Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursurilor de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința nr. 161 din 31 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2081/1/2009, în temeiul dispozițiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei penale care formează obiectul Dosarului nr. 49/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, privind pe inculpații M.M.T., J.I.P. și P.N. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – secția de combatere a corupției nr. 49/P/2006 au fost trimiși în judecată:

1. Inculpatul M.M.T., fost ministru în cadrul M.L.P.T.L., în perioada 2000 - 2004, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000;

- art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cele trei infracțiuni fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.;

2. Inculpata J.I.P., fost inspector general de stat al I.S.C., în perioada 2001 - 2004, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind societățile comerciale cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cele patru infracțiuni fiind săvârșite în legătură de conexitate cu infracțiunile de corupție prevăzute de:

- art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind societățile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunile fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.;

3. Inculpatul P.N., fost arhitect șef la Primăria Voluntari, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 288 alin. (2). C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare;

- art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cele două infracțiuni fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că inculpatul M.M.T., în calitate de ministru al M.L.P.T.L. a pretins și primit, în perioada 2001 - 2002, de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii și menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, județul Ilfov, proprietatea mamei inculpatului.

În sarcina inculpatei J.I.P. s-a reținut fapta corelativă de a da, în perioada 2001 - 2002, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatului M.M.T., ce deținea funcția de ministru al M.L.P.T.L., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcție, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, județul Ilfov, proprietatea mamei inculpatului M.M.T., în scopul numirii și menținerii în funcțiile de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C.

S-a apreciat că faptele aceleiași inculpate, de a-i determina cu intenție, în perioada 2001 - 2006, în mod repetat, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, pe administratorii SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău și SC R.G. SRL Bacău (M.N., P.C. și B.B.E.) și pe angajați ai acestor societăți comerciale (H.E., O.M., D.D., A.A.M., O.E.M., G.C., M.A., M.D., C.R.G. și S.M.), să săvârșească, fără vinovăție, următoarele infracțiuni în legătură directă cu infracțiunea de corupție descrisă:

- folosirea cu rea credință a bunurilor societăților comerciale într-un scop contrar intereselor acestora;

- fals intelectual la legea contabilității, constând în efectuarea unor înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitatea celor trei societăți comerciale, având drept consecință denaturarea veniturilor, a cheltuielilor, a rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanțurile contabile;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în întocmirea, cu date nereale, a situațiilor de lucrări, devizelor ofertă, devizelor generale, chitanțelor de încasare, dispozițiilor de încasare și facturilor fiscale, urmată de folosirea lor la compartimentele de specialitate, în scopul evidențierii și decontării lucrărilor către beneficiar, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

1. Participație improprie în formă continuată la infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor societăților comerciale într-un scop contrar intereselor acestora, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată), cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000 (republicată) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

2. Participație improprie în formă continuată la infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

3. Participație improprie în formă continuată la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât s-a constatat că aceste infracțiuni au fost săvârșite de inculpată în concurs real, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

S-a mai reținut că inculpatul M.M.T. l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul P.N., arhitect al orașului Voluntari, să falsifice în anul 2006, autorizația de construire din 20 aprilie 2001, emisă de Primăria Voluntari, pe numele M.V.G. și a folosit înscrisul fals la organul de urmărire penală pentru a înlătura o eventuală răspundere penală cu privire la infracțiunea de corupție reținută în sarcina sa.

În sarcina inculpatului P.N. s-a reținut că, în calitate de arhitect șef al Primăriei Voluntari a falsificat, în anul 2006, autorizația de construire din 20 aprilie 2001, emisă de Primăria Voluntari pe numele M.V.G. și a încredințat-o ulterior, direct sau prin intermediar, inculpatului M.M.T. pentru a o folosi în prezenta cauză în scopul îngreunării și zădărnicirii urmăririi penale, având ca obiect infracțiunea de luare de mită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 2081/1/2009 la 5 martie 2009, de la primul termen de judecată, când inculpații au fost prezenți personal și asistați de apărători aleși, au ridicat o serie de excepții ce vizau nelegala sesizare a instanței.

La termenul de judecată din 2 iunie 2009, inculpații M.M.T. și J.I.P., prin apărători, au susținut excepțiile invocate, Înalta Curte rămânând în pronunțare.

Din analiza conținutului excepțiilor invocate de cei doi inculpați a reieșit necesitatea punerii în discuția părților a constituționalității art. 13, art. 14, art. 15 și art. 16 din Legea nr. 115 din 28 iunie 1999, modificată și completată, în raport de dispozițiile art. 109 și ale art. 16 din Constituția României.

La termenul din 9 iulie 2009 au fost respinse cererile privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția privind constituționalitatea dispozițiilor art. 13-16 din Legea nr. 115/1999, cât și a O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002, art. 1 alin. (1), art. 31, art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002, art. 151 din O.U.G. nr. 43/2002 introdus prin art. 4 pct. 11 din O.U.G. nr. 24/2004 și art. 911-916 C. proc. pen.

Împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, inculpații M.M.T. și J.I.P. au declarat recurs, care a fost admis, încheierea din 9 iulie 2009 a fost casată, a fost admisă cererea inculpatei J.I.P. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, cauza fiind suspendată până la soluționarea excepției.

Cauza a revenit de la Curtea Constituțională în septembrie 2010, Înalta Curte, stabilind că asupra excepțiilor invocate de către inculpați și care privesc respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, să se pronunțe după citirea actului de sesizare.

La termenul de judecată din 11 octombrie 2010 a fost verificată regularitatea actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului nr. 49/P/2006 din 4 martie 2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, răspunzându-se astfel și unor excepții invocate de inculpați, care se refereau strict la dispozițiile art. 264 alin. (3) C. pen., iar la termenul din 11 ianuarie 2011, după citirea actului de sesizare, prima instanță a rămas în pronunțare pe excepțiile invocate de către inculpații M.M.T. și J.I.P. cu privire la respectarea dispozițiilor legale care reglementează urmărirea penală și care au incidență asupra sesizării legale a instanței.

Astfel, s-a constatat că examinarea eventualelor nulități din cursul urmăririi penale (încălcarea unor norme care reglementează urmărirea penală) reprezintă o activitate distinctă de cea a examinării regularității actului de sesizare, analiza modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează urmărirea penală putându-se face numai în contextul în care instanța constată că a fost legal sesizată.

S-a apreciat că neobservarea unor dispoziții care reglementează urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută, iar încălcarea unor dispoziții din faza urmăririi penale poate atrage – în condițiile legale - nulitatea relativă, după cum rezultă din dispozițiile art. 197 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., respectiv art. 332 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Cu privire la încălcarea dispozițiilor legale care reglementează faza urmăririi penale, inculpatul M.M.T. a învederat că sesizarea instanței de judecată s-a făcut cu încălcarea următoarelor dispoziții legale:

- încălcarea dispozițiilor art. 221, art. 210 C. proc. pen., art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 222 alin. (7) și art. 228 alin. (1) C. proc. pen.;

- încălcarea de către organul de urmărire penală a dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Constituția României și a D.C.C. nr. 270/2008;

- încălcarea de către organul de urmărire penală a dispozițiilor art. 6, art. 70 alin. (2) C. proc. pen. și art. 6 din C.E.D.O.

Inculpata J.I.P., la rândul său, a învederat o serie de cazuri de nulitate, nelegalitate și neregularitate a sesizării instanței, cum ar fi:

- efectuarea actelor de urmărire penală și cercetare, precum și emiterea rechizitoriului de procurori care nu au fost învestiți legal în Dosarul nr. 49/P/2006;

- efectuarea actelor de urmărire penală și emiterea rechizitoriului de procurorul aflat în situație de incompatibilitate;

- constatarea nulității actelor de urmărire penală efectuate față de inculpatul M.M.T. ca urmare a existenței unei cauze de împiedicare a urmăririi penale, datorită situației de indivizibilitate și conexitate, atrage nulitatea tuturor actelor de urmărire penală față de inculpata J.I.P.;

- nulitatea actelor de urmărire penală efectuate în cauză de procurorul șef al D.N.A.;

- nulitatea actelor de schimbare a încadrării juridice de extindere a procesului penal și de începere a urmăririi penale pentru fapte noi. Inexistența urmăririi penale în raport de aceste fapte și de noua încadrare juridică;

- nulitatea urmăririi penale ca urmare a utilizării în condiții de nulitate, nelegalitate și neregularitate a actelor efectuate în alte cauze.

Cu privire la excepția nelegalei sesizări a instanței și la aspectele privind încălcarea unor dispoziții legale, privind efectuarea actelor de urmărire penală prima instanță a constatat că „autodenunțul” formulat de numita P.C. la 24 ianuarie 2006 (fila 1 volumul 1 dosar urmărire penală) reprezintă un mod general de sesizare a organului de urmărire penală, prin care acesta a luat cunoștință, în condițiile legii, despre săvârșirea unor infracțiuni. În scopul verificării susținerilor numitei P.C. au fost efectuate acte premergătoare, care au relevat faptul că M.M.T., deputat în Parlamentul României (fost ministru al M.L.P.T.L. în perioada 2001 - 2004) a folosit influența și autoritatea sa în calitate de vicepreședinte al P.S.D., dar și prerogativele conferite de funcția de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obținerii de foloase de la învinuita J.I.P., în sumă de aproximativ 3,5 miliarde. În schimbul foloaselor, învinuitul a dispus numirea și menținerea în funcțiile de inspector general de stat și președinte al Consiliului de conducere al I.S.C. a inculpatei J.I.P.

