Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 155 din 14 august 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC T. SA, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Suceava, și a dispus suspendarea efectelor Raportului de inspecție fiscală generală nr. 74837 din 10 iulie 2009 (anexa 1) încheiat la data de 06 iulie 2009 - capitolul III, pct. 3.2, ale Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 74712 din 06 iulie 2009 (anexa 2) și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 978 din 06 iulie 2009 (anexa 3), în sumă de 4.671.388 lei și majorări de întârziere de 3.400.256 lei, până la soluționarea contestației formulate împotriva acestor acte administrative de către instanța de fond.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Prin „pagubă iminentă” se înțelege, potrivit art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public” iar sintagma „cazuri bine justificate” este definită de lit. t) al aceluiași articol, ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
În speță, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de textul de lege mai sus-citat pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative contestate.
Astfel, arată prima instanță, în ce privește condiția existenței cazului bine justificat, instanța, procedând la o analiză sumară a actelor și lucrărilor dosarului, având în vedere și criticile aduse de reclamantă actelor fiscale a căror efecte le solicită a fi suspendate, fără prejudecarea fondului, apreciază că există împrejurări legate, cel puțin de starea de fapt și care nu pot fi verificate în acest cadru procesual, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actelor administrative în litigiu.
Și condiția prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, reține prima instanță, atâta timp cât suma imputată este foarte mare și, după cum susține reclamanta, nu dispune de lichidități pentru a o achita, încât va fi necesară vânzarea activelor societății, foarte posibil la un preț mai mic decât cel real, riscându-se ca societatea reclamantă să fie adusă în sare de faliment iar o bună parte a populației Municipiului Suceava să fie lipsită de energia termică pe care le-o furnizează aceasta.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs autoritatea fiscală pârâtă care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, dând astfel o hotărâre fără temei legal.
Astfel, a argumentat recurenta-pârâtă, instanța de fond a reținut fără temei că, în cauză, ar fi îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 deși nu s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat și nici a iminenței producerii unei pagube.
Societatea comercială intimată a depus întâmpinare prin care a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, depunând la dosar copia deciziei nr. 429 din 4 decembrie 2009 emisă de A.N.A.F. în soluționarea contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei de impunere nr. 978 din 6 iulie 2009.
Recursul este nefondat.
Prin decizia de impunere nr. 978 din 6 iulie 2009 organul fiscal competent a stabilit în sarcina societății comerciale obligații bugetare suplimentare în sumă de 4.671.388 lei reprezentând TVA și suma de 3.400.256 lei accesorii ale debitului principal.
Din conținutul deciziei nr. 429 din 4 decembrie 2009 rezultă că A.N.A.F. a admis în parte contestația formulată de societatea comercială și a desființat decizia de impunere nr. 978 din 6 iulie 2009 pentru suma de 1.152.459 lei, menținând-o pentru suma de 6.919.185 lei.
Este adevărat că actul administrativ are caracter executoriu pentru că se bucură de o puternică prezumție de legalitate, fiind prezumat a fi emis în baza și în limitele legii, dar executarea acestuia poate fi suspendată, în mod excepțional, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, când se constată existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Or, în cauză, este necontestat că decizia de impunere nr. 978/2009 a fost desființată parțial, în ceea ce privește suma de 1.152.459 lei, ceea ce reprezintă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare de fapt și de drept în măsură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pe de altă parte, executarea în continuare a unui debit în sumă de 6.919.185 lei, în condițiile în care există o îndoială serioasă în privința legalității sale, reprezintă o pagubă iminentă pentru societatea comercială, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege.
Astfel fiind, rezultă că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul de față să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Suceava împotriva sentinței nr. 155 din 14 august 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.