Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1496 din 10 septembrie 2009 a Plenului C.S.M. s-au respins cererile formulate de petenții C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, F.V. și C.A.A., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalu, B.A., B.R., F.G., P.V.R., S.P.D. și Ț.D.B., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, C.G. și V.A.C., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a doamnei R.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că petenții au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând o stare de discriminare, în accepțiunea O.G. nr. 137/2000 și art. 14 din C.E.A.D.O., în raport cu colegii procurori numiți în cadrul D.I.I.C.O.T. și D.N.A., cărora Înalta Curte de Casație și Justiție le-a admis recursurile în această materie și le-a recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În susținerea cererilor, aceștia au arătat că discriminarea operează la mai multe niveluri: atât în raport cu colegii care desfășoară activitatea în cadrul compartimentului judiciar, punând concluzii în instanță în dosare instrumentate de D.I.I.C.O.T. și D.N.A., în raport cu toți ceilalți procurori, precum și în raport cu toți judecători cu grad profesional inferior.
De asemenea, s-a susținut că prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile s-a constatat existența unei discriminări în raport cu procurorii ce își desfășoară activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T. și D.N.A.
Plenul C.S.M. a decis prin hotărârea recurată că sunt neîntemeiate cererile formulate de petenți, cu următoarele argumente.
Practica constantă a C.S.M. în ceea ce privește condițiile legale privind recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor D.I.I.C.O.T. și D.N.A. a fost de respingere a cererilor formulate, în timp ce Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile formulate în această materie împotriva Hotărârilor Plenului C.S.M. recunoscând procurorilor numiți în cadrul D.I.I.C.O.T. și D.N.A., gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Însă cazul petenților nu se circumscrie aceleiași situații de fapt cu a celor vizați de hotărârile judecătorești menționate.
S-a reținut și faptul că temeiul discriminării invocat de petenți este neîntemeiat, cu atât mai mult cu cât prin O.U.G. nr. 56/2009 au fost introduse noi dispoziții la Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, fiind completate art. 75 și 87 cu câte un nou alineat, alin. (11) și alin. (91), care prevăd că de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legi, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. și respectiv D.N.A. redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții.
Împotriva Hotărârilor Plenului C.S.M. nr. 1495, 1496, 1497 și 1498 din 10 septembrie 2009 a formulat recurs C.G., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M. republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin cererea de recurs, recurentul în temeiul acelorași considerente care au format obiectul cererii adresate intimatului a solicitat admiterea recursului, anularea Hotărârilor Plenului C.S.M. nr. 1495, 1496, 1497 și 1498 din 10 septembrie 2009 și pe fond recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurentul arată că prin hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de procurori din cadrul D.N.A. și din cadrul D.I.I.C.O.T. împotriva hotărârilor intimatului, fiindu-le recunoscut acestora gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În acest context se arată în raport de aceștia, care au obținut gradul profesional menținut ca urmare a numirii în structurile specializate ale Ministerului Public – D.N.A. și D.I.I.C.O.T., s-a creat o situație discriminatorie, dezavantajoasă a celorlalți procurori, care pentru promovarea la parchetele superioare trebuie să susțină concursuri.
De asemenea, se susține că activitatea profesională desfășurată, în faza cercetării judecătorești, este identică cu cea desfășurată în faza urmăririi penale de către procurorii din structurile specializate menționate.
Se arată și faptul că a pus concluzii și a exercitat căile de atac în aceste categorii de cauze care au avut ca obiect infracțiuni de trafic de droguri și trafic de persoane, participând la judecarea acestora, dovadă în acest sens fiind hotărârile judecătorești atașate recursului.
Recurentul menționează și faptul că îndeplinește condiția vechimii de 8 ani în funcția de procuror precum și celelalte criterii cerute pentru recunoașterea gradului profesional solicitat.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că, în ceea ce îl privește pe recurent, acesta nu a parcurs etapele prevăzute de lege pentru promovarea dintr-un grad profesional în gradul profesional următor, prin promovarea concursului sau examenului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 43 – art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată.
Referitor la hotărârile judecătorești invocate în susținerea recursului se menționează că acestea nu au fost pronunțate în cauze similare cu cea dedusă judecății, deoarece recurentul nu a fost numit sau promovat anterior în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau în structurile D.N.A. sau D.I.I.C.O.T.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M. republicată, cu modificările și completările ulterioare, în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurentul este procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și nu a făcut dovada că a fost numit sau promovat anterior în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau în structurile D.N.A. sau D.I.I.C.O.T.
Prin urmare, nu se poate reține o situație asemănătoare cu cea invocată, cu referire la hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., astfel că nu poate fi reținută situația de discriminare invocată, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, art. 14, art. 1 din Protocolul nr. 12 la C.E.A.D.O.
Potrivit dispozițiilor art. 43 – art. 47 din Legea nr. 303/2004 republicată, gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se dobândește numai în urma promovării examenului sau concursului, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege și se dispune prin hotărâre de către C.S.M.
Recurentul nu a participat la vreun concurs pentru promovarea în grade profesionale respectiv pentru obținerea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând procedura de desfășurare a concursului reglementată de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea unui astfel de concurs, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621/2006, astfel cum a fost modificată și completată. În consecință, în mod corect intimatul a respins cererea recurentului prin Hotărârea nr. 1496/2009, recurată.
Întrucât recurentul, așa cum s-a reținut, nu a participat la niciun concurs de promovare, susținerile acestuia în sensul îndeplinirii condiției de vechime precum și a celorlalte criterii cerute pentru recunoașterea gradului profesional sunt fără relevanță, întrucât acestea puteau fi avute în vedere doar în contextul înscrierii la examenul de promovare.
Față de cele reținute, Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1496 din 10 septembrie 2009 prin care recurentului i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este temeinică și legală.
Cum recurentul figurează doar în cuprinsul și dispozitivul Hotărârii nr. 1496/2009 menționată, acesta nu justifică un drept sau interes legitim vătămat în raport de celelalte hotărâri ale Plenului C.S.M. pentru a putea formula recurs in temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M. republicată, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva Hotărârilor nr. 1495, 1496, 1497 și 1498 din 10 septembrie 2009 ale Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.