S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de SC „P” SA Curtea de Argeș împotriva deciziei nr.2441 din 25 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat contestatoarea SC „P” SA Curtea de Argeș reprezentată de avocatul S.I. și intimata SC „H” SA – Sucursala Hidrocentrale Curtea de Argeș prin consilierul juridic I.V., lipsind intimatul Ministerul Turismului.
Procedura completă.
Avocatul S.I. a solicitat admiterea contestației în anulare, cu referire la motivele scrise depuse la dosar.
Consilierul juridic I.V. a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.
C U R T E A
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la data de 14.10.2002, contestatoarea SC „P” SA Curtea de Argeș, a solicitat anularea Deciziei nr.2441 din 25 iunie 2002 pronunțată de către secția contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție în dosarul nr.3514/2001, să se dispună rejudecarea recursului în sensul admiterii acestuia, să se caseze sentința nr.98/FC/2001 a Curții de Apel Pitești – Secția comercială și de contencios administrativ și pe fond să se respingă acțiunea, fiind menținut certificatul de atestare al dreptului de proprietate seria M 08 nr.0157/1993.
Ca temei juridic al contestației în anulare este invocat textul art.318 Cod procedură civilă alin.1 Teza II.
A susținut că împotriva sentinței nr.98/FC/2001, în calitate de recurentă a formulat șase motive de recurs prin care a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de secția comercială și contencios administrativ din Cadrul Curții de Apel Pitești.
Curtea Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ, prin Decizia nr.2441/2002 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Se susține în concret că instanța de recurs nu a analizat primele 4 motive de recurs, că răspunsul dat analizei celor 4 motive s-a făcut printr-o singură frază și nu reprezintă o analiză a acestora pentru a se pretinde că s-a dat răspuns.
Verificând susținerile contestatoarei, Curtea reține că prin acțiunea formulată la Curtea de Apel Pitești – secția comercială și contencios administrativ, reclamanta SC „H” SA – Sucursala Hidrocentrale Curtea de Argeș a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu seria M 08 nr.0157/1993.
Prin sentința nr.98/FC/2002 instanța de fond a admis în parte acțiunea și a anulat în parte certificatul în litigiu pentru suprafețele de 21.622 m.p. aferente cabanei „Cumpăna” și 3612 m.p. aferente cabanei „Valea cu pești”.
Curtea Supremă de Justiție – secția contencios administrativ prin decizia nr.2441/2002 a respins recursul Ministerului Turismului ca fiind declarat de o persoană fără să fi avut mandat din partea Ministrului, și a admis recursul declarat de SC „P” SA, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
S-a precizat în considerentele acestei decizii că primele patru motive de recurs reprezintă reluarea unor apărări formulate la instanța de fond care au fost soluționare în mod legal și aceste motive sunt: că sucursalele SC „H”SA nu au personalitate juridică, că și acțiunea și reclamația administrativă au fost făcute deci de un agent economic care nu are calitate procesuală, apoi că nu a fost chemată în judecată și SC „P”SA ci numai Ministerul Turismului, că acțiunea a fost formulată tardiv.
Cum în sentința nr.98/FC/2001 s-au lămurit aceste critici și anume că SC „H” SA a emis decizii de delegare de competență a sucursalelor, după cum s-a făcut dovada că reclamanta a luat la cunoștință de certificatul în litigiu la data de 5.12.2000, deci s-a demonstrat că reclamația administrativă și acțiunea sunt în termen, în recurs Curtea Supremă de Justiție a sintetizat respingerea acestora ca fiind corect soluționate și motivate în instanța de fond.
Contestația în anulare nu este fondată.
Potrivit art.318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Contestația în anulare specială poate fi exercitată numai în condiții limitativ prevăzute în textul menționat.
Contestația în anulare, teza precizată în prezenta acțiune, poate fi exercitată numai în situația în care instanța a dispus respingerea recursului. Această concluzie se desprinde cu claritate chiar din textul art.318 Cod procedură civilă, astfel că dacă este o casare totală partea nu are deschisă calea contestației în anulare, căci ea poate repune în discuție cu ocazia rejudecării, toate motivele invocate.
Pe de altă parte pentru o folosire corectă a acestei căi extraordinare și a acestui motiv – omisiunea analizei unui motiv de recurs, Curtea Supremă de Justiție constată că instanța de recurs este îndreptățită să-i răspundă la motivele de recurs și printr-un considerent comun, scop în care poate grupa diferitele argumente.
De aceea trebuie a nu se face confuzie între argumente și motive de recurs, după cum neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs nu constituie, prin ea însăși, o omisiune în sensul art.318 Cod procedură civilă, dacă instanța a răspuns la motivele de casare printr-un considerent comun.
În cauză, se constată că sentința a fost casată în întregime și că instanța printr-un considerent comun a răspuns la motivele ce se pretind a fi fost omise de a fi analizate.
Nefiind întrunite cerințele art.318 Cod procedură civilă, contestația în anulare se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de Societatea comercială „P” SA Curtea de Argeș împotriva deciziei nr.2441 din 25 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.