Asupra recursului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 951 din 27 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A.N.A.R.B.M. și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5245/1/2011, inculpatul A.N.A.R.B.M. a solicitat punerea sa în libertate sub control judiciar, învederând că îndeplinește condițiile cerute de lege, iar în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
S-a arătat în cuprinsul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, precum și în cadrul dezbaterilor de către apărătorul ales al inculpatului, că în împrejurarea în care probatoriul administrat în cauză până în prezent a constat în interceptări ale unor convorbiri telefonice purtate de inculpat cu comisionarul vamal T.D., nu există vreun risc, ca în eventualitatea punerii în libertate a inculpatului, acesta să influențeze în vreun mod poziția procesuală a celorlalți participanți la activitatea infracțională, persoane care nu au recunoscut contribuția lor în comiterea infracțiunilor.
În susținerea cererii formulate, s-a arătat că, spre deosebire de toți ceilalți inculpați cercetați în cauză, inculpatul A.N.A.R.B.M. a manifestat o conduită procesuală adecvată, de recunoaștere și regret a faptelor comise, și mai mult decât atât, a colaborat încă din anul 2008 cu organele judiciare informându-le cu privire la activități ilegale ce se desfășoară în portul Constanța Sud Agigea, contribuind cu mult înainte de constituirea prezentei cauze penale, la cunoașterea unei situații de fapt și la identificarea unor persoane implicate în comiterea infracțiunii de corupție.
Inculpatul a invocat, în favoarea sa, inexistența vreunei predispoziții infracționale și a subliniat că este exclusă posibilitatea săvârșirii de noi fapte penale, precum și aspectul evident, în opinia sa, că nu poate plana vreo suspiciune asupra sa cu referire la influențarea celorlalți participanți, respectiv coinculpați, ce ar urma să fie audiați, în raport cu natura probatoriilor, interceptările convorbirilor telefonice, dar și cu conduita sa procesuală extrem de corectă, manifestată în mod constant.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în cadrul procedurii reglementată în art. 1608 C. proc. pen., prima instanță a constatat îndeplinită condiția prevăzută în art. 1606 C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a cererii, în sensul că cererea este obiectiv încuviințată de lege, există legitimitatea subiectivă a celui care a formulat-o, iar din datele cauzei rezultă utilitatea funcțională, în sensul că poate produce efectele pe care legiuitorul a înțeles să i le atribuie.
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606 C. proc. pen. și fac parte din dispozițiile comune ale Secțiunii V (Capitolul I, Titlu IV, Parte generală a Codului de procedură penală) privind liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune.
Concluzionând cu privire la faptul că în speța de față cererea de liberare provizorie sub control judiciar promovată de către inculpat este în mod obiectiv încuviințată, titularul este una din persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606 C. proc. pen.), cererea are pertinența funcțională în sensul că poate conduce la satisfacerea interesului părții, cerințele legale ce creează limitele admisibilității fiind satisfăcute, prima instanță a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia unei asemenea cereri.
În raport cu prevederile art. 1602 C. proc. pen. ce statuează asupra condițiilor liberării, prima instanță a constatat :
Împotriva inculpatului A.N.A.R.B.M., prin Ordonanța nr. 160/P/2010 din 23 mai 2011 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat, infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 pct. 1 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin Încheierea nr. 759 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dispunându-se arestarea sa preventivă, alături de alți 28 inculpați pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 mai 2011 până la 23 iunie 2011, inclusiv. Inculpatul A.N.A.R.B.M. a fost reținut pe o durată de 24 ore în baza Ordonanței nr. 119 din 23 mai 2011, ora 22:45.
La momentul procesual al luării măsurii arestării preventive s-a apreciat că există indicii temeinice potrivit cărora inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care e cercetat și se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând un interes public în sensul privării de libertate, astfel cum reiese din practica C.E.D.O., interes care în cauza prezentă îl reprezintă inclusiv protejarea opiniei publice de riscul lăsării în libertate a tuturor celor 29 inculpați ai cauzei.
