Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Bistrița, în baza Notei de constatare nr. 5112 din 13 iunie 2001, întocmită de C.A. - revizor contabil principal, din cadrul unității, a emis decizia de imputare nr. 172 din 3 iulie 2001, prin care se reține că suma de 38.317.345 lei, reprezintă prejudiciu cauzat prin neîncasarea sumei de la SC T.T. SRL București, din vina salariaților: G.G., Ț.G., F.G., Ș.L., C.L. și P.D.
Colegiul jurisdicțional Bistrița Năsăud, prin sentința nr. 15 din 6 februarie 2002, a admis contestațiile formulate de salariați și pe cale de consecință, a anulat decizia de imputare, reținând că aceștia nu au vreo culpă în cauza pagubei.
Prin decizia nr. 289 din 7 iunie 2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul jurisdicțional declarat de Direcția Silvică Bistrița Năsăud, împotriva sentinței nr. 15/2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Direcția Silvică Bistrița Năsăud, pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând aspecte de fond, privind cauzarea pagubei de 38.317.345 lei, din culpa salariaților, pentru care a emis decizia de imputare.
Recursul este fondat, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, de organizare și funcționare a Curții de Conturi, „Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.
În situația în care în urma verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie procese-verbale de constatare, potrivit art. 36 din Legea nr. 94/1992, care sunt supuse verificării procurorului financiar, iar acesta, după caz, poate formula actul de sesizare al Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare”.
În temeiul dispozițiilor cap. IV din Legea nr. 94/1992, referitoare la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi, atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția jurisdicțională, pot fi sesizate fie de procurorul financiar, fie de persoana, în sarcina căreia s-a emis un act de imputare, ca urmare a actelor de constatare întocmite de organele de control ale Curții de Conturi.
Dar, în cauză, nu există un asemenea act de control, obiectul judecății constituindu-l decizia de imputare emisă în baza Notei de control întocmită de revizorul contabil principal, din cadrul unității, în temeiul dispozițiilor art. 102 C. muncii; or, în astfel de situații, potrivit procedurii speciale instituite, competența materială revine instanței judecătorești de drept comun.
Așadar, în cauză, Colegiul jurisdicțional și respectiv, secția jurisdicțională au încălcat competența altei instanțe, ceea ce constituie motiv de casare a hotărârilor pronunțate, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În consecință, recursurile apar fondate, urmând să fie admise, casate hotărârile și trimisă cauza la Tribunalul Bistrița Năsăud, pentru competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Silvică Bistrița Năsăud, împotriva deciziei nr. 289 din 7 iunie 2002, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.
Casează decizia atacată și sentința nr. 15 din 6 februarie 2002, a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Bistrița Năsăud.
Trimite cauza la Tribunalul Bistrița Năsăud, pentru competentă soluționare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.