S-a constatat că modalitatea de exprimare folosită de numita P.C. în „autodenunț” nu poate fi sancționată ca echivalând cu o lipsă de sesizare a organului de urmărire penală, atâta timp cât în lipsa cunoștințelor juridice, aceasta a încunoștințat organul de urmărire penală despre săvârșirea unor fapte de corupție, iar prin modalitatea aleasă (autodenunțul) nu este necesară îndeplinirea unor condiții, așa cum sunt cele prevăzute de art. 221 alin. (2) C. proc. pen. ca în cazul plângerii. Faptul că aceasta a descris o situație de fapt și a învederat existența unor infracțiuni de corupție, nominalizând și anumite persoane care ar fi avut legătură cu săvârșirea acestora, a fost apreciat ca reprezentând un mod legal de sesizare a organului de urmărire penală, acesta considerându-se legal învestit, fapt ce a determinat și efectuarea de acte premergătoare în cauză, în urma cărora s-a constatat existența unor date și indicii cu privire la săvârșirea pretinselor infracțiuni de corupție, indicate în denunț, iar atâta timp cât organul de urmărire penală fusese deja sesizat printr-un mod general (în speță „autodenunțul) și a dispus efectuarea de acte premergătoare ale căror constatări s-au materializat într-un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală nu mai avea obligația încheierii unui proces-verbal de sesizare din oficiu.

A fost apreciat ca întemeiat motivul invocat de către inculpatul M.M.T., privind încălcarea de către organul de urmărire penală a dispozițiilor art. 6 și art. 70 alin. (2) C. proc. pen. și art. 6 C.E.D.O., art. 250-258 C. proc. pen., în sensul că nu i-au fost aduse la cunoștință noile acte materiale care fac obiectul acuzărilor și nu i s-a asigurat deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege.

Prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. din 5 martie 2009, în sarcina învinuitului M.M.T. s-a reținut fapta de a „pretinde și primi, în perioada 2001-2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L. de la învinuita J.I.P., în schimbul numirii și menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, județul Ilfov, proprietatea mamei învinuitului” (fila 38 rechizitoriu), care „realizează elementele constitutive al infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată”.

Spre deosebire de rechizitoriu, actele premergătoare, cât și cele de urmărire penală efectuate în cauză, au relevat o bază factuală diferită pentru învinuirea de luare de mită.

Astfel, în etapa actelor premergătoare, s-a reținut prin procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din data de 3 februarie 2006 (volumul 1 filele 2-3) că învinuitul ar fi folosit influența și autoritatea în calitate de vicepreședinte al partidului de guvernământ, dar și prerogativele conferite de funcția de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obținerii de foloase de la numita J.I.P., în sumă de aproximativ 3,5 miliarde lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate la imobilul proprietatea mamei inculpatului, situat în comuna Voluntari, sat Pipera, județul Ilfov.

Ulterior, prin referatul întocmit la 24 septembrie 2008 (volumul 26, filele 1-9), procurorii D.N.A. au constatat că „cercetările efectuate în cauză au relevat faptul că în perioada 2001 - 2002 M.M.T. a pretins și primit de la J.I.P. foloase necuvenite în cuantum de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea unor lucrări de construcție, extindere și dotare executate de SC C. SA, SC V. SA și SC R.G. SRL la imobilul din sat Pipera, județul Ilfov.”

Învinuirea i-a fost adusă la cunoștință în forma reținută în rezoluția de începere a urmăririi penale din 10 octombrie 2008, astfel cum rezultă din procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii din data de 10 octombrie 2008 (volumul 26, fila 32), iar ulterior a început activitatea de prezentare a materialului de urmărire penală, încheindu-se procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 26 februarie 2009 (volumul 26, fila 36).

Aceste fapte au făcut și obiectul rezoluțiilor care au fost infirmate de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, ca urmare a D.C.C. nr. 270 din 10 martie 2008 și nr. 665 din 5 iulie 2007, precum și al solicitării cererii adresate Președintelui României privind declanșarea procedurilor legale pentru urmărirea penală a lui M.M.T. (16 ianuarie 2008) și Camerei Deputaților (21 aprilie 2008).

Ulterior, prin Rechizitoriul nr. 49/P/2006 din 1 martie 2009, obiectul acuzațiilor a fost extins, reținându-se că în perioada 2001-2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L., inculpatul M.M.T. ar fi pretins și primit de la J.I.P., în schimbul numirii și menținerii acesteia în funcțiile de inspector șef adjunct și inspector șef la I.S.C. „foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, județul Ilfov.

Astfel, s-a constatat că, deși în rechizitoriu s-a menținut încadrarea juridică a infracțiunii de luare de mită în formă simplă, cadrul procesual penal a fost extins asupra unor acte materiale noi, incluzând în obiectul pretinsei mite și contravaloarea lucrărilor executate la imobilul mamei sale de către SC D. SRL Bacău, precum și contravaloarea altor lucrări executate de celelalte societăți comerciale, decât cele avute în vedere la punerea sub învinuire, majorându-se cuantumul foloaselor necuvenite de la 5.200.00.000 ROL la 9.274.202.542 ROL.

S-a ajuns astfel la situația că, deși fapta a fost încadrată în formă simplă, prin rechizitoriul din 04 martie 2009, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru săvârșirea acestei infracțiuni practic în formă continuată, în conținutul acesteia adăugându-se acte materiale pentru care conform art. 238 C. proc. pen., nu s-au extins cercetările, nu s-a început și nu s-a efectuat urmărirea penală.

Nelegalitatea de conținut a rechizitoriului (care se referă la o sumă dublă) a fost apreciată ca evidentă, nereprezentând o simplă diferență rezultată din reevaluări, fiind confirmată de procuror, așa cum reiese din conținutul actelor de procedură efectuate cu privire la inculpata J.P.I., în sensul că s-a reținut în sarcina inculpatei J.P.I. infracțiunea corelativă de dare de mită în formă continuată.

S-a reținut că prin Ordonanța nr. 49/P/2006 din 12 noiembrie 2008, - D.N.A. (vol.26 fila 103) a dispus față de J.P.I., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de dare de mită din forma simplă – prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 – în formă continuată - prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale – cu privire la noile acte materiale – descrise în partea expozitivă (pct. I din dispozițiile ordonanței – fila 106 dosar urmărire penală vol.26).

Noile acte materiale descrise în partea expozitivă a ordonanței nr. 49/P/2006 din 12 noiembrie 2008 sunt identificate de procurori că au constat în diverse sume de bani (1.584.886.000 ROL – aferentă unor lucrări de construcții realizate de SC V. SA, achitată în tranșe „ în perioada 7 decembrie 2001-13 aprilie 2002; 1.018.732.601 ROL, aferentă unor lucrări de construcții realizate de SC C. SA, SC V. SA, SC R.G. SRL și SC D. SA în perioada octombrie – noiembrie 2001”, „263.713.057 ROL, aferente unor construcții executate de SC C. SA în anul 2002”), pe care Irina J.P.I. le-ar fi dat inculpatului M.M.T., în perioada 2001-2002 la diferite intervale de timp, pentru a o menține în funcția de inspector general de stat în cadrul I.S.C.”.

Astfel, inculpatei J.P.I. i-au fost prezentate noile acte materiale, i-a fost pus în vedere faptul că s-a extins cercetarea penală și s-a început urmărirea penală pentru noile acte, aceasta exercitându-și drepturile procesuale (vol.26, filele 109, 111, 115) în consecință.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.M.T. în procesul verbal din 26 februarie 2009 (filele 36-65 dosar urmărire penală vol.26), încheiat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nu sunt menționate decât încadrările juridice ale faptelor reținute inițial în sarcina sa ca învinuire, nerezultând faptul că acesta a avut cunoștință de includerea în conținutul infracțiunii de luare de mită a unor acte materiale noi, astfel încât, deși a fost întrebat dacă dorește să facă declarații suplimentare, nu a făcut-o, deoarece nu știa de existența acestor noi acte materiale, față de acest inculpat neprocedându-se la extinderea urmăririi penale, pentru noi acte materiale.

Prima instanță a apreciat că deși, potrivit susținerilor parchetului inculpatului i s-a pus la dispoziție întreg materialul de urmărire penală și a avut posibilitatea să ia cunoștință de fapta sa, cât și de schimbarea de încadrare juridică și de extinderea urmăririi penale în ceea ce o privește pe inculpata J.P.I., aceasta nu putea echivala cu îndeplinirea de către procuror a obligației prezentării materialului de urmărire penală în sensul de a-i aduce inculpatului M.M.T. la cunoștință în mod complet, detaliat și precis fapta pentru care este cercetat, fiind inexplicabilă diferența dintre suma reținută în procesul-verbal de începere a urmăririi penale și cea reținută prin actul de sesizare, cu atât mai mult cu cât a apărut și o nouă societate (S.C. D. S.A.), față de societățile amintite în actul de începere a urmăririi penale (SC C. SA, SC V. SA, SC R.G. SRL) fiind lipsit de logică faptul că persoanei care este trimisă în judecată pentru dare de mită i se reține forma continuată a infracțiunii, iar persoanei care primește mita i se reține forma simplă a infracțiunii de luare de mită.

S-a reținut că și din formularea folosită de procuror în rechizitoriu, rezultă reținerea greșită a formei simple a infracțiunii de luare de mită în sarcina inculpatului M.M.T., atâta timp cât se vorbește de fapta corelativă comisă în perioada 2001 - 2002 de învinuita J.P.I. de a da în mod repetat – fila 38 din rechizitoriu – și i se reține forma continuată a infracțiunii de dare de mită, deși e vorba de aceeași sumă (9.274.202.542 ROL), primită/dată ca folos necuvenit, de aceeași perioadă (2001 - 2002) de timp când s-a pretins, primit și dat respectiva sumă de bani, de aceleași societăți care au efectuat lucrări de amenajări și dotare, (respectiv SC C. SA, SC V. SA, SC D. SRL, SC R.G. SRL, toate din Bacău).

Astfel, s-a concluzionat că inculpatului i-au fost încălcate dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd obligativitatea de a i se aduce la cunoștință în mod complet, detaliat și în cel mai scurt timp fapta care formează obiectul cauzei, pentru a-și exercita dreptul la apărare ori opțiunea de a invoca dreptul la tăcere, potrivit art. 24 din Constituția României și art. 6 alin. (3) C. proc. pen., organele judiciare având obligația (înscrisă printre drepturile speciale ale acuzatului, stipulate în art. 6 paragraful 3 lit. a) C.E.D.O.), de a încunoștința pe învinuit sau inculpat despre faptele pentru care este învinuit, încadrarea juridică a acestora și să asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării. S-a mai arătat că art. 6 paragraful 3 lit. a) din C.E.D.O. recunoaște pentru o persoană nu numai dreptul de a fi informată cu privire la cauza acuzației (noțiune ce include atât notificarea oficială a reproșului de a fi comis o infracțiune, dar și orice altă măsură care poate avea urmări importante asupra celui suspectat) ci și pe acela de a i se aduce la cunoștință și calificarea juridică dată acestor fapte, informarea trebuind să fie detaliată, completă și în cel mai scurt timp, modificarea acuzației trebuind adusă la cunoștință în aceleași condiții de promptitudine dispuse de articolul 6 paragraful 3 lit. a) din C.E.D.O. pentru ca orice persoană să dispună de facilitățile necesare apărării sale.