Considerând că alte măsuri preventive nu sunt suficiente pentru a proteja în mod eficient interesul public, s-a concluzionat cu privire la scopul legitim al prevenției, acela al restabilirii prestigiului și încrederii societății civile în instituțiile statului.
În sensul celor statuate, judecătorul a reținut că s-au conturat indicii cu privire la săvârșirea de către inculpatul A.N.A.R.B.M., în calitate de intermediar vamal, în intervalele august 2010 – aprilie 2011, a mai multor acte materiale specifice infracțiunii de dare de mită, acte comise, la intervale de timp diferite, însă în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale unice, inițiind și constituind un grup infracțional organizat, la nivelul instituțiilor vamale și portuare din municipiul Constanța, având drept scop captura statului român în privința activității de import-export mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A..O.V. Constanța, dar și a municipiului București, alături de ceilalți inculpați cercetați în cauză.
Rețeaua infracțională astfel constituită de grupul infracțional organizat uzita de practici specifice în instituirea unei modalități structurale funcționale de taxare ilicită în favoarea grupului, a containerelor cu produse procesate în punctele vamale, cu consecința perceperii unor sume de bani ilicite, iar infracțiunile ce ar fi constituit și mijloacele de acțiune ale grupului infracțional organizat ar fi fost darea și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
De asemenea, judecătorul investit cu propunerea de arestare preventivă a constatat că membrii grupului infracțional organizat cu atribuții specifice, pe paliere de conducere și control, de protecție externă, de comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal și, în fine, de execuție – sunt inculpații B.E., P.A.C., M.L., B.M., C.S., D.L.A., B.L.C., O.C.C., S.I.M., M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., T.D.I., T.V., B.S., I.M.I., P.L., C.M., H.L., C.M., Z.R.D.I., E.H.A., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Inculpații susmenționați s-ar fi organizat într-un grup, caracterizat prin relații structurale și de comunicare, supuse unor reguli stricte, circumscrise scopului definit al grupului - captura statului în domeniul vamal și portuar.
Atât la momentul procesul al dispunerii detenției provizorii, cât și la prelungirea măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 888 din ședința Camerei de consiliu din 18 iunie 2011, s-a constatat incidența art. 143 alin. (1) C. proc. pen., cât și a prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În acest sens a fost invocat materialul probator administrat în cauză, iar ca mijloace de probă, redarea convorbirilor telefonice, a comunicațiilor tip SMS interceptate din care a reieșit limbajul codificat cu privire la unele persoane ce fac parte din grupul infracțional organizat, precum și al celor cu care aceștia intrau în colaborare, dar și cu referire la sumele de bani ce erau pretinse ori, după caz, oferite în cadrul grupului.
Pe de altă parte, atât la momentul arestării preventive, cât și la cel al prelungirii măsurii privative de libertate s-a considerat îndeplinită cerința existenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, motivându-se prin gravitatea faptelor, dar și prin starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin punere în libertate.
S-a arătat că faptele de corupție reținute în sarcina inculpatului prezintă o gravitate deosebită, cu consecințe negative asupra sistemului de acumulare a veniturilor realizate din activități vamale și, totodată, sunt de natură să conducă la scăderea încrederii persoanei implicate în activități licite de import-export în instituțiile vamale.
