Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 1031 din 12 iulie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 1608a alin. (2) C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de inculpatul P.A.C. și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.
Pe timpul liberării provizorii sub control judiciar inculpatul va respecta obligațiile prevăzute de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., respectiv:
a) să nu depășească limita teritorială a țării fără încuviințarea instanței;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art. 1602 alin. (32) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care-i revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului P.A.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis la data de 25 mai 2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 5636/1/2011 inculpatul P.A.C. a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, solicitând admiterea acesteia și liberarea sub control judiciar.
În motivarea cererii, s-a aratat că inculpatul este acuzat de patru infracțiuni, circumscrise în cinci acte materiale, întemeiate pe patru convorbiri telefonice cu patru persoane distincte, două dintre acestea fiind cu M. și T., doar într-o singură convorbire se reține vânzarea - cumpărarea de influență, respectiv cea cu M., căruia i-a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel că dacă acesta nu prezintă un pericol pentru ordinea publică nici inculpatul nu poate prezenta. Cu privire la celelalte convorbiri telefonice, în speță, cu D.C., acesta nu are calitate în acest dosar, iar inculpatul i-a spus acestuia „să nu de-a mită, să le spună da, dar să nu dea mită”. Din cea de treia convorbire reținută, reiese că D.C. se cunoștea cu B., astfel încât nu se mai justifica o eventuală intervenție a inculpatului.
Un alt act material se referă la firma de comisionariat vamal, iar din cuprinsul convorbirii rezultă că era vorba despre lipsa curentului electric, iar cu privire la infracțiunile de dare de mită, în convorbirile telefonice s-a menționat că inculpatul îl roagă pe T. să-i dea unei pers. „Z” trei sandviciuri, ceea ce ministerul public a interpretat ca fiind 150 euro, însă această persoană este N.M. și a depus dovada la dosar că nu este lucrător vamal, ci este directorul serviciului energetic A.P.C., fiind angajat al unei firme private și având 70 de ani.
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului P.A.C. a fost dispusă pe o durată de 29 zile prin Încheierea nr. 759 din 24 - 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ulterior fiind prelungită pe o durată de 30 de zile prin Încheierea nr. 888 din 18 iunie 2011, iar la data de 11 iulie 2011, prin Încheierea nr. 1026, a fost prelungită măsura arestării preventive cu încă 30 de zile, ultima încheiere nefiind definitivă.
S-a reținut, în esență, că inculpatul a inițiat și constituit un grup infracțional organizat.
De asemenea, a promis inculpatului M.L., secretar general al M.A.I., suma de 80 milioane lei vechi pentru câștigarea alegerilor organizate la nivelul Organizației Municipiului Constanța a P.D.L., în scopul ca acesta să își folosească influența politică asupra autorității competente pentru a-l numi în funcția de director la SC C.N.A.P.M.C. SA, urmând ca ulterior să fie înlocuit de o persoană aleasă de acesta și de membrii grupului infracțional organizat.
Pe de altă parte, la data de 23 august 2010 ora 09:10:30, inculpatul P.A.C. a importat împreună cu numitul C.D. un container conținând diverse mărfuri; din conținutul containerului, aproximativ 40% din mărfuri erau importate din China de inculpatul P.A.C., iar restul îi aparțineau lui C.D.
C.D. i-a comunicat că lucrătorii vamali i-au cerut mită pentru introducerea în țară a containerului, iar inculpatul P. l-a sfătuit să accepte inițial cererea, pe care ulterior să nu o onoreze, iar între timp el va interveni pe lângă inculpatul B.E. care, la rândul său, să își folosească influența pe lângă lucrătorii vamali de la Biroul vamal Constanța - Sud Agigea, în scopul ca aceștia să permită intrarea în țară a mărfurilor respective. În schimbul traficării influenței sale pe lângă vameși, inculpatul B.E. a primit o sumă de bani nedeterminată de la C.D.
La data de 7 octombrie 2010, orele 19:17:21 și orele 19:24:16, s-a angajat față de numitul C.M., reprezentant al SC A.T.P.E. SRL, județul Maramureș, că va interveni pe lângă lucrătorii vamali de la Biroul vamal Constanța - Sud Agigea pentru introducerea în țară a unor containere cu mărfuri, importate din China.