S-a reținut că în speță inculpatului M.M.T. i s-a încălcat dreptul la apărare, prin rechizitoriul din 4 martie 2009, dispunându-se atât punerea în mișcare a acțiunii penale, cât și trimiterea în judecată pentru săvârșirea pretinsei infracțiuni de luare de mită, în conținutul căreia au fost incluse acte materiale pentru care nu au fost extinse cercetările, conform art. 238 C. proc. pen., nu au început și nu au efectuat urmărirea penală, inculpatului neaducându-i-se la cunoștință cu promptitudine natura acuzației, respectiv fapta materială și calificarea juridică a acesteia (schimbarea bazei factuale), astfel încât acesta să înțeleagă exact întinderea acuzației adusă împotriva sa, pentru a-și putea pregăti apărarea în mod adecvat.

Instanța a constatat că schimbarea bazei factuale a învinuirii, prin introducerea unor elemente de fapt noi, încalcă pe lângă dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzației (art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenție) (Hotărârea P. și S. versus Franța) și noțiunea de previzibilitate (art. 7 din Convenție), faptul că inculpatului M.M.T. i s-a pus la dispoziție materialul de urmărire penală, dar fără a i se face o precizare expresă a învinuirii (descrierea exactă, detaliată și precisă a faptei), pentru ca acesta să-și poată pregăti o apărare efectivă, să anticipeze consecințele penale ale acestei învinuiri, neputând complini încălcarea drepturilor inculpatului garantate de legea procesual penală, cât și de Constituție, astfel încât acesta să beneficieze de dreptul la un proces echitabil.

Cu ocazia punerii la dispoziție a materialului de urmărire penală, faptul că a putut lua cunoștință de conținutul ordonanței din 12 noiembrie 2008, prin care s-a dispus extinderea cercetării penale pentru săvârșirea de noi acte materiale, cât și schimbarea de încadrare juridică a faptei de dare de mită din formă simplă în formă continuată în ceea ce o privește pe inculpata J.I.P. și, cu această ocazie, nu a formulat obiecțiuni, așa cum se consemnează în procesul - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nu echivalează cu o lipsă a încălcării drepturilor inculpatului.

Organul de urmărire penală trebuia să-i prezinte acest aspect inculpatului în mod explicit (o culpă din partea inculpatului M.M.T. nu se poate reține atâta timp cât ordonanța nu-l privea în mod expres și e posibil să nu-i fi dat importanța cuvenită), iar prin punerea la dispoziție a întregului material de urmărire penală nu duce la concluzia respectării dispozițiilor art. 250-258 C. proc. pen. prin raportare și la art. 6 paragraful 3 lit. a) C.E.D.O.

Constatând încălcarea flagrantă de către organele de urmărire penală a dispozițiilor art. 6 și art. 70 alin. (2) C. proc. pen., cât și art. 6 din C.E.D.O., a dispozițiilor art. 250-258 C. proc. pen., prima instanță a reținut că inculpatului M.M.T. i s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată în niciun mod ( aspect sesizat instanței de judecată în termen legal), dispunându-se restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. în vederea prezentării materialului de urmărire penală în mod complet și refacerii actului de sesizare.

S-a reținut că inculpatul M.M.T. a fost trimis în judecată pentru o faptă pentru care nu s-a dispus extinderea acțiunii penale pentru săvârșirea de noi acte materiale, reținute de procuror prin ordonanța din 12 noiembrie 2008 (care o privea pe inculpata J.I.P.) și fără a se pune în mișcare acțiunea penală pentru noi acte materiale, reținute în aceeași ordonanță care o privea pe inculpata J.I.P., încălcându-se dispozițiile art. 250-258 C. proc. pen. în ceea ce privește prezentarea materialului de urmărire penală, în sensul că noile acte materiale, care apar ca reținute în rechizitoriu, nu au făcut obiectul procedurii de prezentare a urmăririi penale.

Inculpatului M.M.T. nu i s-a adus la cunoștință modificarea bazei factuale (din nici un document al dosarului nu rezultă că s-ar fi prezentat acest aspect), nu a fost audiat în acest sens și nici nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală cu privire la acest aspect, fapt ce a dus la crearea unei vătămări inculpatului (nu și-a putut exercita dreptul la apărare) ce nu poate fi înlăturată decât prin nulitatea procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 26 februarie 2009 vol.26, fila 36, prezentarea fiind efectuată cu încălcarea art. 250 și următoarele C. proc. pen.

Astfel, s-a constatat că procurorul va trebui să prezinte inculpatului în mod complet și detaliat fapta pentru care a efectuat urmărirea penală, aceasta presupunând să-i aducă la cunoștință toate actele materiale noi și, în raport de acestea, să dispună extinderea urmăririi penale cu privire la noile acte și, respectiv, schimbarea încadrării juridice, așa cum a procedat în cazul inculpatei J.I.P.; în condițiile în care, în conținutul infracțiunii de luare de mită reținută în sarcina inculpatului, ar fi fost incluse acte materiale noi, conform dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Constituția României și a deciziei Curții Constituționale nr. 270/2008, trebuia sesizat Senatul României pentru a obține din partea acestuia aprobarea de declanșare a procedurii legale de urmărire penală, întrucât la data de 30 noiembrie 2008 a fost ales parlamentar în colegiul uninominal din circumscripția electorală nr. 41 Vrancea, iar la data de 19 decembrie 2008 a fost validat în funcție prin Hotărârea Senatului nr. 68/2008, după cum s-a efectuat în cauze similare, când s-a apreciat că se impune extinderea urmăririi penale.

Cu privire la cazurile de nulitate, nelegalitate, neregularitate a sesizării instanței invocate de inculpata J.I.P., acestea au fost considerate ca neîntemeiate.

S-a motivat că investirea procurorilor să efectueze acte de urmărire penală, reprezintă un aspect de ordin administrativ și nu poate face obiectul unor excepții de nulitate și că art. 49 alin. (4) C. proc. pen. nu este incident, soluția de restituire a cauzei la procuror dispusă prin decizia nr. 219/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, privind Dosarul nr. 8/P/2006 și nu Dosarul nr. 49/P/2006.

Totodată, instanța a apreciat ca neîntemeiată susținerea inculpatei referitoare la nulitatea tuturor actelor de urmărire penală, inclusiv cele efectuate față de învinuita J.I.P. având în vedere constatarea nulității actelor de urmărire penală efectuate față de învinuitul M.M.T., în urma existenței unei cauze de împiedicare a urmăririi penale (ca efect al D.C.C. nr. 665/2007 și nr. 270/2008, procurorul șef al D.N.A. a infirmat începerea urmăririi penale și toate actele de urmărire penală efectuate față de învinuitul M.M.T.), datorită situației de indivizibilitate și conexitate a actelor materiale imputate persoanelor acuzate; s-a motivat că la baza infirmării actelor de urmărire penală au stat D.C.C. nr. 665/2007 și nr. 270/2008 care se aplică numai persoanelor care au avut calitatea de membri ai Guvernului, calitate nedeținută de inculpată.

S-a reținut, totodată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, nefiind aplicabile dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., infirmarea actelor de urmărire penală de către procurorul șef al D.N.A. realizându-se în conformitate cu prevederile art. 220 C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 64-65 din Legea nr. 302/2004, privind exercitarea controlului ierarhic.

S-a constatat că susținerile inculpatei J.I.P., în sensul începerii urmăririi penale prin procesul-verbal de începere a urmăririi penale într-o altă cauză, fără a exista acte procedurale de disjungere a cauzei pentru anumite fapte sau împrejurări, puteau fi invocate în fața procurorilor, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpata având cunoștință de acestea încă din faza de urmărire penală or, în toate declarațiile date de inculpata Jianu în această fază procesuală, nici aceasta și nici apărătorul nu au învederat un astfel de motiv de nulitate, iar la acest moment procesual apar ca tardiv susținute.

Situația a fost apreciată ca fiind diferită față de cazul inculpatului M.M.T., care a invocat în termen legal excepția nelegalei sesizări a instanței, întrucât din actele dosarului rezultă că acesta nu a avut cunoștință de modificarea bazei factuale a învinuirii sale, cauzându-i o vătămare ce nu poate fi îndreptată decât prin restituirea cauzei la procuror.

În ceea ce privește susținerea lipsei actelor premergătoare pentru noile acte materiale pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice și începerea urmăririi penale, s-a apreciat că aceasta nu este justificată, deoarece în urma probelor administrate pe parcursul cercetării penale s-a impus extinderea urmăririi penale, astfel încât nu se poate susține că în cauză nu au fost efectuate acte de urmărire penală față de inculpată pentru noile acte materiale.

Cu privire la criticile inculpatei J.P.I. privind nulitatea urmăririi penale, ca urmare a utilizării în condiții de nulitate, nelegalitate și neregularitate a unor acte efectuate în alte cauze, respectiv din Dosarul nr. 8/P/2006 s-a argumentat că aceste aspecte privesc faza de judecată, respectiv administrarea de probe și nu pot fi invocate ca excepții în susținerea cererii de restituire.

Astfel, prima instanță a admis excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată, formulată de inculpatul M.M.T. dispunându-se restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – secția pentru combaterea corupției, pentru prezentarea materialului de urmărire penală, potrivit art. 250 și următoarele C. proc. pen., cu garantarea respectării dreptului la apărare prevăzut de art. 6 și art. 70 C. proc. pen., precum și refacerea actului de sesizare a instanței, prezentarea materialului de urmărire penală, reprezentând un reper foarte important în cursul urmăririi penale, vicierea sa atrăgând însuși nulitatea actului de sesizare a instanței, potrivit art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., acest act specific urmăririi penale neputând fi realizat în fața instanței, iar neregularitățile învederate neputând fi acoperite în această modalitate.

