Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 30 aprilie 2001 reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâții U.A.R. și Baroul de avocați Suceava, solicitând anularea deciziei nr. 1179/20.07.2001 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților, a deciziei nr. 8572/15.12.2001 a Consiliului Uniunii Avocaților și obligarea pârâților să emită decizie de primire a sa în profesia de avocat cu scutire de examen și să-l înscrie în tabloul anual al avocaților definitivi la Baroul Suceava.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin actele contestate i-a fost încălcat dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, deși, a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru exercitarea acestei profesii.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 93/19.06.2002, prin care a admis acțiunea, a anulat deciziile nr. 1179/20.07.2001 și nr. 8572/15.12.2001, a obligat U.A.R. să emită decizie de primire a reclamantului în profesia de avocat în condițiile art. 14 alin. (2) și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată și a obligat Baroul Suceava să emită decizie de înscriere a reclamantului în baroul de avocați.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că deciziile emise de Uniunea Avocaților sunt nelegale, întrucât reclamantul îndeplinește atât condițiile generale stabilite de art. 11 din Legea nr. 51/1995, republicată, cât și condițiile speciale prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din aceeași lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, au declarat recurs pârâții U.A.R. și Baroul Suceava, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenții au susținut că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, care nu prevăd un drept, ci numai o posibilitate pentru anumite categorii de persoane de a fi primite în profesie cu scutire de examen, iar organele competente să decidă pentru fiecare caz în parte sunt Comisia Permanentă și Consiliul U.A.R. Recurenții au arătat că, intimatul nu a primit aviz favorabil de scutire de examen, pentru că nu a dovedit minimum de cunoștințe necesare exercitării profesiei și nu a achitat taxa de 10.000.000 lei, cerință obligatorie pentru discutarea cererii sale.
În recursul său, Baroul Suceava a criticat hotărârea instanței de fond și pentru aplicarea greșită a Legii nr. 29/1990 în cazul avizului emis de Consiliul baroului, susținând că acest aviz nu este un act administrativ de natură să creeze, să stingă sau să modifice drepturi, astfel încât nu este supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, care prevăd că, la cerere, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesie a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.
Constatând că intimatul îndeplinește atât condițiile legale, cât și condițiile statutare pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, instanța de fond a apreciat judicios că este nejustificat refuzul manifestat de recurenți în conținutul celor două decizii contestate.
Susținerea recurenților că activitatea intimatului care a îndeplinit funcția de consilier juridic timp de peste 27 de ani nu justifică scutirea de testarea teoretică a cunoștințelor profesionale, s-a dovedit a fi lipsită de temei legal.
Scutirea de examen a fost recunoscută numai anumitor categorii de persoane, în considerarea calificării profesionale dobândite prin exercitarea timp de cel puțin 10 ani a uneia sau a unora din profesiile juridice expres și limitativ prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Pentru aceste categorii de persoane, primirea în profesie cu scutire de examen se soluționează individual, cu avizul consultativ al baroului, întocmit după depunerea raportului asupra condițiilor de primire în profesie și verificarea cunoștințelor numai cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform art. 65 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, art. 32 și art. 52 din Statutul profesiei de avocat.
În consecință, în cazul primirii în profesie cu scutire de examen, legea și statutul profesiei de avocat nu au prevăzut un alt sistem de control al pregătirii profesionale decât verificarea cunoștințelor cu privire la reglementarea profesiei de avocat, iar recurenții nu au dovedit organizarea unei examinări numai pe această tematică și nici rezultatele obținute de intimat.
Din acest punct de vedere apare ca nefondată susținerea din recurs privind lipsa unui drept recunoscut de lege intimatului care să fi fost vătămat prin deciziile de respingere a cererii sale de primire în profesie cu scutire de examen.
Îndeplinind condiția de a fi exercitat timp de cel puțin 10 ani una din profesiile juridice prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, intimatul este titularul dreptului de a solicita primirea în profesie cu scutire de examen, iar soluția dată cererii sale de organele de conducere ale profesiei trebuie întemeiată pe criterii obiective și nu poate fi rezultatul exercitării discreționare de către acestea a dreptului lor de a decide.
Susținerea U.A.R. că intimatul nu a îndeplinit cerința obligatorie de plată a taxei în sumă de 10.000.000 lei este de asemenea nefondată.
Din actele dosarului rezultă că intimatul a achitat taxa datorată pentru examinarea cererii sale, situație confirmată de Baroul Suceava care, prin adresa nr. 299/24.10.2001 a comunicat că, urmare A respingerii cererii de reexaminare a avizului negativ, se va restitui taxa plătită la 7 iunie 2001.
Totodată, se reține că neachitarea taxei în sumă de 10.000.000 lei nu a constituit temeiul respingerii de către recurenți a cererii intimatului de primire în profesie, nefiind invocată nici în deciziile contestate și nici cu ocazia judecății la instanța de fond.
Criticile formulate în recursul Baroului Suceava cu privire la natura juridică a avizului întocmit de consiliul baroului și la inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ sunt lipsite de relevanță în cauză, pentru că instanța de fond s-a pronunțat și a anulat cele două decizii emise de Comisia Permanentă și de Consiliul U.A.R., ca acte administrative de autoritate supuse controlului judecătoresc în condițiile Legii nr. 29/1990.
Față de considerentele expuse și constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile declarate de U.A.R. și de Baroul de avocați Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de U.A.R. și de Baroul de avocați Suceava, împotriva sentinței civile nr. 93 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2003.