La data de 26 august 2010 orele 10:05:05, inculpatul P.A.C. i-a cerut inculpatului Ț.V., ca în numele său, să dea unui lucrător vamal neidentificat, numit în limbaj codat „Z”, o sumă de bani cuantificată ca „3 sandvișuri” (n.n - aprox. 150 euro) ca recompensă pentru serviciile făcute comisionarului vamal SC S.C.S. SRL Inculpatul Ț.V. s-a conformat cererii inculpatului P.A.C.
S-a considerat că faptele constituie infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 61 raportat la art. 7 pct. 3 din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 257 pct. 1 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 255 C. pen. raportat la art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.A.C. a apreciat că sunt indicii temeinice că acesta a comis faptele pentru care este cercetat și că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul P.A.C., prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii, atât condiția pozitivă prevăzută de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., cât și cerințele negative prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Condiția pozitivă vizează natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, determinată de cuantumul pedepsei prevăzute de lege.
Condiția negativă vizează comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie.
În ceea ce privește prima condiție, referitor la cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege, prima instanță a constatat că infracțiunile ce intră în scopul grupului infracțional organizat sunt infracțiuni de corupție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani, astfel că, din acest punct de vedere, cererea inculpatului P.A.C. este admisibilă.
De asemenea, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite și condițiile negative cerute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., circumstanțele cauzei neoferind date relevante pe care să se întemeieze în mod rezonabil presupunerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar întreprinde acte de natură a influența bunul mers al procesului penal sau că există pericolul de săvârșire a altor infracțiuni.
În aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în absența unor criterii legale, prima instanță a apreciat că trebuie să se raporteze atât la elemente care țin de circumstanțele concrete ale cauzei, cât și de datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Faptele pentru care este cercetat inculpatul - inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, complicitate la trafic de influență, dare se mită - sunt deosebit de grave, însă, raportat la obiectul prezentei cereri, prima instanță nu a analizat aceste aspecte, avute în vedere de judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă.
Tulburarea ordinii publice provocată ca urmare a comiterii unei infracțiuni nu poate constitui un motiv pertinent și suficient pentru refuzul de liberare din detenție provizorie decât dacă indicii concrete demonstrează că prin lăsarea acuzatului în libertate, ordinea publică ar fi realmente amenințată. Or, în speță, asemenea indicii nu există.
Atâta timp cât inculpatul M.L., căruia inculpatul i-a promis suma de 80 milioane lei vechi pentru câștigarea alegerilor organizate la nivelul Organizației Municipiului Constanța a P.D.L., este cercetat în stare de libertate, pe motiv că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în mod corelativ măsura arestării preventive nu poate fi menținută față de inculpatul P.A.C. pe considerent că ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, din conținutul interceptărilor telefonice rezultă că inculpatul l-a sfătuit pe numitul C.D. să nu dea mită lucrătorilor vamali, iar acesta din urmă îl cunoștea personal pe inculpatul B.E., astfel încât și față de această atitudine a inculpatului, cât și de faptul că nu s-a reținut că ar fi dat vreo sumă de bani personal lui B. (în condițiile în care C.D. a arătat că-l cunoaște personal pe B. și n-a vorbit cu acesta) lăsarea în libertate nu aduce atingere ordinii publice.
Mai mult, din momentul efectuării percheziției la domiciliul inculpatului în ianuarie 2011 și până la data arestării inculpatului, la 25 mai 2011, față de inculpat nu s-a luat nici o măsură, fapt ce demonstrează că în tot acest interval s-a considerat că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Sub un alt aspect, o pondere în aprecierea temeinicei unei cereri de liberare provizorie trebuie să o aibă și datele care țin de persoana inculpatului.
Or, inculpatul P.A.C. are un domiciliu stabil, are familie organizată, doi copii în întreținere, nu are antecedente penale, are resurse financiare.