Într-un asemenea context, în raport cu inculpatul A.N.A.R.B.M., titularul cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu a cărei soluționare e investită instanța în prezenta cauză, participația acestuia la derularea activității infracționale descrise în precedent, ar fi constat, în concret, în promiterea, oferirea sau, după caz, darea unor diverse sume de bani unor comisionari vamali, printre care și inculpatul T.D.I., pentru ca aceștia să remită respectivele sume lucrătorilor vamali, precum și conducerii grupului infracțional constituit, în scopul încălcării atribuțiilor de serviciu și permiterii accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce conțineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri ori mărfuri în alte cantități, decât cele menționate în declarația vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur și simplu, în scopul că lucrătorii vamali să își exercite atribuțiile de serviciu și să proceseze containerele respective, permiteau accesul lor în țară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel, la data de 24 august 2010 inculpatul care, în cadrul grupului infracțional organizat s-ar fi situat pe palierul de execuție alături de alți membri ai grupului, intermediari vamali, oameni de afaceri, ar fi promis inculpatului T.D.I. în calitatea acestuia de comisionar vamal, că va oferi o sumă de bani neprecizată, cuantificată prin expresia „cu ce trebuie” în scopul ca lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea să permită accesul în țară a două containere cu mărfuri importate.
La data de 24 august 2010, inculpatul A.N.A.R.B.M. a dat mită suma de 1.800 dolari S.U.A. unui lucrător vamal de la B.V.B. București, pentru finalizarea unor operațiuni de tranzit vamal cu privire la două containere cu mărfuri importate ce au fost anterior introduse în România prin B.V. Constanta Sud Agigea de către inculpatul T.D.I. (24 august 2010, orele 15:35:33).
La data de 31 august 2010, inculpatul A.N.A.R.B.M. a promis că va da o sumă de bani neprecizată inculpatului T.D.I., pentru a fi dată la rândul său de acesta lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea, pentru introducerea în țară a unui container cu mărfuri diverse (pulovere, încălțăminte, etc.) (31 august 2010, orele 16:46:07; 16:49:44 și 18:30:54).
La data de 3 septembrie 2010, inculpatul A.N.A.R.B.M. a promis că va plăti suma de 2.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea, sumă ce i-a fost cerută de inculpatul T.D.I. în numele acestora, ca recompensă pentru efectuarea, în ziua anterioară, a unei operațiuni vamale pentru un client al acestuia (3 septembrie 2010, ora 09:22:37).
La data de 6 noiembrie 2010, ora 08:54:36, inculpatul A.N.A.R.B.M. a negociat cu un client cu identitate necunoscută, recuperarea sumelor de bani pe care acesta le-a plătit deja, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea, pentru a permite intrarea în țară a containerului aparținându-i clientului respectiv.
La data de 8 noiembrie 2010 ora 14:07:21, inculpatul A.N.A.R.B.M. i-a promis interlocutorului B., ce l-a apelat telefonic din partea firmei SC C.C.S. SRL, că îi va plăti cât mai curând banii pe care îi datorează pentru cei avansați deja de firma respectivă, în numele său, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea, cu ocazia introducerii în țară a unor containere cu mărfuri prin firma fantomă „Ș.".
La data de 9 noiembrie 2010 (ora 10:52:40), inculpatul A.N.A.R.B.M. a negociat cu un client, căruia i-a introdus în țară mărfuri, apelând la rețeaua coruptă din Biroul Vamal Constanța Sud Agigea, plata sumelor ce i se datorează pentru intermediere.
La data de 11 noiembrie 2010, ora 10:18:21, inculpatul A.N.A.R.B.M. este somat de numitul M., angajat al firmei SC C.C.S. SRL, să-și plătească urgent datoriile acumulate, inclusiv prin oferirea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a unui container cu fasole și cu piper.
La data de 12 noiembrie 2010 (ora 12:52:26), inculpatul A.N.A.R.B.M. a transmis unui client să plătească mită pentru lucrătorii vamali câte 300 dolari S.U.A. la fiecare tir cu marfă.
La data de 15 noiembrie 2010 (ora 18:01:51), inculpatul A.N.A.R.B.M. a negociat cu numitul M., angajat al firmei SC C.C.S. SRL, introducerea în țară a cinci containere cu pastă de roșii, prin darea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea.
