S-au luat în examinare recursurile declarate de S.C. „ED” S.A., Ștei județul Bihor și de S.C. „RD” SA, Rieni județul Bihor împotriva încheierii din 17 iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr.2376/CA/2002.
La apelul nominal s-au prezentat recurentele-reclamante S.C. „ED” S.A., Ștei și S.C. „RD” SA Rieni reprezentate de avocat și intimatul-pârât Oficiul Concurenței prin consilierul juridic.
Procedura completă.
Avocatul a depus la dosar acte și a înmânat un set reprezentantei Consiliului Concurenței, care a arătat că dorește judecarea recursului, considerând cauza în stare de judecată.
Avocatul a solicitat admiterea recursurilor, cu referire la motivele scrise și actele depuse la dosar.
Consilierul juridic a solicitat respingerea celor două recursuri, ca nefondate.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 17.06.2002 în dosarul nr.2376/2002, Curtea de Apel Oradea a respins cererea formulată de reclamanta Societatea comercială „RD” SA Rieni pentru suspendarea efectelor avizului nr.490/ 25.02.2002 emis de pârâtul Oficiul Concurenței, reținând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.9 din Legea nr.29/1990, pentru că în cerere nu au fost invocate motive temeinice de suspendare a actului atacat până la soluționarea fondului cauzei.
Aceeași instanță și pentru aceleași considerente a respins cererea formulată de reclamanta S.C. „ED” S.A., Ștei în dosarul nr.2377/2002 pentru suspendarea efectelor avizului nr.490/ 25.02.2002 emis de pârâtul Oficiul Concurenței.
Împotriva încheierii pronunțate la 17.06.2002 în dosarul nr.2376/ 2002 au formulat recurs reclamantele Societatea comercială „RD” SA, Rieni și Societatea comercială „ED” SA Ștei, solicitând casarea încheierii și pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării.
Recurentele au arătat că instanța de fond s-a pronunțat greșit la termenul din 17.06.2002 și nu a observat că se solicitase amânarea cauzei pentru angajarea unui avocat care urma să susțină și cererea de suspendare. De asemenea, recurentele au susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.9 din Legea nr.29/1990 și a reținut că nu sunt motive temeinice pentru suspendarea actului, deși din conținutul acțiunii rezultă motivele care justifică măsura de suspendare și anume, încălcarea voinței părților contractante cu privire la prețul apei la sursă și prețul de vânzare, ceea ce constituie un prejudiciu, prin scăderea volumului vânzărilor de apă minerală naturală.
Recursurile sunt nefondate și urmează să fie respinse pentru următoarele considerente:
În dosarul nr.2376/2002 la 17.06.2002, Curtea de Apel Oradea s-a pronunțat asupra cererii de suspendare formulată de SC „RD” SA, iar cererea formulată cu același obiect de. S.C. „ED” S.A. a fost soluționată la aceeași dată, dar în dosarul nr.2377/ 2002.
Dosarul nr.2377/2002 a fost conexat la dosarul nr.2376/2002 în ședința publică de la 1.07.2002 și anterior acestei date, cele două cereri de suspendare, deși aflate într-o strânsă legătură, au fost judecate separat și pentru fiecare cerere, instanța de fond a pronunțat o altă încheiere.
În atare situație, se reține că S.C. „ED” SA nu are legitimare procesuală să formuleze recurs împotriva încheierii pronunțate la 17.06.2002 în dosarul nr.2376/2002, neavând calitatea de parte în acest dosar decât de la 1.07.2002, prin efectul conexării dispusă de instanța de fond în baza art.164 Cod procedură civilă. Cum Societatea comercială „ED” SA nu a formulat recurs și împotriva încheierii pronunțate asupra propriei cereri de suspendare a executării, Curtea va respinge recursul declarat împotriva încheierii date la 17.06.2002 în dosarul nr.2376/2002.
Recursul declarat de S.C. „RD” SA va fi de asemenea respins ca nefondat, constatându-se că instanța de fond a judecat cererea de suspendare printr-o aplicare corectă atât a dispozițiilor art.156 Cod procedură civilă, referitoare la dreptul de apărare, cât și a dispozițiilor art.9 din Legea nr.29/1990, privind măsura provizorie solicitată până la soluționarea fondului cauzei.
Conform art.156 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va putea acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Cu cererea depusă la 14.06.2002, S.C.”RD” SA a solicitat într-adevăr amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui avocat, fără însă a se referi și la cererea de suspendare.
Față de împrejurarea că, după citarea sa, S.C. „RD” SA a depus la 6.06.21002 taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate pentru cererea de suspendare, că prin acțiune a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că, potrivit art.9 alin.2 din Legea nr.29/ 1990, cererea de suspendare se soluționează de urgență, chiar și fără citarea părților, instanța de fond s-a pronunțat corect asupra cererii la termenul din 17.06.2002.
De asemenea, instanța de fond a constatat judicios neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art.9 alin.1 din Legea nr.29/1990 întrucât prin cererea de suspendare nu s-au invocat existența unor cazuri bine justificate și pericolul producerii unei pagube iminente ca efect al executării actului administrativ atacat până la judecarea fondului pricinii.
Susținerea din recurs că motivele care justificau măsura suspendării rezultă din însuși conținutul acțiunii, este nefondată.
Considerentele invocate în acțiune reprezintă motive de nelegalitate a actului contestat și fac obiectul judecății pe fondul cauzei, astfel încât nu pot fi asimilate motivelor care justifică luarea măsurii provizorii de suspendare a executării actului respectiv și pe care partea are obligația să le dovedească pentru admiterea cererii sale.
Pentru considerentele expuse și constatând că nu există motive de casare a încheierii, Curtea va respinge recursurile declarate de S.C. „RD” SA și de S.C. „ED” SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Societatea comercială „ED” S.A. Ștei județul Bihor și de Societatea comercială „RD” SA, Rieni județul Bihor împotriva încheierii din 17 iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 2376/ CA/2002, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.