În legătură cu măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală prin Ordonanțele nr. 49/P/2006 din 17 noiembrie 2008, privind instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor învinuitului M.M.T. (imobil situat în București) și ale inculpatei J.P.I. (teren intravilan, com. Mărgineni, sat Luncani, casă compusă din parter, etaj și mansardă, teren tufăriș 643 mp, în sat Luncani, teren tufăriș intravilan2.273 mp, sat Luncani), prima instanță a apreciat ca oportună menținerea acestora.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs:

1. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., criticând-o astfel după cum rezultă din motivele scrise de recurs și concluziile orale ale reprezentantului parchetului pentru greșita restituire a cauzei la parchet în pofida reglementării cuprinsă în art. 317 C. proc. pen., a împrejurării ca eventuala încadrare juridică greșită nu poate fi temei de restituire a cauzei la procuror, imposibilitatea obligării procurorului să extindă cercetarea și să înceapă urmărirea penală, contradicția dintre actele dosarului și concluzia instanței în sensul că inculpatul M.M.T. a fost trimis în judecată pentru altă faptă decât cea care a format obiectul cercetării, deși acesta a fost cercetat și apoi trimis în judecată pentru o unică infracțiune de luare de mită, o singură persoană pretinzând și primind foloasele necuvenite reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, chiar dacă acestea au fost efectuate de mai multe societăți comerciale, respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului pe parcursul urmăririi penale.

2. Recurentul inculpat M.M.T. invocând, potrivit motivelor de recurs depuse în scris (f. 30 –36) și concluziilor apărătorilor aleși, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., respectiv aplicarea greșită a legii sub aspectul menținerii măsurii asiguratorii a sechestrului față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 163 C. proc. pen. (având în vedere lipsa calității de învinuit sau inculpat a recurentului față de unitatea legală a infracțiunii continuate pretins comisă și nelegala sesizare a instanței, contrar prevederilor art. 109 alin. (2) din Constituția României ceea ce impunea refacerea urmăririi), neîndeplinirea condițiilor legale privind instituirea sechestrului asigurator în vederea reparării pagubei (infracțiunea reținută fiind de pericol și nu de rezultat), lipsa unor precizări referitoare la modul de determinare a pretinsului prejudiciu, privarea nejustificată de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prin indisponibilizarea timp de trei ani a bunurilor inculpatului.

3. Recurenta inculpată J.I.P., criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris (f. 73 – 77 dosar recurs) și din concluziile apărătorului ales pentru efectuarea urmăririi și trimiterea în judecată de procurori nelegal investiți și aflați în stare de incompatibilitate, de procurori care au efectuat acte de cercetare în Dosarul nr. 8/P/2006 care are același obiect și aceleași părți (din care provin majoritatea actelor din prezenta cauză, în care procurorii nu au fost legal investiți) cu consecința nulității întregii urmăriri, indivizibilitatea și conexitatea faptelor inculpatei cu cele pretins comise de inculpatul M.M.T., nulitatea actelor de urmărire efectuate cu privire la acesta pentru lipsa actului de autorizare a efectuării urmăririi, cu consecința nulității tuturor actelor de urmărire și a celor privind pe inculpată, nulitatea actelor procurorului șef al D.N.A., nelegal sesizat, a cărui intervenție era inadmisibilă, actele sale fiind nule absolut, inexistența vreunui act de începere a urmăririi penale față de inculpată în prezentul dosar, schimbarea încadrării juridice, extinderea și începerea urmăririi pentru acte noi și prezentarea materialului de urmărire în lipsa efectuării de acte de urmărire, folosirea de acte din alt dosar (nr. 8/P/2006), restituit de instanță procurorului pentru refacerea urmăririi și a rechizitoriului, nelegala ridicare de acte dintr-un dosar de urmărire aflat, în realitate, pe rolul instanței, declarate nule de aceasta, cu consecința nulității actelor, urmăririi și rechizitoriului din prezenta cauză, neîntemeierea dispunerii sechestrului pe acte de urmărire, nemotivarea soluției instanței de menținere a acestei măsuri.

Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum rezultă din verificarea actelor dosarului, în etapa actelor premergătoare, s-a reținut, prin procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, că învinuitul și-ar fi folosit influența și autoritatea în calitate de vicepreședinte al partidului de guvernământ, dar și prerogativele conferite de funcția de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obținerii de foloase de la numita J.I.P., în sumă de aproximativ 3,5 miliarde lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate la imobilul proprietatea mamei inculpatului, situat în comuna Voluntari, sat Pipera, județul Ilfov.

Ulterior, prin referatul întocmit la 24 septembrie 2008 (volumul 26, filele 1-9, dosar urmărire penală), procurorii D.N.A. au constatat că în perioada 2001 - 2002 M.M.T. a pretins și primit de la J.I.P. foloase necuvenite în cuantum de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea unor lucrări de construcție, extindere și dotare executate de SC C. SA, SC V. SA și SC R.G. SRL la imobilul din sat Pipera, județul Ilfov.

Prin rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 1 octombrie 2008 (volumul 26, filele 16-17) a fost reținută fapta constând în pretinderea și primirea de la J.I.P. de „foloase necuvenite de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea unor lucrări de construcție executate de SC C. SA, SC V. SA și SC R.G. SRL la imobilul proprietatea mamei sale, M.V.G. Învinuirea i-a fost adusă la cunoștință în forma reținută în rezoluția de începere a urmăririi penale din 10 octombrie 2008, astfel cum rezultă din declarația dată la data de 10 octombrie 2008 (volumul 26, f. 31-35, dosar urmărire penală ), iar ulterior, la 26 februarie a început activitatea de prezentare a materialului de urmărire penală, încheindu-se procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 26 februarie 2009 (volumul 26, fila 36), ocazie cu care au fost consemnate precizările formulate de către inculpat (f. 38, vol. 26, dosar urmărire penală).

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției nr. 49/P/2006 din 4 martie 2009 au fost trimiși în judecată:

1. Inculpatul M.M.T., fost ministru în cadrul M.L.P.T.L., în perioada 2000 - 2004, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000;

- art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cele trei infracțiuni fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.;

2. Inculpata J.I.P., fost inspector general de stat al I.S.C., în perioada 2001 - 2004, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind societățile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunile fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.;

3. Inculpatul P.N., fost arhitect șef la Primăria Voluntari, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 288 alin. (2). C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare;

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, între altele, cu privire la unele dintre faptele pretins comise de către inculpații M.M.T. și J.I.P. că inculpatul M.M.T., în calitate de ministru al M.L.P.T.L. a pretins și primit, în perioada 2001 - 2002, de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii și menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul aflat în proprietatea mamei inculpatului, iar în sarcina inculpatei J.I.P. fapta de a da, în perioada 2001-2002, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatului M.M.T., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcție, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul proprietatea mamei inculpatului.

Rezultă așadar, față de succinta prezentare anterior expusă, că, în cauză, cu privire la inculpatul M.M.T. au fost efectuate acte premergătoare și apoi de urmărire penală cu privire la pretinsa pretindere și primire a unor foloase necuvenite, cu titlu de mită, foloase constând în valoarea lucrărilor efectuate de societățile SC C. SA, SC V. SA și SC R.G. SRL la imobilul proprietatea mamei inculpatului, în sumă de 5.200.000.000 ROL.

Ulterior, cu privire la învinuirea prezentată inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală.

La data de 4 martie 2009 inculpatul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu reținându-se, între altele, că inculpatul a pretins și primit, în perioada 2001 - 2002, de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii și menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul aflat în proprietatea mamei inculpatului.

Corelativ infracțiunii de luare de mită pretins comisă în modalitatea arătată, în sarcina coinculpatei J.I.P. s-a reținut fapta de a da inculpatului M.M.T., în repetate rânduri, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcție, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul proprietatea mamei inculpatului.

Rezultă așadar că trimiterea în judecată a inculpatului a avut un obiect diferit de cel cu privire la care s-a efectuat urmărirea penală și cu privire la care inculpatul a fost informat la momentul aducerii la cunoștință a învinuirii și a prezentării materialului de urmărire penală. Se reține sub acest aspect că indiferent de încadrarea juridică a faptei de luare de mită avută în vedere prin rechizitoriu și de cea care în final va fi, eventual, avută în vedere de către prima instanță, actele de urmărire au privit doar o parte din actele materiale incluse în conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, rechizitoriul reținând o situație de fapt diferită de cea prezentată inculpatului până la momentul finalizării urmăririi penale.

Privită prin prisma exigențelor impuse de normele Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a jurisprudenței C.E.D.O. modul de a proceda al organului de urmărire penală a determinat încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, înțeles și ca drept de a fi informat în mod complet și în cel mai scurt timp cu privire la natura acuzației și a cauzei acesteia. Astfel, se impunea aducerea la cunoștință nu doar a încadrării juridice a faptelor reținute, dar și a conținutului, în materialitatea sa, a faptei, astfel ca inculpatul să aibă posibilitatea reală și efectivă de a formula apărarea sub toate aspectele avute în vedere de către organul de urmărire.

În cauza de față procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M.T. și pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, incluzând în cuprinsul laturii obiective a acesteia acte materiale cu privire la care nu s-a dispus, în prealabil extinderea cercetării și începerea urmăririi penale și referitor la care inculpatul nu a fost informat, potrivit prevederilor procesual penale în vigoare.

Astfel, împrejurarea că expertiza contabilă dispusă și efectuată în cauză a vizat, în parte, activitățile desfășurate de către o societate comercială avută în vedere de către procuror prin actul de sesizare (vol. 6, f. 1 – 7 și 158 – 159, 165, dosar urmărire penală), inculpatul fiind înștiințat despre administrarea respectivei probe și formulând obiecțiuni față de concluziile raportului de expertiză, nu echivalează cu prezentarea completă a învinuirii și a materialului de urmărire penală sub aspectul tuturor actelor materiale avute în vedere de către procuror în actul de sesizare.

