La 13 februarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de SC „Neptun-Olimp” SA și Guvernul României împotriva sentinței civile nr.162 din 18 decembrie 1997 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ, precum și împotriva încheierii de ședință din 9 ianuarie 2002 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ – dosar nr.963/1996.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 13 februarie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 27 februarie 2003.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.162 pronunțată la data de 18 decembrie 1997 în dosarul nr.963/1996, Curtea de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I. și cererile de intervenție în interes propriu formulate de 16 persoane fizice în contradictoriu cu Guvernul României, Fondul Proprietății de Stat, Fondul Proprietății Private Transilvania III, SC „Dunărea” SA Galați și A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare Neptun.
Pe cale de consecință, a anulat poziția nr.48 din anexa 2 a Hotărârii Guvernului nr.639/1995 privind transmiterea unor bunuri din și în administrarea R.A. – Administrația Patrimoniului Protocolului Stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 29 martie 1996, reclamantul C.I. a cerut anularea poziției nr.48 din anexa 2 a H.G. nr.639/1995 prin care Complexul „Faleza”, cu bunurile, terenul și anexele aferente, a fost trecut fără plată din patrimoniul SC „Dunărea” SA Galați în patrimoniul R.A - A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare Neptun.
La data de 26 aprilie 1996 intervenienții mai sus menționați au formulat cereri de intervenție în interes propriu, iar la 09 aprilie 1997 și 14 mai 1997, la cererea reclamantului, au fost introduse în cauză fostul F.P.S. și fostul F.P.P. Transilvania III Brașov și, respectiv, SC „Dunărea” SA Galați.
În acțiunea principală și în cererile de intervenție s-a susținut că prin H.G. nr.639/1995 anexa 2 poziția 48 a fost diminuat patrimoniul SC „Dunărea” SA Galați și, implicit, valoarea acțiunilor subscrise de reclamant și intervenienți, fiindu-le vătămat dreptul de proprietate asupra acestora.
A mai reținut instanța de fond că reclamantul a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art.5 din Legea nr.29/1990.
Pe fond, admițând acțiunea și cererile de intervenție, instanța a reținut că H.G. nr.639/1995 anexa 2 poziția 48, a vătămat dreptul reclamantului și intervenienților cu privire la acțiunile pe care le-au subscris la SC „Dunărea” SA Galați, din patrimoniul căreia a fost scos Complexul „Faleza” și că au fost încălcate prevederile art.7 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.457/1997 care interzic statului să transfere cu titlu gratuit active din patrimoniul societăților comerciale la care acesta este acționar.
Ulterior, la 12 noiembrie 2001, SC „Dunărea” SA Galați a cerut și, prin încheierea din 09 ianuarie 2002, Curtea de apel a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că este vorba de poziția 48 din anexaa 3 a H.G. nr.639/1995.
Împotriva acestor hotărâri au formulat recursuri:
1. R.A. – A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare Neptun susținând că nu are calitate procesuală, neavând personalitate juridică și că prin H.G. nr.639/1995 a fost diminuat capitalul social deținut de fostul F.P.S., iar nu și cota deținută de fostul F.P.P. – Transilvania III – Brașov, unde reclamantul și intervenienții își depuseseră carnetele și cupoanele.
2. Guvernul României susținând că, în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul și intervenienții în interes propriu ar fi parcurs procedura prealabilă reglementată de art.5 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ și că, pe fond, reclamantul și intervenienții nu au făcut dovada vătămării unui drept, subscrierea acțiunilor la SC „Dunărea” SA Galați fiind făcută după publicarea H.G. nr.639/1995.
3. Guvernul României a criticat încheierea din 09 ianuarie 2002 pentru îndreptarea unei erori materiale, reluând și motivele privind sentința civilă atacată.
4. SC „Neptun Olimp” SA, ca succesoare a R.A. – AP.P.S. Sucursala de Reprezentare Neptun, a criticat încheierea din 09 ianuarie 2002 pentru îndreptarea unei erori materiale, susținând că cererea a fost formulată tardiv.
Recursurile sunt fondate.
Având în vedere că procedura prealabilă ce a fost instituită prin art.5 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ este o condiție care vizează însăși admisibilitatea acțiunii, va fi examinat motivul de recurs care se referă la această condiție.
Potrivit prevederilor art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990, cel care se consideră vătămat într-un drept al său printr-un act administrativ, este obligat ca mai înainte de a cere instanței anularea actului, să se adreseze autorității emitente în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.
Instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii atacate, că reclamantul ar fi făcut dovada că a urmat procedura prealabilă prevăzută de art.5 din Legea nr.29/1990, ceea ce nu este real.
Este adevărat că la fila 35 din dosar se află copia xeroxată a unei cereri intitulată „Domnule Prim-Ministru”, referitoare la H.G. nr.639 din 18.08.1995, dar aceasta nu dovedește nimic altceva, din moment ce nu există nici o dovadă că ar fi și fost înregistrată la Secretariatul General al Guvernului ori, cel puțin, expediată prin poștă, etc.
Astfel fiind, în mod greșit a reținut Curtea de apel că în cauză ar fi fost realizată procedura prealabilă obligatorie, situație care îi privește atât pe reclamant cât și pe intervenienți, din moment ce aceștia din urmă au formulat cereri de intervenție în interes propriu și care trebuie să respecte condițiile impuse pentru cererea de chemare în judecată.
Astfel fiind, instanța de fond era obligată să constate că atât cererea principală, cât și cererile de intervenție în interes propriu erau inadmisibile, încălcând prevederile art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990 și, pe cale de consecință, să le respinsă ca atare.
Pentru considerentele expuse mai sus, recursurile împotriva sentinței civile nr.162/ 18 decembrie 1997 sunt întemeiate și urmează să fie admise, iar sentința casată și, pe fond, va fi respinsă acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu, acestea fiind inadmisibile.
Pe cale de consecință, cercetarea celorlalte motive ale recursurilor vizând sentința atacată a devenit inutilă.
Totodată, având în vedere soluția ce va fi adoptată cu privire la sentința atacată, la acțiune și la cererile de intervenție, vor fi admise și recursurile vizând încheierea de îndreptare a unei erori materiale, cu consecința respingerii cererii de îndreptare a erorii din sentința casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de SC „Neptun-Olimp” SA precum și de Guvernul României împotriva Sentinței civile nr.162 din 18 decembrie 1997 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ, precum și a încheierii de ședință din 9 ianuarie 2002, a aceleiași instanțe.
Casează sentința și încheierea atacate și pe fond respinge acțiunea, cererile de intervenție și cererea de îndreptare a erorilor materiale.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.