Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanții L.V. și L.I.B. au formulat contestație în anulare și recurs împotriva deciziei nr. 174/CA/2009-R din 26 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, a deciziei nr. 340/CA/2008-R din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, a sentinței civile nr. 219 din 30 martie 2007 a Tribunalului Bihor și a deciziei nr. 142 din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea.
La data de 17 decembrie 2009 contestatorii au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 50/2006, O.U.G. nr. 137/2008; O.U.G. nr. 154/2007; Legea nr. 137/2008; art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/2004.
Au mai invocat totodată și excepția de nelegalitate a Hotărârii din 31 august 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea, respectiv a Hotărârii din 18 septembrie 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea prin care s-a dispus restrângerea activității de judecată a acestei instanțe, ca formă de protest; a Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor din data de 28 septembrie 2009 prin care s-a hotărât suspendarea provizorie a măsurilor privind restrângerea activității de judecată și a programului de lucru cu publicul a hotărârii expectate la care se face referire în Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea din data de 28 septembrie 2009 în maniera „ … până la data de 30 octombrie 2009, dată la care se va reanaliza modul de soluționare concretă a solicitărilor exprimate inițial”, a procedurii, procesului, jurisdicției din dosarul nr. 483/35/2009 al Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anularea actului emis de autorități publice locale – contestație în anulare.
A precizat totodată că cererea de recurs vizează doar decizia nr. 174/2008 a Curții de Apel Oradea.
Prin Încheierea de ședință din data de 17 decembrie 2008 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 50/2006; O.U.G. nr. 154/2007; Legea nr. 137/2008; O.U.G. nr. 137/2008, art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/2004.
A respins excepția de nelegalitate a Hotărârii din data de 31 august 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea prin care s-a dispus restrângerea activității de judecată a acestei instanțe ca formă de protest, a Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea din data de 28 septembrie 2009 prin care s-a hotărât suspendarea provizorie a măsurilor privind restrângerea activității de judecată și a programului de lucru cu publicul, a hotărârii expectate la care se face referire în Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea din data de 28 septembrie 2009 în maniera „ … până la data de 30 noiembrie 2009, dată la care se va reanaliza modul de soluționare concretă a solicitărilor exprimate inițial”, a procedurii, procesului, jurisdicției din dosarul nr. 483/35/2009 al Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale – contestație în anulare.
A trimis cererea de recurs împotriva deciziei nr. 174/2009 a Curții de Apel Oradea instanței superioare, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 50/2006, O.U.G. nr. 154/2007, Legii nr. 137/2008, O.U.G. nr. 137/2008 și art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/2004 față de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea a apreciat că nu există legătură între excepțiile invocate și soluționarea pe fond a cauzei și a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Cu privire la excepția de nelegalitate a Hotărârii din 31 august 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea, respectiv a Hotărârii din 18 septembrie 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea prin care s-a dispus restrângerea activității de judecată a acestei instanțe, ca formă de protest; a Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor din data de 28 septembrie 2009 prin care s-a hotărât suspendarea provizorie a măsurilor privind restrângerea activității de judecată și a programului de lucru cu publicul a hotărârii expectate la care se face referire în Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea din data de 28 septembrie 2009 în maniera „ … până la data de 30 octombrie 2009, dată la care se va reanaliza modul de soluționare concretă a solicitărilor exprimate inițial”, a procedurii, procesului, jurisdicției din dosarul nr. 483/35/2009 al Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anularea actului emis de autorități publice locale – contestație în anulare, s-a apreciat de asemenea că nu are legătură cu soluționarea cauzei așa cum impun prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
În fine, constatându-se că s-a declarat recurs împotriva deciziei nr. 174/2009 a Curții de Apel Oradea s-a dispus dezatașarea cererii de recurs și trimiterea dosarului nr. 1068/35/CA/2008 la Înalta Curte de Casație și Justiție – instanța superioară.
Împotriva acestei încheieri, contestatorii au declarat recurs criticând soluția primei instanțe doar în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate.
În motivarea cererii recurenții s-au referit la „Avizul favorabil cu observații pentru preluarea bugetului instanțelor de către Înalta Curte de Casație și Justiție”, în sensul că propunerea legislativă privind completarea art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară de administrare a bugetelor instanțelor de către Înalta Curte de Casație și Justiție este de natură să consolideze independența justiției și prestigiul acesteia a fost avizată de Consiliul Superior al Magistraturii cu observațiile Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere propunerile Consiliului Superior al Magistraturii recurenții au considerat că excepția de neconstituționalitate are legătură cu cauza ce face obiectul dosarului nr. 483/35/2009.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Recurenți au înțeles să critice hotărârea instanței de fond doar în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 50/2006, O.U.G. nr. 154/2007, Legea nr. 137/2008, O.U.G. nr. 137/2008 și art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/2004
Prima instanță a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă reținând că nu există nici o legătură între excepțiile invocate și soluționarea cauzei așa cum prevăd dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:
„(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.”
În cauză contestatorii au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 50/2006; O.U.G. nr. 154/2007; Legea nr. 137/2008; O.U.G. nr. 137/2008 și art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/2004, iar litigiul existent între părți are ca obiect „anularea actelor administrative intitulate adeverința nr. 58 din 17 decembrie 2002 și respectiv adeverința nr. 59 din 17 decembrie 2002 și recunoașterea dreptului de preemțiune de a cumpăra terenul care se învecinează cu proprietatea lor.”
Mai mult decât atât litigiul se află în faza procesuală a contestației în anulare.
Așa fiind, cum dispozițiile legale a căror excepție de neconstituționalitate au fost invocată nu au legătură cu litigiul aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu este îndeplinită iar cererea este inadmisibilă.
În concluzie, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de L.V. și L.I.B. împotriva Încheierii din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.