Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2761 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității acțiunii formulate de reclamantul O.M., în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R., prin care solicita obligarea acestuia să-i elibereze, preschimbat, certificatul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Romane din Decembrie 1989”. Pe cale de consecință, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, ca prematur introdusă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens; prin urmare, legea impune o anumita procedura înainte ca petentul nemulțumit de hotărârile pârâtului să se poată adresa instanței de judecată.
Practic, reține prima instanță, Legea nr. 341/2004 derogă de la dispozițiile Legii nr. 554/2004, în sensul că prevede condiția ca, înainte de a se putea contesta în instanță hotărârile pârâtului, să se conteste aceste hotărâri la Comisia Parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989; abia după primirea răspunsului de la această comisie, reclamantul se poate adresa instanței, dacă va fi in continuare nemulțumit de răspunsul primit la contestația sa.
Pe de alta parte, se arată în considerentele sentinței atacate, orice solicitare de eliberare a unui astfel de certificat trebuie să aibă în prealabil avizul Comisiei Parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.
Or, reține instanța de fond, nu s-a făcut dovada nici a avizului comisiei sus indicate si nici a soluționării contestației reclamantului iar, atâta timp cât Comisia Parlamentară nu s-a pronunțat asupra unei contestații a reclamantului, acesta nu poate solicita preschimbarea certificatului.
Concluzionează prima instanță că nu se poate afirma că dreptul reclamantului de a i se emite un certificat de revoluționar de către pârât este un drept actual la data de pronunțării acestei hotărâri.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul.
Recurentul-reclamant a adus, în esență, critici sentinței atacate, în sensul că greșit a fost soluționată cauza în raport de excepția prematurității acțiunii, deoarece încă din anul 2005 a solicitat preschimbarea certificatului în cauză, însă nici până în prezent cererea sa nu a fost soluționată, astfel că sunt incidente prevederile art. 6 din C.E.D.O.
Se susține că prin respingerea acțiunii sale ca fiind prematur introdusă i se îngrădește și accesul la justiție.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor care există la dosarul cauzei, a dispozițiilor legale incidente cât și sub toate aspectele în raport de dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., apreciază recursul ca fiind fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurentul-reclamant a formulat cerere de preschimbare a certificatului de „luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989”, conform Legii nr. 341/2004, înregistrată la nr. 17019 din 20 ianuarie 2005.
Această cerere nu a fost soluționată nici în prezent.
Este adevărat că potrivit prevederilor Legii nr. 341/2004 și H.G. nr. 1412/2004, modificată și completată, intimatul S.S.P.R. primește cererea și dosarul de preschimbare pe care le supune analizei Comisiei Secretariatului, care dacă constată că dosarul îndeplinește condițiile cerute de lege, validează și propune C.P.R. acordarea avizului favorabil de preschimbare a certificatului doveditor.
Orice justificare care vizează nesoluționarea cererii recurentului-reclamant din 20 ianuarie 2005 de preschimbarea a certificatului de revoluționar de către autoritățile implicate în această procedură nu poate fi reținută ca fiind una obiectivă, deoarece acestea sunt ținute de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.
De asemenea, instanțele de judecată sunt datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative cu privire la soluționarea anumitor cereri, pentru a se asigura o protecție reală a drepturilor fundamentale a cetățenilor, prevăzute în Constituția României cât și în C.E.D.O.
Procedura soluționării cererii reclamantei trebuie să se desfășoare într-un termen rezonabil, noțiune impusă de art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.
Termenul rezonabil astfel consacrat se referă atât la durata procedurilor administrative preliminare cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată de prevederile art. 6 din C.E.D.O.
Nesoluționarea cererii recurentului-reclamant într-un interval de timp de peste 5 ani de la formularea acesteia conduce la imposibilitatea valorificării drepturilor ce decurg din calitatea de luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și echivalează cu nesocotirea termenului rezonabil.
Mai mult, termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de revoluționar de până la 30 iunie 2009, prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, este unul general, care trebuie apreciat de la caz la caz, iar în cauza dedusă judecății a fost cu atât mai mult depășit.
Prin urmare, dreptul recurentului-reclamant în ceea ce privește preschimbarea certificatului în cauză este actual.
În raport de toate aceste considerente, instanța de recurs apreciază că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantului ca prematur introdusă este nelegală.
Ținând seama de cele reținute cât și de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va admite recursul declarat de recurentul-reclamant, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul O.M. împotriva sentinței 2761 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.