Totodată, împrejurarea că inculpatului i-a fost pus la dispoziție întregul material de urmărire penală și a arătat că a luat la cunoștință de materialul de urmărire și nu recunoaște săvârșirea faptelor imputate (aduse la cunoștință doar sub aspectul încadrării juridice) nu echivalează cu prezentarea detaliată și explicită a conținutului infracțiunii de luare de mită.

Așadar, se impunea ca organul de urmărire penală, care, în ceea ce privește un coinculpat din aceeași cauză, a efectuat actele procedurale prevăzute de lege (extinderea cercetării și începerea urmăririi penale), în mod simetric și pentru motive de legalitate, să procedeze identic și cu privire la coinculpatul M.M.T., în vederea respectării și asigurării exercitării dreptului la apărare al acestuia.

De asemenea, din actele dosarului se constată că în sarcina inculpatei J.I.P. a fost reținută, între altele, comiterea unei infracțiuni corelativă celei de luare de mită pretins comisă de către coinculpatul M.M.T., cea de dare de mită, având, în mod firesc același obiect material și cu privire la care procurorul a procedat la extinderea cercetării și la începerea urmăririi penale.

Așa fiind, în mod corect prima instanță a apreciat că inculpatului M.M.T. nu i s-a adus la cunoștință modificarea bazei factuale, nu a fost audiat în acest sens și nici nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală cu privire la acest aspect, fapt ce a dus la crearea unei vătămări inculpatului (constând în imposibilitatea exercitării dreptului la apărare) ce nu poate fi înlăturată decât prin nulitatea procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală prezentarea fiind efectuată cu încălcarea art. 250 și următoarele C. proc. pen.

Criticile invocate de către Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. sunt nefondate și vor fi respinse pentru considerentele anterior expuse.

Se constată, astfel, că limitele judecății sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 317 C. proc. pen., dar, în mod similar, trimiterea în judecată trebuie să se limiteze la faptele pentru care a fost efectuată urmărirea penală, în speță baza de fapt a acuzației fiind extinsă direct prin actul de sesizare a instanței. De asemenea, se constată că obligația organului de urmărire penală de a aduce la cunoștință inculpatului în mod complet acuzația subzistă independent de încadrarea juridică dată faptei și privește nu doar încadrarea juridică ci și starea de fapt, astfel că în acest stadiu procesual este irelevantă trimiterea în judecată a inculpatului pentru o unică de luare de mită.

Referitor la motivele de recurs invocate de către recurentul inculpat M.M.T. cu privire la menținerea, prin hotărârea primei instanțe, a măsurii sechestrului asigurator dispusă asupra bunurilor inculpatului se reține că soluția este legală, întemeiată pe prevederile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. Dispunerea măsurii asiguratorii a reprezentat o justă aplicare a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, care nu disting în legătură cu persoanele, faptele de corupție comise sau măsura asiguratorie ce urmează a se dispune, prevăzând doar că luarea acestora este obligatorie. De asemenea, infracțiunile de corupție despre care există date că a fost comisă de către inculpat se încadrează între cele reglementate de prevederile Capitolului III din Legea nr. 78/2000, care atrag, fără distincție, aplicarea măsurilor asiguratorii, luarea măsurilor nereprezentând o privare de dreptul de proprietate, în sensul sugerat de către inculpat.

Relativ la criticile invocate de apărare privind, în esență, calitatea persoanei față de care poate fi dispusă măsura asiguratorie și valoarea până la concurența căreia măsura se dispune, se constată că restituirea cauzei la parchet s-a dispus pe motivul nelegalei prezentări a materialului de urmărire penală, ceea ce nu determină modificarea calității procesuale a părții. Cu privire la valoarea prejudiciului reținut în sarcina inculpatului și la suma avută reținută în vederea confiscării speciale se constată că aceste aspecte urmează a se verifica în urma administrării probelor relevante.

Relativ la motivele de recurs invocate de către recurenta inculpată J.I.P. se reține că acestea au fost, în esență, invocate și în fața primei instanțe, care s-a pronunțat motivat, în sensul respingerii acestora.

Astfel, instanța de recurs reține că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a fost legal sesizat, prin denunțul formulat de către numita P.C., denunț care privea și pretinsa comitere a unor fapte de corupție, astfel încât, verificându-și competența, procurorul a apreciat că este competent să instrumenteze cauza, pretinsa situație de incompatibilitate invocată neputând fi avută în vedere deoarece în speță nu era incident cazul reglementat de art. 49 alin. (4) C. proc. pen., între cauzele invocate de apărare neexistând identitate de obiect și părți.

De asemenea, susținerile referitoare la nulitatea tuturor actelor de urmărire ca urmare a lipsei autorizației pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la inculpatul M.M.T. nu pot fi primite în ceea ce o privește pe inculpata recurentă, deoarece aceasta nu se afla în situațiile limitativ vizate prin deciziile Curții Constituționale invocate.

Cu privire la criticile referitoare la nelegala infirmare a actelor de urmărire de către procurorul ierarhic superior se reține că sunt nefondate deoarece această măsură s-a dispus potrivit art. 220 C. proc. pen.

Totodată, aspectele privind începerea urmăririi penale față de inculpată în alt dosar cu consecința nulității actelor ulterior întocmite în prezenta cauză nu se susțin, nulitatea invocată urmând a fi fost invocată potrivit prevederilor art. 197 alin. (4) C. proc. pen., ceea ce nu s-a realizat, actele procedurale întocmite fundamentându-se pe probele administrate, chestiunea utilizării de acte dintr-o altă cauză vizând legalitatea administrării de probe, aspect ce se verifică de către instanță, în cursul cercetării judecătorești.

În legătură cu criticile privind menținerea măsurii sechestrului asigurator, se constată că, astfel după cum s-a motivat și în cele ce preced, acestea sunt nefondate, având în vedere, în esență, prevederile imperative ale art. 20 din Legea nr. 78/2000, norma prevăzută de art. 332 alin. (3) C. proc. pen. și limitele devoluțiunii cauzei de către prima instanță.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, constatând-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică a cărei menținere se impune, criticile invocate în recurs fiind nefondate.

Potrivit prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare statului, iar sumele reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.N. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În opinie majoritară:

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și de inculpații M.M.T. și J.I.P. împotriva Sentinței nr. 161 din 31 ianuarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2081/1/2009.

Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați M.M.T. și J.I.P. până la prezentarea apărătorilor aleși se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.N., în sumă de 75 lei, până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 mai 2011.

Motivarea opiniei separate

În opinie minoritară asupra recursului declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. împotriva Sentinței nr. 161 din 31 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2081/1/2009 considerăm că se impunea admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, însușindu-ne sub aspectele arătate argumentele opiniei majoritare care au fundamentat respingerea, ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații M.M.T. și J.I.P.

Astfel, din examinarea cauzei, în opinie minoritară considerăm că în mod greșit prima instanță a dispus în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. restituirea cauzei penale ce formează obiectul Dosarului nr. 49/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, privindu-i pe inculpații M.M.T., J.I.P. și P.N., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., constatându-se în mod eronat că au fost încălcate dispozițiile art. 6 și art. 70 alin. (2) C. proc. pen., art. 250-258 din același cod, cât și art. 6 din C.E.D.O.

În considerentele sentinței pronunțate, prima instanță a analizat sub aspect procedural, actele premergătoare efectuate și măsurile procesuale dispuse, atât față de inculpatul M.M.T., cât și față de inculpata J.I.P., cu evidențierea în esență a împrejurările faptice reținute și a încadrărilor juridice reținute, precum și măsurile dispuse prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, nr. 49/P/2006, față de inculpați, în raport cu situația de fapt arătată în esență în actul de sesizare privind pe cei doi inculpați, motivând că, deși în rechizitoriu s-a menținut încadrarea juridică a infracțiunii de luare de mită – formă simplă, cadrul procesual a fost extins asupra unor acte materiale noi, incluzând în obiectul pretinsei mite și contravaloarea lucrărilor executate la imobilul mamei sale de către SC D. SRL Bacău, precum și contravaloarea altor lucrări executate de celelalte societăți comerciale, decât cele avute în vedere la punerea sub învinuire, majorându-se cuantumul foloaselor necuvenite de la 5.200.000.000 ROL la 9.274.2020.542 ROL.

Așadar, prima instanță a reținut că, deși fapta a fost încadrată în formă simplă, prin rechizitoriul din 4 martie 2009, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru săvârșirea acestei infracțiuni practic în formă continuată, în conținutul acesteia adăugându-se acte materiale pentru care nu s-au extins cercetările, conform art. 238 C. proc. pen., nu s-a început și nu s-a efectuat urmărirea penală.

De asemenea, prima instanță face referiri la faptul că în procesul-verbal din 26 februarie 2009 (filele 36-65 dosar urmărire penală, vol. 26), conține numai încadrările juridice ale faptelor reținute inițial în sarcina sa ca învinuire, nerezultând faptul că acesta a avut cunoștință de includerea în conținutul infracțiunii de luare de mită a unor acte materiale noi, astfel încât, deși a fost întrebat dacă dorește să facă declarații suplimentare, nu a făcut-o, deoarece nu știa de existența acestor noi acte materiale, constatându-se că în cazul inculpatului M.M.T. nu s-a procedat niciodată la extinderea urmăririi penale, pentru noi acte materiale.

Totodată, prima instanță a arătat că din formularea folosită de procuror în rechizitoriu a rezultat reținerea greșită a formei simple a infracțiunii de luare de mită în sarcina inculpatului M.M.T., atâta timp cât se vorbește de fapta corelativă comisă în perioada 2001 - 2002 de învinuita J.P.I. de a da în mod repetat și i se reține forma continuată a infracțiunii de dare de mită, deși e vorba de aceeași sumă (9.274.202.542 ROL), primită/dată ca folos necuvenit, de aceeași perioadă (2001 - 2002) de timp când s-a pretins, primit și dat respectiv sumă de bani, de aceleași societăți care au efectuat lucrări de amenajări și dotare (respectiv SC C. SA, SC V. SA, SC D. SRL, SC R.G. SRL, toate din Bacău).