La data de 16 noiembrie 2010 (ora 11:44:17), inculpatul A.N.A.R.B.M. a intermediat cu numitul M., angajat al firmei SC C.C.S. SRL, introducerea în țară a unor mărfuri aparținându-i clientului R.B., prin darea de mită către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea.
La data de 24 noiembrie 2010 (ora 13:01:37), inculpatul A.N.A.R.B.M. și numitul M. au negociat plata sumei de 15 milioane lei vechi ca mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea, în numele unui client al inculpatului A.N.A.R.B.M.
La data de 15 decembrie 2010, ora 21:09:19, inculpatul A.N.A.R.B.M. a precizat că a dat deja mită lucrătorilor vamali pentru introducerea în țară a unui container cu ulei, în condițiile în care uleiul era dozat la sticle, iar nu la bidoane, așa cum era specificat în packing list, fapt ce atrăgea o încadrare tarifară superioară. în acest scop, a fost necesară și falsificarea, în mod corespunzător a packing list-ului.
Infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.
La data de 18. 11. 2010 (ora 12: 42:13 și ora 14:44:32), nculpatul A.N.A.R.B.M. i-a cerut numitei Ionela, soția lui M., să falsifice o factură externă și un packing list pentru un container ce urma să fie importat din Egipt.
Prin urmare în sarcina inculpatului A.N.A.R.B.M. s-a reținut existența unor indicii temeinice privind comiterea a 13 acte materiale specifice infracțiunii de dare de mită, în modalitățile alternative prevăzute de art. 255 C. pen., precum și a instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Activitatea infracțională desfășurată de inculpatul A.N.A.R.B.M. este probată de informațiile cuprinse în procesele verbale de consemnare a discuțiilor telefonice purtate de inculpat și ambientale, ce au valoarea unor probe legal obținute și care pot fi valorificate în contextul cauzei.
Se mai impune precizarea că inculpatul A.N.A.R.B.M., a cărei poreclă folosită în comunicarea dintre membrii grupului infracțional era „M.” – derivat pornind de la numele principal al acestuia – A.– poreclă ce apare în mod repetat, în notele de redare a convorbirilor telefonice și comunicațiilor tip SMS reținute ca mijloace de probă în cauză – a interacționat în cadrul unui hub comunicațional creat în jurul inculpatului T.D.I., evidențiind un conținut infracțional al acțiunilor, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice între următorii membrii ai grupului infracțional organizat, și anume : B.E., O.C.C., M.A., B.L.C., E.H.A., M.R., P.L., S.I., Ț., B.S., C.S., D.L., C.M.
Prima instanța a constatat că la actualul moment procesual asupra inculpatului planează suspiciunea, bănuiala rezonabilă și legitimă, fundamentată prin indicii temeinice, dar și probe obținute legal, că ar fi comis în mod recurent și în cadrul unui grup infracțional organizat, fapte caracterizate de un ridicat grad de pericol social și cu o extrem de puternică rezonanță socială negativă.
În raport cu elementele ce configurează actele ilicite derulate de inculpat, cu modalitatea în care se reține că aceste acțiuni ar fi fost comise, prima instanță a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar la acest moment procesual nu este oportună.
În cauză, întrucât măsura arestării preventive este legală și temeinică, consecința firească este aceea că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi luată, respectiv, prelungită această măsură, fiind satisfăcute cerințele art. 143 C. proc. pen. și incident cazul prevăzut în art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Dat fiind că măsura arestării preventive este temeinică și legală, ipoteza premisă în cazul examinării unei cereri de liberare provizorie înseamnă că subzistă în continuare și cazul prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., deci lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Neîndoielnic, nu poate fi exclus de la vocația liberării provizorii inculpatul care este arestat preventiv ca urmare a dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., motivele legale ce atrag netemeinicia cererii de liberare provizorie fiind reglementate de art. 1602 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. și ele neputând fi extinse și la ipoteza în care măsura detenției provizorii se fundamentează pe cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., deoarece s-au adăuga o condiție suplimentară celor prevăzute de dispozițiile procesual penale.
