de 674.653 mii lei;
- 98.720.000 lei, plăți duble la instalația de frig a aceleiași nave, plus 61.215.000 lei foloase nerealizate;
- 41.268 mii lei diferență de preț a unor bunuri materiale achiziționate ce nu au fost utilizate în procesul de reparații a aceleiași nave, plus 13.141 mii lei foloase nerealizate.
Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, prin sentința nr.48 din 1 octombrie 2001, a admis în parte actul de sesizare, formulat de procurorul financiar și a dispus:
- obligarea pârâților A.T., Ș.I., N.E. și R.C. să plătească în solidar, părții prejudiciate, Ministerului Apărării Naționale – U.M. 02150 Constanța, suma de 98.720.000 lei, cu titlu de daune, plus foloase nerealizate aferente, pe perioada 1.12.1997 și până la achitarea debitului;
- obligarea pârâților A.T., Ș.I., P.I., N.E. și R.C. să plătească în solidar părții prejudiciate, M.Ap.N. – U.M.02150 Constanța, suma de 41.268.000 lei, plus foloase nerealizate, de la data de 10.04.1998 și până la achitarea debitului;
- a fost respins capătul de cerere privind obligarea în solidar a pârâților A.T., R.C., Ș.I., S.F., L.I., S.Gh., M.F., O.V., T.I. și N.E., la plata sumei de 1.102.629.000 lei, cu titlu de daune, plus 674.653.000 lei foloase nerealizate, rezultând, deci, un total de 1.777.282 mii lei.
Instanța de fond a reținut că suma de 1.777.282 mii lei, aferentă unor lucrări pentru andocarea navei „Mărășești” nu reprezintă un prejudiciu pentru ordonatorul de credite.
Cu privire la suma de 41.268.000 lei, instanța a reținut că și aceasta constituie o pagubă ce urmează a fi recuperată, deoarece pârâții au achiziționat bunuri materiale cheltuind în plus suma menționată, acceptând prețul impus de SC „R.G.” SA, fără a se face dovada că acest preț a fost mai avantajos.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs: procurorul general financiar, considerând că, în mod nelegal, instanța de fond nu a considerat ca fiind pagubă reală, cheltuiala de 1.102.629 mii lei, aferentă operațiunilor de andocare, în vederea reparării navei „Mărășești” și intimații A.T., R.C., T.I., O.V., Ș.I., S.F., P.I., Lapteș Ion, S.Gh., N.E. și M.F.
În recursul lor, intimații au criticat soluția instanței de fond privind obligarea la plata sumelor de 98.720.000 lei și a foloaselor nerealizate și a sumei de 41.268.000 lei plus foloasele nerealizate.
Cu privire la prima sumă, s-a arătat, în esență, că nava „Mărășești” avea două instalații frigorifice, una la pupă și alta la proră, că ambele au fost reparate și modernizate și, în consecință, nu se poate vorbi de o plată dublă a aceleiași lucrări.
În ce privește a doua sumă, s-a arătat că nici aceasta nu reprezintă prejudiciu, echipamentul achiziționat fiind un echipament de transmisiuni ce trebuia folosit în cadrul aplicației NATO și că numai în modalitatea în care au procedat putea fi achiziționat acest echipament, prin firma care se ocupa de reparația navei.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr.33 din 24 ianuarie 2002, a respins recursul jurisdicțional declarat de procurorul general financiar împotriva sentinței nr.48 din 1 octombrie 2001 a Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi și a admis recursul pârâților, persoane fizice, împotriva aceleiași sentințe, pe care a modificat-o, în sensul că a respins integral sesizarea.
În ce privește recursul procurorului general financiar, instanța Secției jurisdicționale a reținut că expertiza efectuată în cauză a condus la concluzia inexistenței prejudiciului în legătură cu andocarea în vederea reparației navei „Mărășești”.
Concluziile raportului de expertiză însușite de instanța de fond au fost însușite și de instanța de recurs jurisdicțional, atât în ceea ce privește modalitatea ținerii licitației, cât și în ceea ce privește cheltuielile de andocare.
Cu privire la recursul pârâților persoane fizice, instanța de recurs jurisdicțional l-a considerat întemeiat sub ambele aspecte.
S-a reținut că nava „Mărășești” dispune de două instalații frigorifice, atât la proră, cât și la pupă, lucrările de reparații fiind efectuate la ambele instalații, astfel că nu se poate vorbi de plăți duble „oricât de similare ar fi pozițiile din deviz”, acceptându-se la plată numai lucrări ce au fost efectiv realizate.
Cu privire la achiziționarea unor echipamente din import și anume echipamentelor de comunicare, s-a reținut că această achiziționare s-a făcut în condițiile în care nava trebuia să plece la aplicații NATO, urgența fiind evidentă, beneficiarul neputând să-și asume riscul unor întârzieri.
Împotriva deciziei Secției jurisdicționale a Curții de Conturi, procurorul general financiar a declarat recurs în anulare jurisdicțional, potrivit art.80 alin.1 din Legea nr.94/1992.
S-a susținut, în esență, că în mod greșit pârâții, persoane fizice, nu au fost obligați la plata sumei de 1.102.629.000 lei, reprezentând cheltuieli efectuate fără justificare în legătură cu andocarea navei „Mărășești”, la plata sumei de 98.720.000 lei, plăți nejustificate pentru lucrările de modernizare, instalații frigorifice și la plata sumei de 41.268.000 lei, plăți nejustificate pentru achiziționarea unor bunuri materiale în condiții neavantajoase.
S-a mai arătat că pentru fiecare din sumele respective au fost calculate și foloasele nerealizate.
