Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.P.S.A. reclamantele SC M. SRL Galați și SC M.D. SRL Galați au solicitat suspendarea aplicării Notei se serviciu nr. 201/2009 ce instituie obligativitatea prezentării, în cadrul controlului documentar pentru produsul sare importat din Ungaria, un buletin de analiză eliberat de un laborator de referință acreditat de Comunitatea Europeană.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că în baza Notei nr. 201 din 20 mai 2009 emise de A.N.S.V.P.S.A. sunt blocate în mai multe puncte vamale 3500 tone sare pentru consum alimentar importată din Ucraina.
Ambele societăți au ca obiect principal de activitate de 5 și respectiv 10 ani, comercializarea sării importate din Ucraina, din această activitate realizându-se un profit anual de aproximativ 1.000.000 Euro. Pentru desfășurarea activității societățile au demarat planuri de investiții în realizarea cărora au împrumutat de la bănci sume importante de bani, respectiv 90.000 dolari SUA garantate ipotecar.
Blocarea activității de bază a societății a dat naștere mai multor efecte negative cum ar fi imposibilitatea onorării în termene a obligațiilor, ceea ce determină riscul intrării în insolvență și disponibilizării celor 20 de angajați.
În drept, au invocat dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin întâmpinare intimata a solicitat, în principal respingerea cererii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiției de a formula plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în subsidiar respingerea cererii ca nefondată.
Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii reținând că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin depunerea la dosar a memoriului adresat Guvernului României și A.N.S.V. precum și adresa nr. 7702 din 19 iunie 2009 emisă de pârâtă ca răspuns la acest memoriu.
Prin sentința civilă nr. 171 din 6 august 2009 a admis cererile de suspendare formulate de SC M. SRL Galați și SC M.D. SRL Galați și a dispus suspendarea Notei de serviciu nr. 201 din 20 mai 2009 emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond în dosarul nr. 1075/44/2009 având ca obiect cererea de anulare a acestui act administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut în esență că în cauză sunt îndeplinite cele două condiții instituite de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv „cazul bine justificat” și „prevenirea unei pagube iminente”.
Astfel „cazul bine justificat” definit de art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ ca reprezentând împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ se regăsește în cazul de față având în vedere că reclamantele invocă faptul că sarea este un produs de origine nonanimală și nu poate fi încadrat ca produs agricol astfel încât nu-i este aplicabil Regulamentul nr. 733 din 15 iulie 2008 al Comisiei Europene. Fără a intra pe fondul cauzei, instanța a apreciat că motivele invocate sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției privind existența „pagubei iminente” este evident că blocarea la punctele vamale a unui număr mare de vagoane încărcate cu sare determină un prejudiciu material previzibil, sigur ca producere, chiar dacă la momentul sesizării instanței nu este posibilă aprecierea cu exactitate a prejudiciului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs A.N.S.V.P.S.A., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a precizat că sarea importată de reclamante este un produs alimentar, astfel cum este definit în art. 2 din Regulamentul nr. 178/2002 al Parlamentului European, din 28 ianuarie 2002, măsura dispusă prin Nota nr. 201/2009 fiind luată în scopul prevenirii importului de produse asupra cărora exista suspiciunea că ar fi contaminate radioactiv, de interes sub acest aspect fiind dispozițiile art. 14 din Regulamentul nr. 178/2002, mai sus amintit. Tocmai pentru a veni în sprijinul agenților economici, a mai precizat recurenta, a fost emisă Nota nr. 7757 din 1 iulie 2009 conform căreia toate produsele alimentare încadrate la codul tarifar 25.01 să poată fi introduse pe teritoriul României însoțite de un buletin de analiză eliberat de I.I.S.P.V. pentru fiecare transport în parte, urmând ca prelevarea de probe pentru determinarea nivelului de contaminare radioactivă să fie efectuată de către inspectorii din posturile de inspecție la frontieră, cu competențe în acest domeniu. În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta a arătat că soluția instanței este greșită deoarece se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în realitate, condițiile cerute pentru a se dispune suspendarea actelor administrative nefiind îndeplinite. Astfel, a precizat recurenta, nu se poate vorbi de o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ întrucât Nota nr. 201/2009 a fost emisă în baza Regulamentului nr. 733 din 15 iulie 2008 privind condițiile de import a produselor agricole originare din țările terțe, ceea ce conduce la concluzia că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat. Nu este îndeplinită nici condiția pagubei iminente, instanța de fond omițând să observe că prin măsura dispusă nu s-a comis un abuz prin încălcarea dreptului legitim al reclamantelor de a desfășura activitate de comerț, cum susțin acestea, ci dimpotrivă, prin Nota nr. 775/2009 s-a venit în sprijinul agenților economici.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond, prin sentința civilă nr. 201 din 13 octombrie 2009, a admis acțiunea principală formulată de reclamante, în consecință, a anulat actul a cărui suspendare s-a solicitat în prezenta cauză, în speță fiind incidente prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
În textul legal precitat se prevede că: „În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14 se prelungește de drept la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.
Având ca reper acest text de lege și observând că Nota de serviciu nr. 201 din 20 mai 2009 emisă de pârâtă a fost anulată de judecătorul fondului, urmează ca suspendarea în prezenta cauză să opereze până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond, astfel că analizarea motivelor de recurs a devenit superfluă, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție nu le va mai examina.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de A.N.S.V.P.S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N.S.V.P.S.A. împotriva sentinței civile nr. 171 din 6 august 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.