S-a luat în examinare recursul declarat de C.E.T. împotriva sentinței civile nr.136 din 1 iulie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant C.E.T. personal, precum și intimații-pârâți Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați Mureș, ambii reprezentați de avocatul F.I.
Procedura completă.
Recurentul-reclamant C.E.T. a susținut recursul solicitând admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.
Avocatul F.I. considerând sentința atacată ca fiind legală și temeinică, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România și Baroul Mureș, C.E.T. a solicitat, în baza Legii nr.29/1990, să i se recunoască drepturile prevăzute de Legea nr.51/1995, republicată, și să fie primit în profesia de avocat cu scutire de examen conform art.16 alin.2 din acest act normativ.
În motivare, reclamantul a arătat că are o vechime în funcția de consilier juridic de aproape 20 de ani, așa încât, în mod nejustificat Baroul de avocați Mureș i-a avizat negativ cererea de primire în profesie fără examen, iar Comisia Permanentă a U.A.R., prin decizia nr.1280/2001 i-a respins această cerere.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.136 din 1 iunie 2002 a respins acțiunea reținând, în esență, că reclamantul nu întrunește condițiile prevăzute de art.16 lit.b din Legea nr.51/1995, republicată, pentru că nu a exercitat funcția de consilier juridic sau jurisconsult cel puțin 10 ani.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat recurs susținând că este nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu ignorarea H.C.M. nr.779/1961 care echivalează activitatea desfășurată timp de 12 ani în cadrul Ministerului de Interne și Serviciului Român de Informații, cu vechimea în activitate juridică.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, art.16 alin.(2) lit.b) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, prevede că „poate fi primit în profesie, cu scutire de examen (...) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani”.
Textul menționat instituie o excepție de la regula generală consacrată în alineatul (1) potrivit căruia „Dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi și statutului profesiei”.
În cauză, acest drept nu i-a fost încălcat reclamantului.
Alineatul (2) lit.b) al articolului în discuție stabilește un regim preferențial pentru anumite categorii profesionale, expres arătate, și nu poate fi extins prin asimilare.
Or, în cauză, așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond, reclamantul nu a îndeplinit vreuna din funcțiile prevăzute la art.16 alin.(2) lit.b) din legea nr.51/1995, republicată, cel puțin 10 ani.
Față de considerentele prezentate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.E.T. împotriva sentinței civile nr.136 din 1 iulie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.