Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 51/2011

Pronunțatăîn ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1241 din 27 iunie 2008 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.L. împotriva rezoluției nr. 410/P/2007 din 12 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 410/P/2007 din 12 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații S.L., D.M., G.L. și R.F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. și A.V.V. și F.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere care prin rezoluția nr. 3529/2171/11/2/2008 din 11 aprilie 2008 a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat în termen legal, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere la instanță, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința nr. 1241 din 27 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, cu motivarea că din cercetările efectuate în cauză nu s-a conturat existența vreunei fapte care să se raporteze la conținutul constitutiv al infracțiunilor sesizate.

Împotriva acestei sentințe, petentul S.L. a declarat recurs.

La termenul de azi, 28 februarie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului declarat de petent.

Examinând recursul declarat de petent, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este tardiv.

În conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (10) și ale art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul de recurs este de 10 zile.

Potrivit art. 3853 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza I din același cod, pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 27 iunie 2008, petentul S.L. lipsind atât la dezbateri, cât și la pronunțare. Așa fiind, termenul de recurs curge pentru aceasta de la comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței atacate, adică de la data de 10 iulie 2008. Aceasta înseamnă că recurentul petent putea declara recurs în 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, conform dispozițiilor art. 3853 C. proc. pen., respectiv până la data de 21 iulie 2008, în speță declarația de recurs a petentului fiind făcută la data de 4 ianuarie 2011, deci după expirarea acestui termen.

Așa fiind, excepția tardivității recursului invocată din oficiu de către instanță, se constată a fi întemeiată.

În consecință, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul S.L.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul S.L. împotriva sentinței nr. 1241 din 27 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4537/1/2008.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.