Asupra cererii de revizuire de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1554 din 5 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.l. împotriva rezoluției nr. 9/P/2008 din 7 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost menținută rezoluția atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe, petentul A.l. a declarat recurs, iar prin decizia nr. 675 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, a fost respins recursul, ca nefondat, cu motivarea că, din actele dosarului, intimatul procuror și-a exercitat legal atribuțiile de serviciu, iar împrejurarea că soluția dispusă, pe baza normelor incidente în speță și a verificărilor efectuate, nu a fost de natură să conducă la realizarea intereselor petentului nu poate constitui temei pentru a se concluziona că a fost comisă o faptă penală și că se impune angajarea răspunderii penale a magistratului procuror.
Împotriva deciziei nr. 675 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, petentul A.l. a formulat cerere de revizuire, susținând, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. j), art. 48 lit. g), art. 49 alin. (2), art. 62, art. 277, art. 2781 alin. (2) și art. 12 C. proc. pen. și art. 1200 C. civ.
Prin referatul nr. 887/390/lll-6/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-au formulat concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuentul A.l.
Examinând cererea de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 403 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 393 hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât, în situația contrară s-ar contraveni dispozițiilor procesuale menționate și principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile [..] pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
În cauză, revizuentul A.l. a formulat cererea solicitând revizuirea deciziei nr. 675 din 25 octombrie 2010 a Completului de 9 judecători a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petent împotriva sentinței nr. 1554 din 5 octombrie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 9/P/2008 din 7 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și a fost menținută rezoluția atacată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de petent nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., care stipulează că „Instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal”.
Mai mult decât atât, susținerile revizuentului nu se pot încadra în vreunul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte constată că, toate motivele indicate în susținerea cererii au fost invocate pur formal, fără a fi dovedite, neconducând la concluzia temeiniciei cererii, avându-se în vedere și condițiile în care instanța trebuie să analizeze cererea de revizuire, conformându-se limitelor stabilite de art. 393 și art. 394 C. proc. pen.
În ceea ce privesc susținerile revizuentului, în sensul nerespectării termenelor prevăzute de art. 277 C. proc. pen., sunt neîntemeiate, având în vedere caracterul de recomandare al normelor cuprinse în conținutul acestor dispoziții legale.
Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 1200 C. civ., ce reglementează materia prezumțiilor legale, Înalta Curte constată că aceasta excede obiectului prezentei cauze, hotărârea atacată nefiind afectată de o cauză de nulitate, astfel cum arată revizuentul în concluziile scrise.
În consecință, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.l. împotriva deciziei nr. 675 din 25 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători în dosarul nr. 5128/1/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.I. împotriva deciziei nr. 675 din 25 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători în dosarul nr. 5128/1/2010.
Obligă revizuentul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2011.