Cu toate acestea, însă, pericolul concret pentru ordinea publică constituie un element de fapt în aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, impunând, în planul evaluării, a se aprecia în ce măsură trebuie acordată prevalență protejării ordinii publice, în raport cu natura acuzațiilor aduse inculpatului, reacția care ar putea fi stârnită de punerea sa în libertate, conduita procesuală a acestuia, precum și orice alte circumstanțe reale sau personale ce pot contura un grad mai sporit sau mai puțin accentuat al pericolului concret pentru ordinea publică și, desigur, în contextul îndeplinirii scopului măsurilor preventive, astfel cum dispozițiile art. 136 C. proc. pen. statuează.
În cauza de față, având în vedere anvergura activității infracționale, faza procesuală în care se află cauza, scopul instituit de dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen., precum și atingerea adusă încrederii în autoritatea vamală și probitatea funcțiilor publice, prin actele ilicite pretins a fi fost comise de către inculpatul A.N.A.R.B.M., în cadrul unui tablou infracțional de proporții, atât în planul întinderii în timp a activității infracționale, cât și a numărului mare de persoane implicate, a caracterului organizat în care s-ar fi acționat – prima instanță a concluzionat cu privire la lipsa de oportunitatea a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului A.N.A.R.B.M.
În acest sens s-au invocat numărul relativ semnificativ de acte materiale de dare de mită, pe care inculpatul le-ar fi săvârșit, frecvența acestora, „conlucrarea” sa cu ceilalți membri ai grupului infracțional pretins a fi fost creat și organizat în scopul constituirii unui veritabil mecanism de protecție, de împiedicare a unor eventuale acțiuni de surprindere a operațiunilor ilicite derulate.
Alături de alți inculpați, membri ai grupului infracțional, A.N.A.R.B.M. ar fi comis infracțiuni de o mare gravitate – dare de mită în formă continuată, sprijinire a grupului infracțional – pentru care starea de arest preventiv se impune în continuare, într-o bună derulare a procedurilor judiciare, dar și pentru prezervarea ordinii de drept.
Prima instanță a apreciat că la acest stadiu procesual, în care se strâng probele necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea tuturor făptuitorilor și la stabilirea întinderii răspunderii acestora, scopul măsurilor prevăzute astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 136 C. proc. pen. impune menținerea stării privative de libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât natura și gravitatea faptelor, împrejurările în care ar fi fost comise indică existența în continuare a unei stări de pericol social pentru ordinea publică.
În urma propriului demers analitic, prima instanță a apreciat, de asemenea că aspectele invocate în circumstanțierea persoanei inculpatului, cu referire la lipsa antecedentelor penale, mediul familial propice – fiind căsătorit cu o româncă – tatăl a doi copii minori și, totodată, singurul întreținător al familiei sale – existența unei situații financiare grave – nu pot fi valorificate la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A.N.A.R.B.M..
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează:
Dispozițiile art. 1602 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. prevăd condițiile concrete în care liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată:
Liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței (art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.) și care presupune îndeplinirea unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării luate față de învinuit sau inculpat.
Raportând considerațiile teoretice expuse cauzei concrete deduse judecății, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin Încheierea nr. 1025 din 8 iulie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul A.N.A.R.B.M. a fost pus în stare de libertate.
În această situație nu este îndeplinită condiția preexistenței măsurii arestării preventive a inculpatului, așa cum prevăd dispozițiile art. 1601 C. proc. pen.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 1609 C. proc. pen., recursul declarat de inculapatul A.N.A.R.B.M. va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) Cod de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N.A.R.B.M. împotriva Încheierii nr. 951 din 27 iunie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5245/1/2011.
Constată că inculpatul a fost pus în libertate prin Încheierea nr. 1025 din 8 iulie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, rămasă definitivă prin nerecurare.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 iulie 2011.