Prin decizia nr.25 din 12 iunie 2002, Curtea de Conturi a admis recursul în anulare jurisdicțional, declarat de procurorul general financiar, împotriva deciziei nr.33 din 24 ianuarie 2002 a Secției jurisdicționale a Curții de Conturi și a sentinței nr.48 din 1 octombrie 2001 a Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi.
A modificat, în parte, decizia nr.33 din 24 ianuarie 2002 a Secției jurisdicționale, în sensul că a admis recursul pârâților A.T., R.C., T.I., O.V., Ș.I., S.F., P.I., L.I. S.Gh., N.E. și M.F. a casat, în parte, sentința nr.48 din 1 octombrie 2001 a Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași colegiu, în ce privește obligarea pârâților A.T., Ș.I., P.I., N.E. și R.C. la plata sumei de 41.268.000 lei, plus foloase nerealizate, precum și în partea ce privește obligarea pârâților A.T., Ș.I., N.E. și R.C., la plata sumei de 98.720.000 lei, plus foloase nerealizate.
A menținut celelalte dispoziții ale deciziei nr.33 din 24 ianuarie 2002 a Secției jurisdicționale a Curții de Conturi.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Conturi a reținut că în ce privește suma de 1.102.629.000 lei, reprezentând cheltuieli în legătură cu andocarea navei „Mărășești”, concluziile raportului de expertiză sunt clare și fără echivoc, în sensul că au fost decontate lucrări efectiv realizate și că, deci, nu poate fi localizată o pagubă pentru care persoanele fizice pârâte să fie trase la răspundere civilă.
În legătură însă, cu celelalte două sume, considerate prejudiciu prin actul de sesizare, recursul în anulare jurisdicțional a fost considerat întemeiat și s-a apreciat că materialul probator administrat în cauză a fost insuficient.
În aceste condiții, Curtea de Conturi a reținut că se impune rejudecarea cauzei de către instanța de fond și administrarea de probe suplimentare, inclusiv formularea unui interogatoriu din oficiu către ordonatorul de credite pentru a se vedea dacă există sau nu o situație de forță majoră.
Împotriva deciziei Curții de Conturi nr.25 din 12 iunie 2002 au fost declarate recursuri de către Ministerul Apărării Naționale, de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, precum și de către A.T., R.C., T.I., O.V., Ș.I., S.F., P.I., L.I., S.Gh., N.E. și M.F.
În recursul său, Procurorul General Financiar a criticat decizia Curții de Conturi în partea privind obligarea la plată a sumei de 1.102.629 mii lei reprezentând cheltuieli pentru andocarea navei „Mărășești”, susținând, în esență, că instanța n-a procedat la administrarea de noi probe, inclusiv o expertiză tehnică de specialitate.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că recursul este nefondat.
În cauză a fost numit un expert contabil autorizat și a fost administrată o expertiză contabilă judiciară, situație în care nu era justificată administrarea vreunei alte expertize de specialitate, câtă vreme expertiza contabilă a fost efectuată în condițiile legii, fiind stabilite cu claritate obiectivele pe care expertul contabil le-a avut de analizat, iar obiecțiunilor formulate de Direcția de Contrul Financiar Constanța li s-a răspuns de către acesta.
Se reține și faptul că procurorul financiar nu a solicitat administrarea unei contraexpertize, iar concluziile raportului de expertiză aflat la dosar sunt bine justificate, clare și fără echivoc, în sensul că lucrările decontate au fost efectiv realizate și în consecință nu poate fi localizată o pagubă pentru care persoanele fizice pârâte să fie trase la răspundere civilă.
Împotriva aceleiași decizii au declarat recurs Ministerul Apărării Naționale, precum și persoanele fizice pârâte A.T., C.R., T.I. O.V., Ș.I., S.F., P.I., L.I., S.Gh., N.E. și M.F.
În cele două recursuri, identic motivate, este criticată soluția Curții de Conturi referitor la sumele de 98.720.000 lei cheltuieli în legătură cu instalația frigorifică și 41.268.000 lei cheltuieli în legătură cu achiziționarea instalațiilor Motorola.
S-a susținut, în esență, că prejudiciul de 98.780 mii lei nu există întrucât lucrările la instalația frigorifică nu au fost cuprinse în contractul dintre Șantierul Naval Mangalia și R.G.” și drept urmare nu se constituie în plată dublă.
Și în privința sumei de 41.268 mii lei s-a susținut de către recurenți că nu reprezintă prejudiciu întrucât achiziția instalațiilor și echipamentelor respective s-a făcut cu respectarea H.G. nr.689/1996 și în această situație nu este utilă administrarea altor probe.
Analizând cele două recursuri, în raport de probele administrate în cauză, se constată că și aceste recursuri sunt nefondate, având în vedere și soluțiile diferite pronunțate de cele două instanțe ale Curții de Conturi.
În mod corect a reținut Curtea de Conturi, prin decizia recurată, necesitatea rejudecării cauzei de către instanța de fond și suplimentarea probatoriului.
Se impune ca în privința celor două instalații frigorifice să se stabilească cu certitudine atât ce lucrări au fost executate cât și dacă au fost decontate lucrări efectiv executate.
În legătură cu achiziționarea echipamentelor de transmisiuni tip Motorola este necesar să se verifice existența unui caz de forță majoră care să justifice achiziționarea echipamentelor respective prin firma care a câștigat licitația pentru repararea navei pentru a se stabili dacă suma utilizată este sau nu prejudiciu.
În consecință, decizia Curții de Conturi este legală și temeinică, considerente pentru care cele trei recursuri declarate în cauză urmează a fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Apărării Naționale, de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României precum și de A.T., R.C., T.I., O.V., Ș.I., S.F., P.I., L.I., S.Gh., N.E. și M.F. împotriva deciziei nr.25 din 12 iunie 2002 a Curții de Conturi, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.