Prima instanță a apreciat că scopul măsurilor preventive - așa cum este definit de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. - poate fi realizat și prin liberarea provizorie a inculpatului, cu impunerea unui control judiciar care presupune respectarea condițiilor restrictive de drepturi ce vor fi stabilite de instanță.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.
Amplele concluzii ale reprezentantului parchetului, ale apărătorului intimatului inculpat, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reținerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi țara; d) arestarea preventivă.
În alin. (2) al aceluiași text de lege, legiuitorul arată că „scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Având în vedere faptul că măsurile preventive aduc atingere libertății individuale, consfințită ca un drept fundamental al persoanei, legiuitorul a instituit garanțiile juridice necesare care să împiedice orice abuz în luarea și menținerea măsurilor preventive.
În reglementarea acestora, se recomandă instituirea unui grad diferențiat de constrângere a libertății individuale sau a altor drepturi și libertăți, astfel încât să poată fi aleasă, în funcție de fiecare cauză concretă, măsura preventivă care poate asigura scopul urmărit prin cea mai redusă constrângere.
Deși nu este o măsură preventivă, liberarea provizorie poate fi considerată ca fiind o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive, scopul urmărit, prin ambele măsuri - chiar dacă sunt de natură diferită- fiind același și anume, buna desfășurare a procesului penal în ansamblul său.
Individualizarea măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului, respectiv instanței în cursul judecății, pentru a aprecia dacă controlul judiciar este suficient sau se impune luarea, respectiv menținerea față de inculpat a măsurii arestării preventive.
Din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (2) C. proc. pen. corelate cu art. 1602 C. proc. pen. rezultă că pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuiesc îndeplinite două condiții pozitive și una negativă.
Prima condiție pozitivă se referă la aceea că liberarea provizorie este condiționată de privarea de libertate a persoanei, ca neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv.
A doua condiție vizează natura și gravitatea infracțiunii săvârșite.
Sub acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani”.
Condiția negativă vizează comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie.
Astfel, în art. 1602 C. proc. pen. se arată că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Se observă că legiuitorul, folosind expresia de „date” nu a avut în vedere existența unor probe în sensul legii, ci a unor informații, situații, împrejurări concrete rezultate din dosar, privitoare la persoana inculpatului, modul de operare, infracțiunea săvârșită, care să îndreptățească temerea, să o justifice.
Îndeplinirea celor trei condiții nu conferă celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocație, instanța având facultatea și nu obligația de a dispune măsura. Aceasta poate refuza liberarea provizorie, dacă apreciază că detenția provizorie este absolut necesară iar scopul procesului penal nu poate fi asigurat decât prin menținerea măsurii arestării preventive.
Detenția provizorie poate fi menținută atunci când instanța constată insuficiența controlului judiciar, cu respectarea, pe toată durata procesului, a principiului proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.
Din perspectiva C.E.D.O., în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Pentru a înțelege sensul dispoziției enunțate, Curtea a stabilit cu exactitate domeniul ei de aplicație. Astfel s-a apreciat că este esențial ca, în funcție de starea de detenție a persoanei împotriva căreia se desfășoară urmărirea penală, instanțele naționale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a depășit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată.
Curtea a decis, cu valoare de principiu, că termenul final al detenției provizorii la care se referă art. 5 paragraful 3 este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă, sau aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă instanță.
Totodată, s-a statuat că gravitatea unei fapte poate justifica menținerea stării de arest în condițiile în care durata acestuia nu a depășit o limită rezonabilă.
Raportând datele speței dedusă judecății la dispozițiile cuprinse în legea națională corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., Înalta Curte apreciază că, în acest moment, controlul judiciar instituit inculpatului P.A.C. de către judecătorul fondului este insuficient, pentru realizarea scopului penal astfel cum este reglementat de art. 136 alin. (1) C. pen., impunându-se menținerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel și principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.
S-a reținut, în esență, că inculpatul a inițiat și constituit un grup infracțional organizat.
De asemenea, a promis inculpatului M.L., secretar general al M.A.I., suma de 80 milioane lei vechi pentru câștigarea alegerilor organizate la nivelul Organizației Municipiului Constanța a P.D.L., în scopul ca acesta să își folosească influența politică asupra autorității competente pentru a-l numi în funcția de director la SC C.N.A.P.M.C. SA, urmând ca ulterior să fie înlocuit de o persoană aleasă de acesta și de membrii grupului infracțional organizat.
Pe de altă parte, la data de 23 august 2010 ora 09:10:30, inculpatul P.A.C. a importat împreună cu numitul C.D. un container conținând diverse mărfuri; din conținutul containerului, aproximativ 40% din mărfuri erau importate din China de inculpatul P.A.C., iar restul îi aparțineau lui C.D.
C.D. i-a comunicat că lucrătorii vamali i-au cerut mită pentru introducerea în țară a containerului, iar inculpatul P. l-a sfătuit să accepte inițial cererea, pe care ulterior să nu o onoreze, iar între timp el va interveni pe lângă inculpatul B.E. care, la rândul său, să își folosească influența pe lângă lucrătorii vamali de la Biroul vamal Constanța - Sud Agigea, în scopul ca aceștia să permită intrarea în țară a mărfurilor respective. În schimbul traficării influenței sale pe lângă vameși, inculpatul B.E. a primit o sumă de bani nedeterminată de la C.D.
La data de 7 octombrie 2010, orele 19:17:21 și orele 19:24:16, s-a angajat față de numitul C.M., reprezentant al SC A.T.P.E. SRL, județul Maramureș, că va interveni pe lângă lucrătorii vamali de la Biroul vamal Constanța - Sud Agigea pentru introducerea în țară a unor containere cu mărfuri, importate din China.
La data de 26 august 2010 orele 10:05:05, inculpatul P.A.C. i-a cerut inculpatului Ț.V., ca în numele său, să dea unui lucrător vamal neidentificat, numit în limbaj codat „Z”, o sumă de bani cuantificată ca „3 sandvișuri” (n.n - aprox. 150 euro) ca recompensă pentru serviciile făcute comisionarului vamal SC S.C.S. SRL Inculpatul Ț.V. s-a conformat cererii inculpatului P.A.C.
S-a considerat că faptele constituie infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 61 raportat la art. 7 pct. 3 din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 257 pct. 1 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 255 C. pen. raportat la art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Înalta Curte constată că măsura arestării preventive a inculpatului P.A.C. a fost dispusă pe o durată de 29 zile prin Încheierea nr. 759 din 24 - 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ulterior fiind prelungită pe o durată de 30 de zile prin Încheierea nr. 888 din 18 iunie 2011, iar la data de 11 iulie 2011, prin Încheierea nr. 1026, a fost prelungită măsura arestării preventive cu încă 30 de zile, ultima încheiere nefiind definitivă.
Judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.A.C. a apreciat că sunt indicii temeinice că acesta a comis faptele pentru care este cercetat și că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Prin Încheierea nr. 1031 din data 12 iulie 2011, instanța a dispus admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.A.C.
Raportându-ne la gravitatea infracțiunilor săvârșite, la împrejurarea că urmărirea penală nu s-a finalizat, Înalta Curte, apreciază că există „date”, în accepțiunea dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
În aceste condiții, Înalta Curte, apreciază că detenția provizorie este legitimă - fiind necesară ocrotirii unui interes general al societății care primează în raport de interesul privat al inculpatului – nu a depășit un termen rezonabil în accepțiunea legislației naționale dar și din perspectiva C.E.D.O. (inculpatul fiind arestat la data de 25 mai 2011), iar controlul judiciar este insuficient pentru asigurarea scopului procesului penal.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 38515 lit. d) C. proc. pen. se impune admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. împotriva Încheierii nr. 1031 din 12 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5636/1/2011, casarea încheierii recurate și, în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.A.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimatul inculpat P.A.C., în sumă de 25 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., împotriva Încheierii nr. 1031 din 12 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5636/1/2011 privind pe intimatul inculpat P.A.C.
Casează încheierea atacată și rejudecând:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.A.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimatul inculpat P.A.C., în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 iulie 2011.