Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.L., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția Parchetelor Militare, a solicitat obligarea pârâtului să-i comunice documentația necesară pentru recalcularea pensiei, de către Ministerul Apărării Naționale, secția pensii militare, în condițiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 92/1992.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că din adresa nr. 3200 din 18 ianuarie 2000, emisă de pârât, rezultă că pensia de serviciu, în condițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, urmează să-i fie acordată începând cu luna următoare înregistrării, pentru aceasta având nevoie de o adeverință eliberată de instituția în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea, ca magistrat militar.
Adresându-se pârâtului, cu adresa nr. 2863/357 din 15 februarie 2000, i s-a comunicat numai vechimea în munca de magistrat în perioada 15 septembrie 1954 – 12 februarie 1982, respectiv 27 ani și 4 luni și 26 de zile, din care în ultimii 20 de ani în calitate de șef al Procuraturii Militare Cluj.
Consideră că în mod nelegal nu i s-a eliberat până în prezent adeverința tip, în baza căreia să i se facă recalcularea pensiei, conform art. 103 din Legea nr. 92/1992.
Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 320 din 26 aprilie 2002, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să întocmească și să comunice reclamantului, documentația necesară pentru recalcularea pensiei cuvenite acestuia, de către Ministerul Apărării Naționale, secția pensii militare, în condițiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 92/1992.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1756 din 24 septembrie 2002, a admis recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și a casat sentința, cu trimitere spre competentă soluționare, Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, în baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Prin sentința nr. 183 din 20 noiembrie 2002, Curtea de apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să întocmească și să înainteze documentația necesară pentru recalcularea pensiei reclamantului, de către Ministerul Apărării Naționale, secția pensii militare, în condițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, de organizare judecătorească.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul are o vechime în muncă de 41 ani și 6 luni, din care 27 ani, 4 luni și 26 zile, ca magistrat militar.
În legătură cu cea de a doua condiție, în sensul că la data pensionării nu a avut calitatea de magistrat, ci aceea de consilier juridic, s-a arătat că este nerelevantă, atâta timp, cât prin Decizia nr. 88 din 1999, a Curții Constituționale, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispoziției art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, în măsura în care nu asigură magistraților pensionați anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 142/1997, actualizarea pensiei, în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.
În mod nelegal nu i s-a eliberat reclamantului, adeverința tip, în baza căreia să i se facă recalcularea pensiei, conform art. 103 din Legea nr. 92/1992, interpretarea dată având un caracter discriminatoriu, creându-se grave inechități, fiind de natură să-i anuleze un drept și în consecință, să-i producă un grav prejudiciu material.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Ministerul Public – Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția Parchetelor Militare, a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu îndeplinește cea de a doua cerință prevăzută de lege – calitatea de magistrat la data pensionării, el având funcția de consilier juridic.
Se susține că o persoană pentru a beneficia de pensia de serviciu în condițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să aibă la data pensionării, calitatea de magistrat conform dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 92/1992 și să dețină o vechime în magistratură, de cel puțin 25 ani - art. 103 alin. (1).
Recursul este nefondat.
Din actele de la dosar, rezuiltă că M.L. a fost încadrat în funcția de procuror militar. la fosta Procuratură Militară Oradea, la 15 septembrie 1954, unde a lucrat până la 15 noiembrie 1955, când a fost mutat în interesul serviciului, la Procuratura Militară Cluj. Aici a îndeplinit funcția de magistrat (procuror militar), până la 12 februarie 1982, perioadă din care, în ultimii 20 de ani, a îndeplinit funcția de șef al Parchetului Militar Cluj. În aceste condiții, reclamantul are o vechime în muncă, ca magistrat militar, de 27 de ani, 4 luni și 26 de zile, perioadă ce îi dă dreptul de a beneficia de prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992.
Acest text prevede că magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură, beneficiază la îndeplinirea vârstei prevăzută de lege, de pensie de serviciu, fără să condiționeze îndeplinirea funcției în prima sau ultima perioadă a activității.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 88 din 1999, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, în măsura în care nu asigură magistraților pensionați anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 142/1997, actualizarea pensiei, în raport cu nivelul salariilor de bază, ale magistraților în activitate.
Față de cele de mai sus, se reține că soluția instanței este temeinică și legală, astfel că recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția Parchetelor Militare, împotriva sentinței civile nr. 183 din 20 noiembrie 2002, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.