Prima instanță a reținut că inculpatului i-au fost încălcate dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la obligativitatea de a i se aduce la cunoștință în mod complet, detaliat și în cel mai scurt timp fapta care formează obiectul cauzei, pentru a-și exercita dreptul la apărare ori opțiunea de a invoca dreptul la tăcere, art. 6 alin. 3 din același cod cu privire la obligația de a încunoștința pe învinuit sau inculpat despre faptele pentru care este învinuit, încadrarea juridică a acestora și să asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării, a dispozițiilor art. 6 § 3 lit. a din C.E.D.O. potrivit cărora orice acuzat trebuie să fie informat în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa, fiind invocate cauzele M. contra Italia, P.G. contra Spaniei, D.S.T. contra Spaniei, P. și S. contra Franței, a dispozițiilor art. 250-258 C. proc. pen.

S-a considerat că încălcarea flagrantă de către organele de urmărire penală a dispozițiilor art. 6 și art. 70 alin. (2) C. proc. pen., cât și art. 6 din C.E.D.O., a dispozițiilor art. 250-258 C. proc. pen., inculpatului M.M.T. i s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată în niciun mod (aspect sesizat instanței de judecată în termen legal), așa încât prima instanță a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. în vederea prezentării materialului de urmărire penală în mod complet și refacerii actului de sesizare.

În opinie minoritară, examinând argumentele mai sus expuse de prima instanță în hotărârea pronunțată, în raport cu actele dosarului, precum și criticile formulate de către parchet, în recursul declarat, constatăm că acestea sunt fondate, iar recursul se impunea a fi admis.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 317 C. proc. pen.: „Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.”

Prin rechizitoriul emis la data de 4 martie 2009 în Dosarul nr. 49/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 2081/1/2009 la data de 5 martie 2009, prin care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimiși în judecată inculpații M.M.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 C. pen., alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real; I.P.J., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societățile comerciale cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen., combinat cu art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societățile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; N.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Astfel, în conținutul actului de sesizare au fost descrise în detaliu faptele fiecărui inculpat, arătându-se și încadrările juridice, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul M.M.T., referitor la fapta de luare de mită, în esență s-a reținut că fapta învinuitului de a pretinde și primi, în perioada 2001 - 2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L., de la învinuita I.P.J., în schimbul numirii și menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, județul Ilfov, proprietatea mamei învinuitului, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (republicată).

Din dosarul parchetului, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.M.T., în procesul-verbal întocmit la 3 februarie 2006, aflat la filele 2-3 în vol. I s-a referitor la aceeași faptă de luare de mită s-a reținut că „Din actele premergătoare menționate rezultă că în anul 2001, M.M.T. deputat în Parlamentul României, a folosit influența și autoritatea sa în calitate de vicepreședinte al partidului de guvernământ, dar și prerogativele conferite de funcția de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obținerii de foloase de la numita I.P.J., în sumă de aproximativ 3,5 miliarde lei (reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate la imobilul proprietatea mamei sale M.V.G., situat în comuna Voluntari, sat Pipera, jud. Ilfov). În schimbul foloaselor menționate, învinuitul, împreună cu prim-ministrul la acea vreme A.N., au dispus numirea și menținerea lui I.P.J. în funcțiile de director general de stat și președinte al Consiliului de Conducere la I.S.C.”

În referatul întocmit de procuror la data de 24 septembrie 2008 aflat la filele 1-9 în vol. 26 al dosarului parchetului, cu privire la aceeași faptă sub aspectul foloaselor necuvenite s-a reținut că acestea sunt în „valoare de peste 5.200.000.000 ROL primite în perioada 2001 - 2002 de la I.P.J. constând în contravaloarea unei părți din lucrările executate de SC V. SA, SC C. SA și SC R.G. SRL la imobilul situat în sat Pipera, com. Voluntari, jud. Ilfov în scopul numirii ei în funcția de inspector șef adjunct și ulterior promovării în funcția de inspector general de stat și președinte la Consiliului de Conducere la I.S.C.”

În rezoluția de începere a urmăririi penale față de făptuitorul M.M.T., pentru infracțiunile menționate, dată la 1 octombrie 2008, de către procurori, aflată la filele 16-17 în vol. 26 dosarul parchetului, în ceea ce privește aceeași faptă de luare de mită s-a menționat aceeași situație de fapt, deja precizată, iar în procesul-verbal din data de 10 octombrie 2008 întocmit de procurori, prin care i-a fost adusă la cunoștință măsura procesuală arătată, se face referire la aceeași faptă (filele 18-19 în vol. 26 al dosarului parchetului).

În declarațiile date, atât aceea olografă, cât și cea de la procuror, de la data de 10 octombrie 2008, în prezența apărătorului ales, aflate la filele 23-29 și respectiv 31-35 în vol. 26 dosarul parchetului, învinuitul M.M.T. a făcut precizări asupra învinuirilor aduse, în care în esență a menționat că „În luna decembrie 2000 am fost numit în funcția de ministru al M.T.C.L. în Guvernul României. Printre secretarii de stat pe care i-am propus și numit în funcție se afla și S.S. pe care îl cunoscusem anterior, respectiv în anul 1999, cu prilejul unor vizite pe care le-am efectuat în municipiul Bacău. În momentul numirii în funcția de secretar de stat, S.S. era senator în Parlamentul României. Tot cu ocazia vizitelor în Bacău la care am făcut referire, am cunoscut-o și pe I.P.J. care mi-a făcut o impresie bună din punct de vedere profesional. De asemenea, am participat, în aceeași perioadă, la evenimente festive la frații S. în județul Bacău unde o dată am fost însoțit și de mama mea. Cu această ocazie mama mea a cunoscut-o personal pe I.P.J. Datorită calităților profesionale ale I.P.J., am numit-o în funcția de șef al I.S.C. La începutul anului 2001, mama mei a cumpărat un imobil în comuna Voluntari. După achiziție ne-am hotărât să locuim împreună, situație în care a apărut necesitatea extinderii imobilului. Auzind de intenția mea, S.S. mi-a propus să lucrez cu una din firmele lui. Am discutat, în mod repetat, cu S.S. și i-am dat detalii privind extinderea. La un moment dat S.S. mi-a prezentat un proiect intermediar. La acesta am făcut modificări și, în final, ne-am hotărât la soluția finală. Firma lui S.S., respectiv SC V. SA s-a ocupat și de proiect. Nu cunosc proiectantul și nu cunosc dacă firma i-a plătit prestația. Înainte de a se începe lucrările, S.S. mi-a comunicat valoarea estimată a acestora de 1, 5 miliarde ROL. Tot firma lui S.S. s-a ocupat și de obținerea autorizațiilor… Din ceea ce știu eu în mod direct, I.P.J. nu a avut nici o contribuție până la acel moment la activitățile descrise, vizând construcția. Ulterior, mama mi-a spus că I.P.J. a fost de câteva ori în șantier și acolo s-au întâlnit, stabilind detaliile referitoare la finisajele ce urmau să se facă…După terminarea construcției, în toamna - iarna aceluiași an, ne-am mutat în imobil. După acest moment s-au mai făcut lucrări de reparații la coșul de fum, în mod repetat și s-a refăcut fațada. S-a mai făcut un foișor de lemn pe care nu știu cine l-a comandat, eu sau mama mea. Sunt convins că toate lucrările la care am făcut referire se regăsesc sub aspectul valorii în factura ce mi-a fost adusă de S.S. Valoarea acesteia este de 3,5 miliarde ROL. Pe parcursul lucrărilor, înainte de a primi factura, S.S. ne-a anunțat că valoarea lucrărilor va depăși valoarea estimată inițial, și anume că valoarea finală va fi de aproximativ 2,5 miliarde ROL. Ulterior, a revenit spunând că și această valoare va fi depășită și că are obligația să obțină o nouă autorizație ținând cont de acest aspect. Această valoare s-a majorat în condițiile în care noi nu am mai solicitat lucrări suplimentare sau finisaje mai costisitoare în raport cu cele inițiale. Am purtat discuții cu S.S. pentru că mi s-a părut creșterea prea mare. Acesta mi-a prezentat o autorizație de construcție nouă pentru care mi-a predat-o și în care suma era majorată la 3,5 miliarde ROL. Nici eu și nici mama mea nu am achitat taxa aferentă acestei noi autorizații. Eu cred că s-a semnat de către mama mea un contract cu firma SC V. SA pentru aceste lucrări. Nici eu și nici mama mea n-am mai găsit acest contract. În momentul realizării extinderii, S.S. mi-a spus că este acționat majoritar la SC V. SA și, la insistențele mele, s-a angajat să nu folosească alte firme, în special, SC C. S.A…Știu că și mama a făcut plăți, altele decât cele la care am făcut referire, majoritatea sumelor printr-o firmă de avocați, direct la SC V. SA, iar altele la început probabil către I.P.J. urmând ca aceasta să le depună la firmă. Nu-mi mai amintesc exact de unde știu de plățile către I.P.J., dar probabil de la mama mea. Inițial, din suma totală facturată de 3,5 miliarde ROL am plătit doar 2, 4 miliarde ROL și am primit chitanță doar pentru suma de 1,5 miliarde ROL. Datorită acestui lucru, neprimirea chitanței aferente ultimei sume achitată – 900 milioane ROL și a lucrărilor cu unele deficiențe, am întrerupt plățile. Am reluat plățile la presiunile SC V. SA, în anul 2005. În concret, mama mea a fost notificată de firmă, a angajat o firmă de avocați prin intermediul căreia s-a achitat restul sumei și s-a stins litigiul. După circa 2 - 3 ani de la data executării lucrărilor, am vândut imobilul…În apărarea mea solicit să se efectueze expertiză contabilă și tehnică.”

Prin procesul-verbal întocmit de procurori la 10 octombrie 2008, aflat la filele 158-159 în vol. 6 al dosarului parchetului i-a fost adus la cunoștință învinuitului M.M.T. că prin ordonanța din 7 octombrie 2008 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiect: „A). lucrările de construcție (extindere), amenajare și dotare executate la imobilul din sat Pipera, comuna Voluntari, județul Ilfov de către SC C. SA Bacău, SC R.G. SRL Bacău, SC V. SA Bacău și S.C. D. SRL. Bacău; B). sumele de bani primite de I.P.J. prin conturi bancare și numerar de la SC C. SA Bacău și SC V. SA Bacău în perioada 2001 - 2005”, precum și alte aspecte.

