La 4 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de SC”S.L.”SRL Cosoveni – Dolj împotriva sentinței civile nr.874 din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Craiova-Secția de contencios administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheiere cu data de 4 martie 2003 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 11 martie 2003.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 martie 2001, reclamanta SC”S.L.” SRL, Coșoveni – Dolj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj și Administrația Finanțelor Publice Craiova, anularea procesului verbal de control din 4 octombrie 2000 emis de a doua pârâtă și a deciziei nr.80 din 31 iulie 2001 a primei autorități administrative pârâte.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că prin actele contestate s-au stabilit și menținut în sarcina sa obligații fiscale în sumă totală de 416.033.186 lei, din care 252.442.343 lei impozit pe profit; 162.590.843 lei majorări de întârziere aferente și 1.000.000 lei amendă contravențională.
Organul de control, ca și cel care a soluționat recursul grațios, au considerat în mod greșit ca fiind nedeductibile o serie de sume, cu consecința majorării masei veniturilor impozabile și a impozitului pe profit.
Astfel, sumele reprezentând chiria plătită pentru spațiul de depozitare din Șimnic sunt – în opinia sa - deductibile din punct de vedere fiscal, întrucât sunt justificate prin existența unui contract de închiriere, iar spațiul a fost utilizat pentru depozitarea substanțelor nutritive necesare creșterii păsărilor – care constituie obiectul de activitate al firmei.
Aceeași situație este și în cazul cheltuielilor cu combustibilul care a fost utilizat la autoturismele cu care s-au transportat animalele spre locurile de vânzare, existând la dosarul fiscal facturi și chitanțe justificative.
Nici în cazul cheltuielilor cu mortalitățile nu poate fi însușit punctul de vedere al organelor fiscale, întrucât Decretul Consiliului de Stat nr.50/1982 ( care stabilea procentul de 5% admisibil la cheltuielile cu mortalitățile și care se pretinde că s-ar fi încălcat) a căzut în desuetudine și nu-i este aplicabil oricum , deoarece se referă doar la unitățile agricole socialiste de stat și cooperatiste.
Cât privește suma de 1.182.932.787 lei, a fost corect înregistrată în contabilitate, fiind o înregistrare intermediară în cadrul notelor contabile și a fost greșit interpretată în actele contestate, extrasă fiind din contextul înregistrărilor contabile.
Pârâtele au greșit și cu privire la suma de 53,604.698 lei reprezentând diferențe care a fost bine înregistrată în contabilitate, organele de control considerând-o eronat nedeductibilă.
Tot deductibile sunt și sumele reprezentând cheltuieli facturate în baza contractului de colaborare încheiat cu SC”R” SRL Vâlcea precum și contravaloarea onorariului achitat unei persoane fizice independente care desfășoară activitate autorizată și pentru care nu trebuia reținut impozitul pe venit.
De asemenea, s-au apreciat eronat ca fiind nedeductibile cheltuielile de transport și cazare efectuat în vederea încheierii unor contracte cu partenerul extern, deoarece și acestea s-au efectuat în interesul firmei.
Curtea de Apel Craiova-Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.874 din 19 decembrie 2001, a admis acțiunea, a anulat în parte procesul- verbal de control și decizia contestate și a exonerat reclamanta de răspundere în parte, urmând ca aceasta să rămână să plătească suma de 6.398.250 lei și majorări de 4.683.591 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a dispus, pe lângă administrarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei expertize contabile, însușindu-și concluziile raportului întocmit de expert.
S-a reținut, astfel, că existând un contract de închiriere, fiind emise facturi de plată a chiriei și spațiul fiind necesar desfășurării activității, cheltuiala respectivă este deductibilă fiscal.
Sumele reprezentând cheltuieli cu combustibilul au fost înregistrate în contabilitate conform reglementărilor legale pe baza facturilor și chitanțelor corect întocmite.
Cheltuielile reprezentând contravaloarea mortalităților la păsări sunt deductibile fiscal pentru că reprezintă o pierdere rezultată în procesul de producție. Nu sunt incidente prevederile Decretului nr.50/1982 și întrucât o altă normă legală în materie nu este editată, rezultă că trebuie deduse în întregime aceste cheltuieli.
Referitor la suma de 1.182.932.787 lei reprezentând costul efectiv al păsărilor din producție, instanța fondului a redat opinia expertului, potrivit căreia prin înregistrarea în conturi diferite nu a fost influențat rezultatul financiar, respectiv venitul impozabil, împrejurare care nu a fost contestată de către organul de control.
In legătură cu suma reprezentând diferența dintre cheltuielile cu furaje și venitul cu producția stocată, s-au redat ca atare concluziile expertului contabil, cum că au fost corect înregistrate, la baza înregistrărilor fiind documentele doveditoare ale achiziției de furaje și de distribuire a acestora în procesul de producție.
Impotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanta „S.L.” SRL, Cosoveni – Dolj, cât și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj.
In recursul său, reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește partea respinsă a acțiunii, susținând că, întrucât – așa cum a stabilit și expertul contabil – au fost exonerați de cea mai mare parte din sumele reținute în sarcina sa ( primele 7 puncte din cele 9 în discuție), rezultă că se află în situația unei pierderi fiscale de 1.692.934.418 lei, ceea ce face inadmisibilă menținerea ca obligații de plată a sumelor reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere aferente.
Drept consecință, a solicitat casarea parțială a sentinței, și admiterea în totalitate a acțiunii.
Pârâta a cerut, de asemenea, casarea sentinței însă pe, fond, a solicitat ca acțiunea să fie respinsă și să fie menținute actele administrative.
In esență, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj, a criticat hotărârea atacată pentru aplicarea eronată a dispozițiilor legale speciale incidente, pentru netemeinicie (nu s-a avut în vedere lipsa unor acte justificative care ar fi îndreptățit-o pe reclamantă la deducerea unor sume), pentru nepronunțarea asupra unor apărări și pentru insuficienta motivare a soluției.
Analizând criticile formulate în raport cu actele și lucrările dosarului, în considerarea prevederilor legale speciale aplicabile și ale dispozițiilor art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite ambele recursuri pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
In conformitate cu prevederile art.129 alin.5 din Codul de procedură civilă, „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.
Aceste dispoziții procedurale obligă instanța în primul rând la stabilirea exactă – prin utilizarea tuturor mijloacelor legale de probă- a situației de fapt dedusă judecății.
In cauză, se constatăl că, față de susținerile contradictorii ale părților, Curtea de apel nu a verificat și stabilit suficient de clar împrejurările de fapt ale pricinii, astfel încât să se poată circumstanția cadrul legal incident.
Astfel, pentru a stabili deductibilitatea sumelor reprezentând chirii pentru spațiul din Șimnic, în conformitate cu prevederile art.4 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.70/1994 în vigoare la acea dată), instanța trebuie să analizeze dacă acestea sunt aferente realizării veniturilor prin verificarea destinației acestui spațiu, la dosar existând doar copia contractului de închiriere și opinia expertului.
Cu privire la acest aspect nu s-a analizat nici apărarea pârâtelor referitoare la declararea acestui spațiu ca punct de lucru, conform Legii nr.87/1994.
Probatoriul administrat a fost insuficient și în ceea ce privește cheltuielile cu combustibilul, cercetarea judecătorească finalizându-se doar cu constatarea că existența unor chitanțe și facturi – nedepuse la dosar – justifică deductibilitatea acestor sume, fără a se stabili, pe bază de probe, dacă și în ce mod cheltuielile respective sunt aferente realizării veniturilor.
Nu a fost clarificată nici situația referitoare la suma de 1.182.932.787 lei.
Practic acest punct nu a fost lămurit nici de către expert, nefiind detaliat în mod concret și argumentat punctul de vedere potrivit căruia înregistrările în conturi diferite nu ar influența venitul impozabil.
Se impune, prin urmare, cel puțin cu privire la aceste aspecte, valorificarea rolului activ al instanței în desfășurarea probațiunii prin suplimentarea dovezilor în vederea descoperirii situației obiective.
Sentința este casabilă și sub alt aspect.
Potrivit dispozițiilor art.261 alin.5 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
Față de obiectul acțiunii și susținerile părților, se constată că instanța fondului nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la amenda de 1.000.000 lei contestată, cu privire la care, prin Decizia nr.80/2001, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj s-a dezinvestit conform prevederilor art.1 alin.3 din OUG nr.13/2001.
Soluția este nemotivată și în ceea ce privește sumele menținute în sarcina recurentei reclamante, instanța neprecizând considerentele de fapt și de drept care au determinat-o să respingă acțiunea cu privire la ele.
Prin urmare, în vederea completării probatoriului și analizării tuturor susținerilor părților este necesară rejudecarea cauzei, instanța de fond după casare urmând a pune în discuția părților toate capetele de cerere și apărările precum și administrarea probelor în măsură să lămurească aspectele deduse judecății.
Se vor admite deci recursurile, se va casa sentința și va fi trimisă pricina spre rejudecare aceleeași instanțe.
Față de dezlegarea dată, motivul de recurs invocat de recurenta-reclamantă și care vizează exclusiv fondul cauzei, urmează a fi avut în vedere de către instanță, la judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta SC ”S.L.” SRL, Cosoveni – Dolj și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.874 din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Craiova-Secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.