S-a luat în examinare recursul declarat de Clubul Sportiv Botoșani împotriva sentinței civile nr.13 din 27 februarie 2002 a Curții de Apel Suceava, Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant Clubul Sportiv Botoșani reprezentat de contabilul-șef A.S. și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic B.E.. A lipsit intimata-pârâtă Garda Financiară – Secția Botoșani.
Procedura completă.
Reprezentantul Clubului Sportiv Botoșani a susținut și dezvoltat motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii și exonerarea de la plata către bugetul de stat a sumei totale de 1.083.397.563 lei stabilită prin procesul-verbal de control al organelor Gărzii Financiare – Secția Botoșani.
Reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice a pus concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, arătând că închirierea de spații de către recurenta-reclamantă intră în sfera de aplicare a T.V.A.-ului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Clubul Sportiv Botoșani, la data de 5 noiembrie 2001, a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară, Secția Botoșani, solicitând anularea ca nelegale a deciziei nr.1515 din 28 septembrie 2001 și a procesului-verbal încheiat la 17 mai 2001, prin care i-au fost stabilite obligații bugetare în sumă de 1.083.397.563 lei, reprezentând T.V.A. și majorări de întârziere aferente.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că nu datorează această sumă deoarece, potrivit legii (Legea nr.69/2000, O.G. nr.10/1996 și Legii nr.72/1996), este scutită de plata taxei pe valoarea adăugată „indiferent de operațiunile efectuate”.
Curtea de Apel Suceava, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.13 din 27 februarie 2002 a respins acțiunea ca nefondată reținând, în esență, că închirierea de spații reprezintă o operațiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată conform Ordonanței Guvernului nr.17/2000.
Împotriva acestei soluții Clubul Sportiv Botoșani a declarat recurs susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În acest sens, prin motivele de casare depuse la dosar se reiau argumentele din cererea de chemare în judecată, în sensul că instituția publică de natură sportivă poate realiza venituri proprii, inclusiv din chirii și din exploatarea unor bunuri deținute în administrare (art.73 alin.(1) și (4) din Legea nr.72/1996) venituri care nu au caracter economic și care sunt utilizate, în totalitate, pentru susținerea activității sportive.
Iar respectivele venituri, conform art.69 alin.(5) din Legea Educației Fizice și Sportului nr.69/2000, se utilizează la nivelul structurilor sportive care le realizează pentru înfăptuirea scopului și obiectului de activitate, „fără vărsăminte la bugetul de stat și fără afectarea alocațiilor de la bugetul de stat”.
Examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul nefondat.
Astfel, din procesul-verbal încheiat de comisari ai Gărzii Financiare, Secția Botoșani, rezultă că în perioada 1 ianuarie 1997 – 30 aprilie 2001, Clubul Sportiv Botoșani a realizat venituri din închirierea către persoane fizice și juridice a unor spații din patrimoniul propriu.
În baza contractelor de închiriere a emis facturi fără a înscrie taxa pe valoarea adăugată motiv pentru care, organele de control, i-au stabilit obligația de vira la bugetul de stat cu acest titlu suma de 498.535.228 lei plus majorările de întârziere aferente, totalizând 584.862.335 lei.
Această obligație bugetară a fost menținută de Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia nr.1515/2001 prin care s-a respins contestația clubului sportiv, precum și prin sentința nr.13/2002 a Curții de Apel Suceava prin care s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată în contencios administrativ.
Într-adevăr, potrivit art.2 lit.a din O.G. nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, în vigoare până la 15 martie 2000 când a fost înlocuită cu O.U.G. nr.17/2000, în sfera de aplicare a T.V.A. erau cuprinse și „operațiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora (...) efectuate de o manieră independentă de către persoane fizice sau juridice privind: livrări de bunuri mobile și prestări servicii în cadrul exercitării activității profesionale”.
Dispoziții asemănătoare conține și O.U.G. nr.17/2000 în art.2 alin.1 lit.a).
De la regula impozitării operațiunilor cu plată și acelor asimilate, art.3 alin.1 lit.d din O.G. nr.3/1992, precum și art.3 lit.d) din O.U.G. nr.17/2000 a exceptat instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive „când operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii sunt rezultate din activitatea specifică autorizată” (art.3 alin.1).
Or, în cauză, Clubul Sportiv Botoșani, a realizat venituri și profit din închirierea unor spații, iar activitatea de închiriere nu este specifică autorizată pentru o instituție sportivă.
Susținerea potrivit căreia, idiferent de operațiunile efectuate, instituțiile publice sportive sunt scutite de plata taxei pe valoarea adăugată în virtutea prevederilor art.(5) din Legea nr.69/2000 nu poate fi primită. Aceasta deoarece, textul invocat prevede utilizarea veniturilor, fără vărsăminte la bugetul de stat, iar taxa pe valoarea adăugată nu are natura juridică a vărsământului.
În plus, art.73 (1) din aceeași lege, stabilește că „veniturile extrabugetare ale instituțiilor publice finanțate în condițiile art.70 alin.(1) lit.b) și c) (în categoria cărora se include și recurentul – n.n.) se încasează, se administrează și se utilizează de instituțiile publice în cauză, potrivit normelor finanțelor publice, dacă legea nu prevede altfel”.
Or, cum deja s-a arătat, în privința taxei pe valoarea adăugată, legea prevede impozitarea operațiunilor privind livrările de bunuri și prestările de servicii.
Așa fiind, în raport cu cele prezentate urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Clubul Sportiv Botoșani împotriva sentinței civile nr.13 din 27 februarie 2002 a Curții de Apel Suceava, Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.