Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1836 din 17 noiembrie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta S.A.I. împotriva rezoluției nr. 13414/3259/VI11-1/2010 din 1 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 13414/3259/VI 11-1/2010 din 1 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 223 raportat la art. 222 C. proc. pen., respingerea plângerii formulate de S.A.I. prin reprezentant D.M., împotriva magistraților judecători B.L., A.P., R.A.P., G.F., N.J., G.T., G.C., M.C., l.R., J.P., A.M.D. și D.G. de la Înalta Curte de Casație și Justiție și a magistraților procurori C.V. și E.C., de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei rezoluții, la data de 1 octombrie 2010, petenta a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, plângere care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința nr. 1836 din 17 noiembrie 2010, cu motivarea că plângerea petentei nu a fost îndreptată împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva sentinței de respingere a plângerii, petenta S.A.I. a declarat recurs, fără a se prezenta în instanță pentru susținerea acestuia și fără a depune la dosar motivele de recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de petenta nu este fondat.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Rezultă așadar, din cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea care are un asemenea temei vizează exclusiv o rezoluție sau ordonanță a procurorului de netrimitere în judecată, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate în temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea petentei adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul controlului judecătoresc reglementat de prevederile art. 2781 C. proc. pen., întrucât nu privește o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror, iar din examinarea actelor dosarului rezulta că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a comunicat acesteia o soluție de netrimitere în judecată.
Pe de altă parte, plângerea petentei nu conturează nici conținutul unei plângeri, ca act de sesizare al organelor de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 222 C. proc. pen., având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în alin. 2 al acestui text legal.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.A.I. împotriva sentinței nr. 1836 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 7944/1/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.A.I. împotriva sentinței nr. 1836 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 7944/1/2010.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2011.