S-a luat în examinare recursul declarat de E.G. împotriva sentinței nr.232 din 12 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția Contencios Administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant E.G. prin procurator fără studii juridice, precum și intimatul-pârât Ministerul Educației și Cercetării reprezentat de consilierul juridic D.C.S., lipsind intimata-pârâtă – ministrul Educației și Cercetării.
Procedura completă.
Procuratorul recurentului-reclamant a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, depunând în susținerea motivelor de recurs, note scrise.
Consilierul juridic D.C.S. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă pe data de 10 iunie 2002 reclamantul E.G. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, precum și pe ministrul titular, pentru a fi obligați să-i răspundă la cererea sa înregistrată la minister pe data de 26 martie 2002.
În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că a solicitat prin menționata cerere ca ministerul să trimită un reprezentant pentru a ancheta la fața locului măsura de desființare a Școlii cu clasele I-IV Tunarii Noi, fără să existe un ordin al ministerului în acest sens sau al Inspectoratului școlar județean Dolj.
Instanța investită, prin sentința nr.232 din 12 iulie 2002, a respins acțiunea pe considerentul că reclamantul nu a dovedit existența unui drept subiectiv care să fi fost încălcat, precum și că i s-a răspuns sus-numitului prin mai multe adrese: nr.828/2002, nr.511/11.04.2002, nr.511/ 3.07.2002.
Sentința a fost recurată de reclamant.
Prin motivele de casare scrise, recurentul a arătat că nici una dintre adresele la care se referă instanța de fond nu a fost trimisă de minister, ci de I.S.J. Dolj, precum și că instanța nu i-a pus în vedere și nici nu i-a acordat cuvântul pentru a solicita administrarea de probe.
Recursul este nefondat.
Din materialul probator existent la dosarul cauzei rezultă că pentru anul școlar 2001-2002 reclamantul, învățător la Școala Tunarii Noi, a fost detașat, la cerere, la Școlara Tunarii Vechi, localitate în care domiciliază. Pe postul rezervat reclamantului a fost încadrat, ca suplinitor, fiul acestuia, E.M., student în anul IV la cursurile de zi a unei facultăți din București, și care neputând fi prezent zilnic la școală, orele de curs îi erau susținute, sporadic, de către tatăl său, reclamantul din cauză, fără ca inspectoratul să fi avut cunoștință de acest lucru.
Din cauza disfuncționalităților astfel create, care afectau procesul de instruire al copiilor, la sesizările repetate ale părinților acestora, consiliul local Poiana Mare a solicitat Inspectoratului școlar județean Dolj, avizul pentru mutarea temporară a elevilor – până la sfârșitul anului școlar la Școala cu clasele I –VIII din Tunarii Vechi, obligându-l totodată să asigure un mijloc de transport pentru elevi.
În adresele emise de către I.S.J. atât reclamantului cât și Ministerului Educației și Cercetării s-a precizat că școala cu clasele I-IV din Tunarii Vechi nu s-a desființat și că începând cu data de 01 septembrie 2002 reclamantul urmează să revină la vechiul loc de muncă.
În ce privește criticile aduse de către recurent, se constată următoarele:
Ministerul i-a răspuns direct petentului prin adresa nr.511/ 03.07.2002 și, pe de altă parte a dat dispoziții inspectoratului să ancheteze cele semnalate, dispoziție care a fost adusă la îndeplinire, iar rezultatele comunicate atât ministerului cât și petentului.
Ministerul nu avea obligația de a executa întocmai solicitarea petentului, deplasând o comisie la fața locului, având latitudinea de a aprecia care este cea mai eficientă modalitate de verificare, potrivit competențelor sale.
Prin urmare, nu numai că nu s-a dat curs cererii formulate în procedură prealabilă, dar rezultă din probe că s-a făcut o anchetă judicioasă și că rezultatele acesteia au fost comunicate petentului.
Potrivit dispozițiilor art.156 din Codul de procedură civilă, instanța poate acorda o amânare pentru lipsă de apărare temeinic motivată, iar în cauză s-a apreciat, în mod judicios, că nu era cazul acordării acestui termen, cunoscând faptul că reclamantul avusese suficient timp la dispoziție pentru a-și angaja un apărător, iar situația în cauză nu impunea cu necesitate angajarea unui apărător.
Pe de altă parte, contrar celor afirmate de către recurent, acestuia i s-a acordat cuvântul la fond, astfel cum rezultă din practicaua sentinței, iar în susținerile sale a reiterat cererea de obligare a ministerului de a cerceta prin organe proprii, cele semnalate.
În sfârșit, este de observat că reclamantul nu a pretins și cu atât mai puțin nu a făcut dovada unui drept personal recunoscut de lege, care să-i fi fost încălcat, situație în care demersul său poate avea cel mult caracterul unui contencios obiectiv care însă, potrivit sistemului nostru de drept, nu deschide accesul la jurisdicția contenciosului administrativ.
Față de consideentele mai sus expuse, recursul declarat în cauză se vădește nefondat și urmează a fi respins, menținându-se sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de E.G. împotriva sentinței nr.232 din 12 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția Contencios Administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.