Prin procesul - verbal întocmit de procurori la data de 17 octombrie 2008, aflat la fila 165 în vol. 6 al dosarului parchetului se atestă că apărătorul învinuitului M.M.T. a predat un document intitulat „Observații, Modificări și Completări” la obiectivele expertizei judiciare contabile dispuse, iar prin procesul - verbal întocmit la 20 noiembrie 2008, tot de către procurori, aflat la fila 305 în vol. 6 al dosarului parchetului se atestă că i-a fost predat învinuitului M.M.T. prin intermediul apărătorului ales, un exemplar al raportului de expertiză contabilă judiciară, iar în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă formulate de învinuit prin apărători, aflate la filele 58-67 în vol. 26 al parchetului, la fila 63 au fost formulate obiecțiuni exprese cu privire la SC D. SRL, astfel „Expertul desemnat apreciază că între M.V. și celelalte societăți comerciale „nu s-a încheiat vreun contract cu d-na M.V. de nici una din cele patru societăți”, la obiectivul 15, iar la acest obiectiv apreciază că nici între celelalte societăți comerciale nu au fost stabilite raporturi comerciale; Apreciază că:”pe cale de consecință, produsele finite – din punct de vedere contabil – se află înregistrate în patrimoniul D., iar din punct de vedere faptic se afla montate la vila Băneasa…”

În procesul - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, de către procurori și semnat de către apărătorii aleși (formular) întocmit la 26 februarie 2009, aflat la fila 38 în vol. 26 al dosarului parchetului, sunt arătate încadrările juridice ale infracțiunilor pentru care învinuitul M.M.T. a fost cercetat, printre care și aceea prevăzut de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, act la care s-a atașat un proces - verbal din 26 februarie 2009 (filele 37-38 în vol. 26 al dosarului parchetului) în care au fost arătate detaliat activitățile efectuate cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, precum și declarația învinuitului cu privire la această prezentare, astfel:

”…Învinuitul M.M.T. a venit însoți de apărătorii săi aleși, domnii N.M. și R.Ș., avocați în cadrul Baroului București. În conformitate cu prevederile art. 250 C. proc. pen., constatând că au fost efectuate toate actele de urmărire penală, le-a fost pus la dispoziție Dosarul penal nr. 49/P/2006, compus din 27 de volume, numerotate și sigilate, cu excepția volumului nr. 26, conținând acte de urmărire penală, care nu poate fi sigilat din motive obiective (urmează să fie atașate procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, eventuale cereri de administrare noi probe etc.).

După ce, în intervalul 14,10 - 15,00 a studiat integral materialul de urmărire penală l-am întrebat pe învinuitul M.M.T. dacă are de formulat cereri noi sau dacă vrea să facă declarații suplimentare, ocazie cu care susnumitul a făcut următoarele precizări: „Am luat la cunoștință de conținutul materialului de urmărire penală. Nu am săvârșit faptele penale ce mi se impută și îmi mențin declarațiile data la urmărire penală cu următoarele precizări:

În nici o ocazie nu am pretins, acceptat sau primit, în mod direct sau indirect foloase materiale de la doamna I.J.P. sau alte persoane privitor la lucrările de construcție și amenajare la imobilul proprietatea mamei mele M.V.G. Nu am avut o legătură permanentă cu doamna I.J.P. sau ceilalți constructori privitor la stadiul lucrărilor, necesarul de materiale folosite sau valoarea ordinelor de plată. Consider că incidentul creat reprezintă un litigiu comercial care în mod subiectiv s-a interpretat ca fiind o faptă penală, urmărindu-se implicarea mea în această cauză. În nici o ocazie nu am avut cunoștință de modul de întocmire a rapoartelor de lucrări sau de valoarea acestora și nu am solicitat în nici o ocazie stabilirea unor prețuri avantajoase pentru mine.

În legătură cu obținerea autorizației de construire, nu am intervenit sub nici o formă, direct sau indirect la persoane din cadrul Primăriei.

Pentru clarificarea dosarului sub aspectul laturii contabile solicit efectuarea unui supliment de expertiză contabilă cu obiectivele cuprinse în cererea pe care o depun alăturat. De asemenea, referitor la raportul de constatare tehnico - științifice, solicit efectuarea unei expertize având aceleași obiective cu cele cuprinse în raportul menționat.

Am luat cunoștință, pe parcursul urmăririi penale de faptul că mi s-a respins cererea privind efectuarea unei expertize tehnice în construcții și consider că soluția dată este neîntemeiată deoarece era utilă în dovedirea situației reale privind volumul lucrărilor de construcție și amenajare executate la imobilul în litigiu. Nu am alte cereri de formulat sau probe de solicitat în afara celor menționate mai sus.

Solicit atașarea la dosarul cauzei a adresei din 9 februarie 2006 emisă de SC V. SA Bacău care a fost trimisă de această societate la domiciliul mamei mele.”

Fiind întrebat în conformitate cu dispozițiile art. 91³ alin. (4), dacă dorește să asculte înregistrarea discuției ambientale purtate de învinuita I.P.J., înregistrate și depuse de martorul Ț.M., înv. M.M.T. declară că nu dorește să asculte această înregistrare.

Atât înv. M.M.T. cât și apărătorii aleși nu au de făcut obiecții cu privire la modul în care a decurs activitatea de prezentare a materialului de urmărire penală și nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.

Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal într-un exemplar care se va atașa la dosarul cauzei.”

Așadar, din analiza celor mai sus menționate rezultă că inculpatul M.M.T. a fost trimis în judecată pentru mai multe fapte, iar în ceea ce privește fapta de luare de mită, aceasta îmbracă forma infracțiunii unice prevăzute de art. 254 alin. (1) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Ceea ce caracterizează infracțiunea unică este faptul că elementul material care constă într-o activitate unică sau dintr-un fapt simplu, respectiv dintr-o acțiune sau inacțiune momentană produce rezultatul tipic al infracțiunii.

Altfel spus, numeroasele acte de executare se integrează în chip natural în activitatea infracțională unică ce constituie elementul material al infracțiunii și tot o unitate naturală formează și modalitățile normative ale aceleiași infracțiuni.

În dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen. este incriminată forma tip a infracțiunii de luarea de mită, în al cărei conținut constitutiv elementul material se realizează prin mai modalități normative alternative, respectiv „primirea”, „pretinderea”, „acceptarea”, sau „nerespingerea” unor „promisiuni”, toate privitoare la foloase injuste.

Sub aspectul consumării faptei de luare de mită este deplin realizată o dată cu realizarea oricăreia din cele patru modalități normative ale elementului material, iar intrarea autorului în posesia folosului necuvenit are relevanță din punctul de vedere al consumării faptei, numai în ceea ce privește modalitatea „primirii”.

Or, așa cum s-a arătat în opinie minoritară, în considerentele mai sus expuse, referitor la împrejurările faptice, privind infracțiunea unică de luare de mită pentru care față de învinuitul M.M.T. a fost pusă în mișcare acțiunea penală și dispusă trimiterea sa în judecată în calitate de inculpat, potrivit rechizitoriul menționat, s-a concretizat în fapta acestuia de a pretinde și primi, în perioada 2001 - 2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L. de la învinuita I.P.J. – în schimbul numirii și menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, județul Ilfov, proprietatea mamei învinuitului.

Altfel spus sub aspectul pretinsei infracțiuni unice de luare de mită mai sus arătate, consumarea infracțiunii are loc la momentul realizării uneia din cele două modalități normative și anume fie a pretinderii folosului necuvenit, fie a primirii respectiv a sumei menționate, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de societățile menționate, aceste două modalități integrându-se în mod natural în conținutul aceleiași infracțiuni, realizând o unitate naturală, care conduce la producerea unui singur rezultat.

În raport cu cele menționate, în opinie minoritară considerăm că prima instanță a încălcat prevederile art. 317 C. proc. pen., cu privire la obiectul judecății, referitor la fapta de luare de mită pretins comisă de inculpatul M.M.T. arătată în actul de sesizare a instanței, atunci când a constatat că, deși prin rechizitoriu s-a menținut încadrarea juridică a infracțiunii de luare de mită în formă simplă, cadrul procesual a fost extins asupra unor acte materiale noi, incluzând în obiectul pretinsei mite și contravaloarea lucrărilor executate la imobilul mamei sale de către SC D. SRL Bacău, precum și contravaloarea altor lucrări executate de celelalte societăți comerciale, decât cele avute în vedere la punerea sub învinuire, majorându-se cuantumul foloaselor necuvenite de la 5.200.000.000 ROL la 9.274.2020.542 ROL, și a apreciat că punerea în mișcare și trimiterea în judecată a inculpatului M.M.T. a fost făcută pentru infracțiuni în formă continuată, în conținutul căreia s-au adăugat acte materiale pentru care nu s-au extins cercetările, potrivit art. 238 C. proc. pen.

Astfel, prima instanță a conferit în mod greșit faptei unice de luare de mită un caracter continuat, prin constatarea sub forma unui act material distinct, asupra pretinderii și primirii contravalorii lucrării executate de la SC D. SRL Bacău, care a condus și la majorarea sumei de bani necuvenite de la 5.200.000.000 ROL la 9.274.2020.542 ROL, fără existența unei extinderi, în condițiile art. 238 C. proc. pen., această operațiune neputând avea loc, printr-o critică asupra modului în care a procedat procurorul, cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, întrucât, în cursul urmăririi penale, constatarea de fapte sau împrejurări noi care să conducă la schimbarea încadrării juridice este atributul exclusiv al procurorului, în raport cu atribuțiile funcției judiciare pe care acesta o exercită, numai acesta putând aprecia asupra incidenței dispozițiilor art. 238 C. proc. pen.

