Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC I.S. SA Arad a chemat în judecată Vama Arad, Direcția Regională Vamală Arad și Direcția Generală a Vămilor, solicitând anularea actelor constatatoare nr. 994 și nr. 995 din 2 noiembrie 1999 și a deciziilor nr. 6 și nr. 1691 din 21 ianuarie și respectiv, 7 iulie 2000, ca nelegale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin actele administrative atacate, în mod greșit a fost obligată să plătească taxe vamale, în sumă de 28.022.827 lei, deoarece materialele importate au fost folosite efectiv în producția proprie și ca atare, beneficiază de scutire la plată, conform art. 5 din O.G. nr. 12/1995.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 300 din 11 septembrie 2001, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată, reținând, în esență, că reclamanta a importat materii prime (bucăți croite, costume de baie, ață pentru cusut, elastic, închizători pentru sutiene și pungi de plastic pentru ambalaj), pe care le-a transformat în cadrul unui proces de producție, într-un produs nou (costume de baie), așa încât, potrivit art. 5 din O.G. nr. 12/1995, este scutită de plata taxelor vamale.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Se arată în acest sens, că instanța de fond a apreciat greșit natura bunurilor importate, acestea neavând caracteristicile materiilor prime folosite efectiv în producția reclamantei și drept urmare, nu beneficiază de facilitatea vamală prevăzută de textul legal mai sus menționat.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, actele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 5 din O.G. nr. 12/1995 „sunt scutite de plata taxelor vamele, pe o perioadă de 2 ani, materiile prime, materialele, piesele de schimb și componentele importate, necesare și folosite efectiv în producția proprie a investițiilor străine, care sunt supuse unor procese de prelucrare, transformare sau asamblare, în vederea obținerii unor bunuri cu caracteristici tehnico-funcționale sau de altă natură, distincte față de cele ale bunurilor importate încorporate în produsul nou rezultat, care se încadrează la o altă poziție tarifară prevăzută în Tariful vamal de import al României”.
În legătură cu încadrarea mărfurilor în nomenclatura folosită pentru Tariful vamal de import, regula prevăzută la pct. 2 lit. a) din Anexa nr. 2 a O.G. nr. 26/1993, stabilește că „un bun incomplet sau nefinit care prezintă caracteristicile esențiale ale bunului complet sau finit, se încadrează la poziția din nomenclatură, care se referă la bunul complet”. În continuare, textul precizează că „Aceste dispoziții se aplică corespunzător, și bunului complet sau finit, când acesta este în stare demontată sau nemontată”.
În cauză, organele vamale au constatat la controlul ulterior că reclamanta a beneficiat nejustificat de scutirea de plată a drepturilor de import, pentru „costume de baie pentru femei și fete – croite” și în consecință, au emis actele constatoare, pentru suma de 28.022.827 lei.
Facilitatea vamală prevăzută de art. 5 din O.G. nr. 12/1995, a fost menținută pentru celelalte bunuri importate (închizători pentru sutiene, elastic, cupe din burete și ață de cusut), aspect nesesizat de prima instanță.
Măsura autorităților vamale este legală, deoarece produsele pentru care s-a instituit obligația de plată, se încadrează, potrivit regulii enunțate, la aceiași poziție tarifară (6211.12.00) cu produsele finite („costume de baie pentru femei și fete – croite”), operațiunea de coasere neînsemnând prelucrare, transformare sau asamblare, în vederea obținerii de bunuri cu caracteristici tehnico-funcționale sau de altă natură, distinctă față de cele al bunurilor încorporate, în sensul prevederilor art. 5 din O.G. nr. 12/1995.
În consecință, pentru argumentele prezentate, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și în fond, va respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad, împotriva sentinței civile nr. 300 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișora, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2003.