Asupra contestației la executare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 560 din 18 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva Rezoluției nr. 1138/ P din 23 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A fost menținută rezoluția atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, recurs care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 910 din 7 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, cu obligarea recurentului petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu motivarea că din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză de procuror nu rezultă indicii ale săvârșirii vreunei fapte penale de către judecătorii V.D., B.I. și M.I., intimații soluționând cauza cu care au fost investiți potrivit dovezilor administrate de părți pe care le-au evaluat și interpretat conform dispozițiilor legale în materie, hotărârea reflectând convingerea acestora formată în urma examinării obiective a probelor din cauza dedusă judecății și fiind motivată în fapt și în drept.
Prin cererea introdusă la 11 februarie 2011, contestatorul C.I. a formulat contestație la executare împotriva Deciziei nr. 910 din 7 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și justiție, completul de 9 judecători, solicitând diminuarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat.
Analizând actele si lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de contestație la executare formulată de contestatorul C.I. este inadmisibilă.
Contestația la executare este un mijloc jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive.
Analizându-se hotărârea contestată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen. „contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării".
Se constată așadar că, în cauză, motivele invocate de contestator nu se regăsesc între cele expres și limitativ prev. de dispozițiile. art. 461 alin. (1) C. proc. pen., astfel că cererea formulată nu are legătură cu dispozițiile legale privind lămurirea hotărârii, cazul prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) din același cod.
Totodată, Codul de procedură penală reglementează posibilitatea contestației privitoare la dispozițiile civile ale hotărârii (în art. 463 C. proc. pen.), respectiv, contestația privitoare la amenzile judiciare (în art. 464 C. proc. pen.).
Rezultă, așadar, că în ceea ce privește cheltuielile judiciare, Codul de procedură penală nu cuprinde dispoziții referitoare la posibilitatea formulării unei contestații la executare, neputându-se aplica prin analogie dispozițiile art. 463 sau art. 464 C. proc. pen., menționate anterior.
În consecință, contestația la executare formulată de contestator este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.
În baza art. 192 alin. (2) Cod de procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul C.I. împotriva Deciziei nr. 910 din 7 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 4632/1/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 martie 2011.