Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC L.D. SA a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Centrală, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceștia și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea procesului-verbal de control întocmit de Garda Financiară Centrală, la data de 17 iulie 2001; anularea deciziei Ministerului Finanțelor Publice nr. 1519 din 28 septembrie 2001, prin care i s-a respins contestația împotriva procesului-verbal de control financiar și restituirea sumei de 4.694.688.928 lei, achitată de reclamantă, ca fiind o plată nedatorată bugetului de stat.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal, a cărei anulare o solicită, a fost obligată să plătească T.V.A. în cuantum de 4.981.239.749 lei, iar ca urmare a compensărilor efectuate de organele fiscale, suma datorată bugetului de stat a fost de 4.694.688.928, din care 3.796.516.208 lei T.V.A. și 898.172.720 lei, majorări de întârziere.
A mai arătat și că în mod greșit Ministerul Finanțelor, în soluția dată, a făcut trimitere la dispozițiile pct. 8.3 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, întrucât acest text privește corectarea bazei de impozitare, ținând cont de diferența de curs valutar dintre data facturării și data încasării facturii, ori diferența de preț evidențiată de reclamantă, este corespunzătoare diferenței de curs valutar dintre data tranzacției și data facturării.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 102 din 5 februarie 2002, a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă, reținând că:
- Operațiunile de leasing financiar, astfel cum sunt definite în O.U.G. nr. 51/1997, art. 2 lit. e), nu pot fi asimilate vânzării-cumpărării de mărfuri, neputând astfel opera o scutire de T.V.A., fiind vorba de leasing financiar.
A mai reținut și că reclamanta avea obligația corectării bazei de impozitare, cu diferența rezultată ca urmare a modificării cursului valutar între momentul încheierii contractelor și termenele prevăzute pentru plata ratelor. Ori, în perioada supusă controlului, pentru diferențele facturate, societatea reclamantă nu a evidențiat și colectat T.V.A., apreciind că sunt aferente doar dobânzilor, nu și ratelor de leasing.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamanta SC L.D. SA Giurgiu.
Recurenta a susținut, în esență, că:
1. Instanța a respins în mod greșit capătul de cerere privind anularea obligațiilor de plată a T.V.A. pentru operațiunile de leasing financiar desfășurate în zona liberă și a apreciat în mod eronat că reclamanta nu beneficiază de scutire de T.V.A., pentru operațiunile de leasing financiar desfășurate în Zona Liberă Giurgiu, deoarece acestea nu pot fi asimilate operațiunilor de vânzare-cumpărare.
2. Instanța a apreciat în mod greșit că în speță sunt aplicabile dispozițiile pct. 8.3 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A. aprobate prin H.G. nr. 401/2000, deoarece acesta privește corectarea bazei de impozitare, cu diferența de preț, rezultată ca urmare a modificării cursului valutar între data încasării facturii și data facturării.
3. Instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 14 lit. c) din O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A., potrivit cărora dobânzile nu se cuprind în baza de impozitare a T.V.A. De asemenea, a apreciat în mod greșit că pentru diferența de preț aferentă diferenței de curs valutar dintre data achiziționării bunului și data facturării, trebuie aplicat T.V.A.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă, în mod incontestabil, că recurenta-reclamantă, în perioada supusă verificării, 15 martie 2000 - 31 mai 2001, a încheiat și derulat un număr de 82 contracte de leasing financiar, din care 59 contracte în Zona liberă Giurgiu și 23 contracte în cadrul sucursalei din București, în legătură cu care organele Ministerului Finanțelor Publice au reținut că evidențierea, colectarea și virarea T.V.A. s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în materie.
Astfel, în legătură cu operațiunile aferente contractelor de leasing încheiate și derulate la sediul din Zona liberă Giurgiu, organele de control au stabilit că recurenta-reclamantă nu a evidențiat și calculat T.V.A. în sumă totală de 4.981.239.749 lei, reținând că operațiunile de leasing financiar sunt scutite de T.V.A.
În legătură cu operațiunile aferente contractelor de leasing încheiate și derulate la sucursala din București, a societății comerciale recurente, organele de control au stabilit o diferență de T.V.A., în sumă totală de 351.627.124 lei, reținând că aceasta a procedat în mod eronat, înscriind în factură T.V.A. aferentă ratei calculate la cursul istoric, neținând cont de valoarea ratei la data plății.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond, formulate sub forma a trei motive de recurs, vizează cele două probleme rezolvate de curtea de apel, recurenta susținând că operațiunile de leasing financiar efectuate în Zona liberă Giurgiu, sunt scutite de T.V.A. și că în cazul celorlalte operațiuni, T.V.A. a fost calculată în mod corect, fără luarea în calcul a diferenței de curs valutar.
Aceste critici sunt neîntemeiate.
În ce privește operațiunile de leasing efectuate în Zona liberă Giurgiu;
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 6 pct. A lit. k)1 0. din O.U.G. nr. 17/2000, sunt scutite de T.V.A., activitățile specifice desfășurate în zona liberă, de contribuabilii autorizați în acest scop.
Dar, activitățile care pot fi efectuate în zonele libere sunt enumerate de art. 10 din Legea nr. 84/1992, la care se referă și pct. 4.13 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, fiind menționate limitativ activitățile specifice care sunt scutite de T.V.A., între care nu sunt incluse și operațiunile de leasing financiar.
Deci, în mod judicios a reținut instanța de fond că societatea comercială recurentă datorează T.V.A., pentru operațiunile de leasing financiar efectuate, în perioada controlată, în Zona liberă Giurgiu.
În ceea ce privește operațiunile de leasing efectuate la Sucursala din București a societății comerciale recurente; în contractele de leasing, în legătură cu ratele, s-a prevăzut că „dacă valoarea obligațiilor de plată se stabilește având ca referință o monedă străină, plățile se vor efectua în lei, considerându-se cursul de vânzare al valutei din ziua efectuării plății, pentru moneda respectivă”.
În cauză, valoarea contractelor de leasing a fost exprimată în valută, iar plățile ratelor s-au efectuat în lei, la cursul din ziua efectuării plății, totuși T.V.A. aferentă ratelor respective a fost calculată de către societatea comercială recurentă, la valoarea cursului din ziua încheierii contractelor de leasing.
În conformitate cu prevederile pct. 8.3 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, baza de impozitare se corectează cu diferența de preț rezultată ca urmare a modificării cursului pieței valutare, în vigoare la data încasării facturii.
Or, recurenta, deși valoarea ratelor trecute în facturi a fost actualizată în raport cu valoarea cursului din ziua efectuării plății, totuși a calculat T.V.A. la valoarea cursului din ziua încheierii contractelor de leasing.
Deci, în mod judicios a reținut instanța de fond, legalitatea actelor administrate atacate, chiar și din acest punct de vedere.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de respingere a acțiunii, motivele de recurs formulate în cauză sunt neîntemeiate și constatându-se, totodată, că nu există motive care să fie invocate din oficiu, recursul de față va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC L.D. SA Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 102 din 5 februarie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.