S-a luat în examinare, în camera de consiliu, conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția conflicte de muncă și litigii de muncă și Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, în soluționarea cauzei privind pe C.L. și RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat București.
In abesența părților a căror citare nu a fost dispusă, conform art.20 (5) din Codul de procedură civilă.
C U R T E A
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 1.XI.2001 și ulterior precizată la data de 3 septembrie 2002, reclamantul C.L. a contestat legalitatea desfășurării concursului din data de 28.VII.1999 organizat de Complexul Scroviștea, rezultatul concursului precum și obligarea pârâtei Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat în calitate de succesoare a Oficiului Economic – Centrul „Carpați”, să-l anagajeze pe postul de inginer silvic, deoarece îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru ocuparea acestei funcții.
Prin sentința civilă nr.114/2002 a Curții de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București reținându-se că în cauză există un conflict de drepturi în legătură cu încheierea contractului individual de muncă, în conformitate cu dispozițiile art.67 alin.1 lit.a din Legea nr.168/1999.
Prin sentința civilă nr.449/2002 a Tribunalului București, Secția a III-a civilă Conflicte de muncă și litigi de muncă, s-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești, Secția contencios administrativ apreciindu-se că sunt incidente în cauză dispozițiile art.1 din Legea nr.29/1990.
In temeiul dispozițiilor art.22 alin.3 Cod procedură civilă având în vedere obiectul principal al acțiunii (contestarea modului de organizare a concursului din data 28.VII.1999 și rezultatul acestuia) se reține că aparține Curții de Apel Ploiești – Secția contencios administrativ, competența materială de soluționare a cauzei.
Obiectul principal al acțiunii precizate circumscrie dispozițiilor art.1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ . Cererea privind obligarea pârâtei să-l angajeze pe reclamant pe postul de inginer silvic își are de asemenea temeiul juridic în dispozițiile art.1 teza II din Legea contenciosului administrativ, întrucât se contestă refuzul pârâtei, apreciat de petent ca fiind nejustificat, de angajare pe un post de inginer silvic.
Nu sunt întrunite în acest caz cerințele art.67 și următoarele din Legea nr.168/1999 deoarece reclamantul nu se mai afla în raporturi de muncă de proximativ 11 luni cu Sucursala Agrosilvică Scroviștea care s-a aflat în subordinea OEC Carpați, oficiu desființat prin H.G.nr.115/7.II.1990 și al cărui succesoare este pârâta de la data de 21.XI.1990 conform H.G.nr.1217/1990.
Pentru considerentele expuse cauza va fi înaintată spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești, Secția contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe C.L. și RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat București în favoarea Curții de Apel Ploiești – Secția contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.