Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 898/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 noiembrie 2000, reclamantul M.C. a chemat în judecată C.N.A.S., solicitând pe calea contenciosului administrativ, anularea Ordinului nr. 183 din 1 noiembrie 2000, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, începând cu 1 noiembrie 2000, reîncadrarea în funcția avută anterior și în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea ordinului atacat, până la soluționarea pe fond a cererii sale.

Curtea de Apel Iași, prin încheierea din ședința publică de la 11 decembrie 2000, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 183/2000, a președintelui C.N.A.S., până la soluționarea cauzei, reținând că cererea este îndreptățită.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, C.N.A.S., susținând că instanța de fond a dispus suspendarea executării ordinului, deși, atât din motivarea cererii reclamantului, cât și din situația de fapt, reiese cu claritate faptul că nu sunt îndeplinite condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Examinând sentința atacată în raport cu critica formulată, cu probele dosarului și cu prevederile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

De regulă, când legiuitorul a considerat necesar, a dispus suspendarea de drept a executării actului administrativ atacat (ex. Legea nr. 215/2001).

Totuși, prin art. 9 din Legea nr. 29/1990, s-a instituit și posibilitatea de a suspenda executarea unui act administrativ atacat pe calea contenciosului administrativ, măsură de excepție prin efectele juridice pe care le produce, motiv pentru care aceasta poate fi dispusă de instanță, numai în cazuri bine justificate și pentru a se evita producerea unei pagube iminente.

Cum în cauză, nu a fost probată existența cumulativă a celor două condiții obligatorii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, instanța de fond limitându-se la un singur cuvânt („îndreptățită”), în mod greșit a fost admisă cererea de suspendare a executării ordinului atacat.

Prin urmare, se va admite recursul declarat în cauză, se va casa încheierea atacată, se va respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 183/2000 al C.N.A.S. și se va trimite dosarul, Curții de Apel Iași.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de C.N.A.S., împotriva încheierii de ședință din 11 decembrie 2000, a Curții de Apel Iași.

Casează încheierea atacată și respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 183/2000 a C.N.A.S.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.