Această greșită accepțiune asupra încadrării juridice făcută de către procuror a fost argumentată în mod eronat de către prima instanță, prin raportare la pretinsa infracțiune comisă de către inculpata J.P.I., căreia la infracțiunea de dare de mită i-a fost reținută forma continuată, în raport și cu măsurile procesuale dispuse față de aceasta, întrucât în această modalitate au fost încălcate dispozițiile art. 317 C. proc. pen., depășindu-se examinarea limitelor cu privire la fapta și persoana unui inculpat, prin raportare la fapta și persoana altui inculpat, pe calea greșitei încadrări juridice, ceea ce excede cadrului legal de investire impus de norma mai sus menționată.

În opinie minoritară considerăm că examenul judiciar asupra încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul îi revenea primei instanțe investite în cursul cercetării judecătorești, atunci când ar fi constatat că din probele administrate s-ar fi impus punerea în discuție chiar și din oficiu a unei asemenea măsuri, în condițiile art. 334 C. proc. pen., cu pronunțarea ulterioară la finalizarea judecății a uneia din soluțiile prevăzute de art. 345 alin. (1) din același cod.

Or, în modalitatea mai sus menționată, prima instanță prin aprecierea că prin punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.M.T. pe calea unei extinderi procesuale nerealizate cu privire la caracterul continuat al infracțiunii de luare de mită, deși s-a reținut o unică infracțiune de același gen, s-a subrogat în atribuția exclusivă a procurorului de a aprecia, în raport cu probele administrate asupra încadrării juridice efectuată de acesta, încălcând limitele investirii.

Din examinarea măsurilor procesuale dispuse față de învinuitul M.M.T. în cursul urmăririi penale, dar și a materialului probator administrat, așa cum au fost prezentate, în opinie minoritară, în succesiunea lor, dar și evidențierea conținutului declarației inculpatului rezultă că în mod consecvent procurorii au reținut în sarcina acestuia fapta de luare de mită, ca infracțiune unică și nu sub forma continuată, căruia actului material pretins distinct cu privire la societatea arătată i-au conferit caracter intrinsec în mod natural, ca urmare a modalităților alternative arătate, prin reținerea împrejurărilor faptice legate de obiectul folosului necuvenit și anume a contravalorii lucrărilor executate de societățile menționate, ceea ce nu a afectat în niciun mod dreptul complet la apărare al inculpatului, atât cu privire la informarea asupra cauzei, cât și naturii acuzației, sub aspectul ansamblului bazei factuale reținute.

Astfel, ascultarea inculpatului M.M.T. a fost făcută cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale prevăzute de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., atât cu privire la fapta de luare de mită în formă unică, cât și la încadrarea juridică, cu respectarea art. 6 din același cod, cu privire la dreptul la apărare, întrucât așa cum rezultă încă de la începerea urmăririi penale și până la prezentarea materialului de urmărire penală, au existat mențiuni cu privire la aceeași faptă de luare de mită și încadrarea acesteia, din procesul-verbal întocmit de procurori referitor la aducerea la cunoștință a expertizei contabile dispusă la 7 octombrie 2008, rezultă că aceasta viza și SC D. SRL, actul menționat fiind întocmit la data de 10 octombrie 2008, dată când inculpatul a dat și declarația olografă și pe aceea în fața procurorilor, în prezența apărătorului ales, ulterior la 17 octombrie 2008 au fost formulate obiecțiuni ale expertizei și cu privire la societatea menționată, la 20 noiembrie 2008 au fost prezentate și concluziile expertizei, iar la prezentarea de material realizată în prezenta apărătorilor aleși acesta a declarat ceea ce a avut de menționat, în condițiile expres arătate, în concret cu privire la fapta și încadrarea reținută.

Mai mult, în opinie minoritară considerăm că activitatea complexă de prezentare a materialului de urmărire penală, așa cum este statuată în art. 238 C. proc. pen. a fost respectată cu toate garanțiile procesuale conferite, încât învinuitul M.M.T., atât cu privire la faptă, cât și încadrarea juridică, existând nu numai formularul arătat în care au fost indicate încadrările juridice, reținându-se în sarcina acestuia, printre altele și aceea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, dar și procesul-verbal anexat, în conținutul căruia chiar inculpatul a făcut precizări concrete la modalitățile normative ale faptei pretins a fi comise, negând orice învinuire cu caracter penal, așa încât nu se poate susține încălcarea dreptului la apărare. („în nici o ocazie nu am pretins, acceptat sau primit, în mod direct sau indirect foloase materiale de la doamna I.J.P. sau alte persoane privitor la lucrările de construcție și amenajare la imobilul proprietatea mamei mele M.V.G. Nu am avut legătură permanentă cu doamna I.J.P. sau ceilalți constructori privitor la stadiul lucrărilor, necesarul de materiale folosite sau valoarea ordinelor de plată. Consider că incidentul creat reprezintă un litigiu comercial care în mod subiectiv s-a interpretat a fiind o faptă penală, urmărindu-se implicarea mea în această cauză. În nici o ocazie nu am avut cunoștință de modul de întocmire a rapoartelor de lucrări sau de valoarea acestora și nu am solicitat în nici o ocazie stabilirea unor prețuri avantajoase pentru mine…”).

Totodată, în opinie minoritară, în contextul cauzei, constatăm că prima instanță în mod greșit a apreciat că au fost încălcate și dispozițiile art. 6 § 3 lit. a) din Convenția Europeană cu privire la accepțiunea notificării „acuzației”, a cauzei și natura acuzației, sub aspectul informării detaliate cu privire la cauza acuzației (faptele ce i se reproșează în materialitatea lor), ci și pe acela de a i se aduce la cunoștință și calificarea juridică dată acestora.

De asemenea, aspectele cauzelor invocate M. contra Italiei, P.S. contra Franței, în care s-a constatat încălcarea art. 6 § 3 lit. a) și respectiv de S.T. contra Spaniei, în care nu s-a constatat încălcarea art. 6 § 3 lit. a), ce conțin, pe de-o parte, criterii ale instanței de contencios european referitoare la notificarea acuzației, la informarea detaliată, modificarea acuzației (§ 58 - § 61 în cauza M. contra Italiei ), (§ 51 - § 52 în cauza P.S. contra Franței ), (§ 28 în cauza de S.T. contra Spaniei), iar pe de altă parte, modul în care aspectele principiale au fost aplicate în cauzele menționate, nu au similaritate cu particularitățile prezentei cauze.

Astfel, în cauza M. contra Italiei este criticată impreciziunea reținerii în actul de sesizare a datei și locului infracțiunii de viol, în raport cu modificările survenite de-a lungul procesului, ca urmare a lungii perioade între trimiterea în judecată și proces (mai mult de trei ani și jumătate), precum și față de rapiditatea procesului (mai puțin de o lună), echitatea procedurii constând în aceea de a oferi reclamantului posibilitățile și facilitățile pentru a se apăra concret și efectiv, de exemplu de a cita martorii pentru a stabili un alibi (§ 71 în cauza M. contra Italiei); în cauza P.S. contra Franței s-a apreciat că a fost adusă atingere dreptului reclamanților de a fi informați detaliat cu privire la schimbarea încadrării juridice, în raport cu posibilitatea pregătirii apărării ( § 62 – § 63; constatarea că reclamantul a exercitat public atribuțiile reprezintă un element intrinsec al acuzării inițiale de deturnare de fonduri publice pe care acesta îl cunoștea încă de la începutul procedurii a condus la constatarea inexistenței încălcării art. 6 § 3 lit. a) din Convenția Europeană (§ 33 în cauza de S.T. contra Spaniei ).

În opinie minoritară considerăm că în mod eronat au fost făcute aprecieri de către prima instanță, prin prisma criteriilor generale referitoare la cauza și natura acuzației, la informația detaliată asupra bazei factuale, asupra unei schimbări a încadrării juridice, care ar fi fost făcută de către procurori prin reținerea unui act material distinct, în raport cu posibilitatea inculpatului M.M.T. de a se apăra efectiv.

Astfel, apreciem, în opinie separată, minoritară, că în contextul concret al cauzei, prin actul de sesizare arătat în care au fost descrise împrejurările faptice cu privire la fapta de luare de mită, sub forma infracțiunii unice, acesta a fost informat corect și complet asupra acuzației, în raport cu toate măsurile dispuse, probele administrate, cum a fost aceea a expertizei contabile dispuse și în conținutul căreia s-a făcut referire și la societatea expres arătată, inculpatul M.M.T., prin apărătorii săi formulând obiecții cu privire la aceasta, iar atât în declarațiile date, cât și în aceea consemnată în procesul - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a făcut referiri la modalitățile normative ale faptei pretins a fi comise, nerecunoscând-o, relevând că are o natură comercială, acesta a cunoscut, atât fapta, încadrarea juridică, cât și baza factuală ce le susțineau, așa încât, prima instanță și-a depășit limitele sesizării impuse prin art. 317 C. proc. pen., atunci când a apreciat că s-ar fi operat o extindere a cadrului procesual, pe calea unei schimbări de încadrarea juridică, ceea ce este de neacceptat, în condițiile în care asupra unei greșite încadrări juridice, dispozițiile art. 334 C. proc. pen. permit punerea lor în discuție, chiar de către instanța de judecată, în cursul cercetării judecătorești și asigurarea efectivă a unui drept complet la apărare.

Mai mult în contextul cauzei de față, în opinie minoritară apreciem că de la data sesizării instanței de judecată, prin înregistrarea dosarului pe rolul instanței supreme, la 5 martie 2009 și pronunțarea asupra excepției nulității urmăririi penale, ca urmare a încălcărilor pretins invocate și constatate, după verificarea actului de sesizare, la data de 31 ianuarie 2011, a trecut un termen de timp relativ mare, prima instanță făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 317 C. proc. pen., în raport cu una din faptele și încadrarea juridică a acesteia pentru care inculpatul M.M.T. a fost trimis în judecată, a prevederilor art. 238 C. proc. pen., a art. 6, art. 70 alin. (2), art. 250-258 din același cod, art. 6 § 3 lit. a din Convenția Europeană, la circumstanțele, măsurile procesuale, probele administrate în cauză, constatând eronat încălcarea dreptului la apărare în mod efectiv și complet, așa încât se impunea admiterea recursului Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. împotriva Sentinței nr. 161 din 31 ianuarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2081/1/2009,casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj