Asupra cererii de contestație în anulare de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 836 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.N. împotriva Sentinței nr. 1092 din 24 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 9937/1/2009; a fost obligat recurentul petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut, în esență, că prin Sentința nr. 1092 din 24 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, au fost respinse, ca nefondate, plângerile formulate de petenții B.N. și G.V. împotriva ordonanței din 14 octombrie 2009 dată în dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție; a fost menținută ordonanța atacată, iar petenții obligați la plata cheltuielilor judiciare statului.
S-a reținut, totodată că prin ordonanța din 14 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 216/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: M.A., primar al comunei Jilava, M.F.L., viceprimar al comunei Jilava și M.F., secretar al comunei Jilava pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 17 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 323 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 C. pen.; V.M., expert, V.D.C., N.T.I., N.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen.; Z.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen. și art. 248 C. pen., art. 17 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 323 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.
Ordonanța de neîncepere a urmăririi penale a fost ulterior confirmată, prin Rezoluția nr. 317/II-2/2009 din 20 noiembrie 2009 a procurorului șef al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.
Cu privire la plângerea cu soluționarea căreia prima instanță a fost investită, potrivit dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., aceasta a constatat că este nefondată.
S-a reținut că soluția procurorului este temeinică și legală, întrucât în cauză nu au reieșit indicii referitoare la existența faptelor reclamate de petiționari, din verificările efectuate în cursul actelor premergătoare rezultând că imobilele teren și construcții din comuna Jilava, fac parte din domeniul public al comunei în baza H.G. nr. 930 din 29 august 2002 și H.G. nr. 672 din 3 iunie 2009, iar conform art. 28, devenit art. 29 după republicare, din Legea nr. 18/1991, aceste bunuri sunt proprietate publică, astfel că administrația comunei Jilava, județul Ilfov a acționat pentru a intra în posesia bunurilor proprietate publică, în temeiul unor dispoziții legale, acțiunea neputând fi interpretată abuz contra legii.
S-a constatat, de asemenea, că susținerile petiționarilor referitoare la încălcarea unor drepturi procesuale în cursul urmăririi penale declanșată urmare plângerii penale formulată de Consiliul local Jilava împotriva acestora pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, pot fi valorificate prin intermediul căilor de atac specifice acestei faze procesuale sau, ulterior, în situația trimiterii lor în judecată, ca apărări de fond în fața instanței de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B.N., cauza formând obiectul Dosarului nr. 7206/1/2009, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători.
Cu privire la recursul cu soluționarea căruia a fost investită, instanța de recurs a reținut că este nefondat, acțiunile reprezentanților autorităților locale și centrale de apărare, consolidare (prin adoptare de acte normative) și valorificare a dreptului de proprietate asupra unor bunuri aparținând domeniului public constituie exercitarea unei prerogative legale, indiferent dacă aceasta a nemulțumit o persoană cu interese contrare, aprecierile petentului fiind pur subiective și nedovedite, având la origine nemulțumirea sa cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în comuna Jilava, petentul conferind relevanță penală unor activități legale ale autorităților.
S-a concluzionat că în mod întemeiat procurorul a dispus față de persoanele reclamate, în limitele competenței sale materiale, soluția de neîncepere a urmăririi penale, deoarece faptele nu există în materialitatea lor; susținerile petentului referitoare la modul de derulare a procedurii judiciare într-o cauză având ca obiect plângerea Consiliului Local Jilava nu constituie temeiuri pentru angajarea răspunderii penale, impunându-se a fi verificate prin parcurgerea procedurilor legale de contestare a actelor, măsurilor și soluțiilor, și nu prin formularea de plângeri penale împotriva magistraților sau expertului desemnat în cauză, demersul juridic promovat neputând conduce la finalitatea urmărită de parte.
Împotriva acestei decizii petentul B.N. a formulat cerere de contestație în anulare, invocând nelegala îndeplinire, în recurs, a procedurii de citare a intimaților, precum și critici referitoare la fondul cauzei; în drept a fost invocat cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Analizând cererea de contestație în anulare sub aspectul admisibilității, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen. se constată ca aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f) – i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1)”.
Contestația în anulare ca și cale de atac extraordinară, de retractare, este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să revină în total sau în parte asupra soluțiilor date de aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., contestația în anulare împotriva hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute în aceste dispoziții. Condiția comună tuturor cazurilor de contestație este ca hotărârea atacată să fie definitivă.
În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., instanța este obligată, potrivit art. 391 C. proc. pen. să examineze cu prioritate admisibilitatea în principiu a contestației, constatând dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 din același cod și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar.
Rezultă, așadar, că admiterea în principiu a cererii de contestație în anulare este condiționată de îndeplinirea, cumulativă, a condițiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
În cauza dedusă judecății contestatorul a invocat în susținerea cererii de contestație în anulare motive care nu pot fi circumscrise cazurilor expres și limitativ reglementate de prevederile art. 386 C. proc. pen.
Cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. nu poate fi avut în vedere, chiar dacă a fost în mod formal invocat de către contestator, deoarece, după cum s-a arătat și în cele ce preced, motivul prevăzut de lege privește nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu recurentul pentru termenul la care s-a judecat recursul, iar nu cu intimații, în speță, din actele dosarului rezultând că recurentul B.N. a fost legal citat pentru termenul de judecată din 6 decembrie 2010 (fila 15 dosar recurs), fiind prezent la dezbateri.
Se constată, de asemenea, că motivele privind, în esență, critici relative la fondul cauzei nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ reglementate de prevederile art. 386 C. proc. pen.
Așa fiind, constatându-se că cererea de contestație în anulare nu îndeplinește, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va fi respinsă, ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.N. împotriva deciziei nr. 836 din 6 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 7206/1/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.