Asupra recursului de față,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1138 din 29 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.L., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul P.L. a formulat, prin apărătorul său, cerere de liberare provizorie sub control judiciar în temeiul dispozițiilor art. 1602 C. proc. pen.
S-a motivat că, prin prisma dispozițiilor naționale, cât și din perspectiva C.E.D.O., se impune ca liberarea provizorie sub control judiciar să nu fie condiționată de gravitatea infracțiunilor, ci această măsură trebuie subordonată garantării prezentării inculpatului la audieri, precum si evitării unei stări de pericol sau a obstrucționării justiției, cererea fiind întemeiată, neexistând date pentru neaplicarea acestei măsuri conform art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. și deși liberarea provizorie are un caracter facultativ, instanța nu poate uza în mod discreționar de această facultate, întrucât ar încălca în mod flagrant dispozițiile art. 5 alin. (5) C. proc. pen., art. 23 alin. (1) din Constituția României și art. 53 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând actele și lucrările dosarului prima instanță a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului P.L. a fost dispusă pe o durată de 29 zile prin încheierea nr. 759 din 24/25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ulterior fiind prelungită pe o durată de 30 de zile prin încheierea nr. 888 din 18 iunie 2011. Ambele încheieri au rămas definitive prin respingerea recursului inculpatului. La data de 11 iulie 2011, prin încheierea nr. 1026, a fost prelungită cu încă 30 de zile măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a reținut de către procuror că inculpatul că a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat, și în concret că în intervalul mai 2010 – aprilie 2011, în calitate de angajat la societatea de comisionariat vamal SC C.C.S. SRL Constanța, condusă de inculpatul T.D.I., a săvârșit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acte materiale specifice infracțiunii de complicitate la luare de mită, infracțiune săvârșită de mai mulți lucrători vamali din B.V.C.S.A., precum și acte materiale specifice infracțiunii de dare de mită, săvârșită de mai mulți intermediari vamali.
Astfel, inculpatul P.L. era angajatul SC C.C.S. SRL ce își desfășura activitatea în Portul Constanța Sud Agigea, fiind în permanentă legătură cu lucrătorii vamali de la scanner, control fizic și control documentar. În această calitate, inculpatul P.L. transmitea inculpatului T.D.I. informațiile relevante, culese de la fața locului, despre problemele întâmpinate de clienții SC C.C.S. SRL în cadrul operațiunilor de control vamal. Pe de altă parte, același învinuit transmitea lucrătorilor vamali informațiile transmise de inculpatul T.D.I., inclusiv promisiunile de a se plăti mită pentru introducerea în țară a containerelor cu mărfuri importate.
Astfel, inculpatul P.L. a acționat ca o interfață în comunicarea dintre lucrătorii B.V.C.S.A. și inculpatul T.D.I. cu privire la practicile corupte promovate de aceștia, în sensul încălcării atribuțiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce conțineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuțiilor de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permițând accesul lor în țară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel, în toată perioada sus-menționată, aflându-se în fiecare zi în portul Constanța Sud Agigea, a avut asupra sa câte un telefon mobil, schimbat diacronic, pe care îl purta personal de la un lucrător vamal la altul (de exemplu O.C.C., M.A., B.L. și alții), pentru ca discuțiile dintre lucrătorii vamali și inculpatul T.D.I. referitoare la mita ce trebuia plătită să aibă loc exclusiv prin aceste telefoane, în scopul de a proteja secretul discuțiilor respective și de a face extrem de dificilă identificarea vorbitorilor în cazul unor eventuale interceptări a convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele respective (11 octombrie 2010, orele 17:46:32).
La data de 25 august 2010, inculpatul P.L. a promis că îl va contacta pe șeful B.V.C.S.A., inculpatul D.L.A., pentru a-i raporta acestuia cum decurge operațiunea de intrare în țară a unor mărfuri aflate în două containere ce urmau să fie vămuite în sistem de tranzit la B.V. Slobozia și respectiv Călărași, mărfuri aparținând unui protejat al inculpatului D.L.A.
Legat de această operațiune, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că, în curând, lucrătorii vamali își vor preciza pretențiile pe care le au cu privire la cuantumul mitei (26 august 2010, orele 14:04:06, 10:56:03, 10:52:02). De asemenea, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că la controlul documentar este de serviciu lucrătorul vamal G.N. Inculpatul P.L. i-a promis apoi inculpatului T.D.I. că va interveni pe lângă lucrătorul vamal, inculpatul M.A., pentru ca respectivele mărfuri să fie introduse în țară chiar în aceeași zi sau, cel târziu, a doua zi dimineață foarte devreme (27 august 2010, orele 12:12:30, 12:14:08).
La data de 1 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că trei operațiuni de tranzit ale intermediarului vamal A.E.H., conținând sardine, au fost oprite de lucrătorul vamal I.L., cerându-i să se intereseze despre motivul acestei stări de fapt.
La aceeași dată, inculpatul P.L. i-a precizat inculpatului T.D.I. că a rezolvat intrarea în țară a unui transport de „papuci”, contra unei sume de bani denumite codificat „cu 9” (1 septembrie 2010, orele 11:09:02).
La data de 2 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul C.M. intenționează să introducă în tară o cantitate de 125 colete cu lame de ras, reprezentând 10% din capacitatea unui container, iar inculpatul T.D.I. i-a precizat că valoarea mitei pentru o astfel de operațiune este de „o mie și ceva” de dolari S.U.A. sau euro (2 septembrie 2010, orele 11:30:54).
La data de 30 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. despre faptul că într-un container aparținându-i intermediarului vamal M.R. există disimulată și nedeclarată o cantitate mare de bunuri diverse, printre care: parfumuri, tampoane igienice, pampers, patenți, bomfaiere. Inculpatul P.L. i-a propus inculpatului T.D.I., lucru agreat de acesta, să ducă direct containerul la magazie, pentru a se evita aplicarea de sancțiuni importante de către lucrătorii vamali (30 septembrie 2010, ora 09:17:03).
La data de 4 octombrie 2010, inculpatul P.L. a luat la cunoștință despre faptul că inculpatul D.M., intermediar vamal, a prezentat în vamă un container conținând 20 de baxuri de ochelari, declarați ca fiind ochelari de soare, câtă vreme erau, de fapt, ochelari de vedere (fapt ce antrena o încadrare tarifară superioară), angajându-se să ia legătura cu lucrătorii vamali pentru a le comunica faptul că trebuie permis accesul în țară a containerului respectiv. La fel, inculpatul urma să intervină pe lângă lucrătorii vamali pentru a se permite intrarea în țară a unui container conținând macrou al unui intermediar vamal bulgar, situație în care s-a intervenit și pe lângă inculpatul D.L.A., șeful B.V.C.S.A. (4 octombrie 2010, ora 09:17:08; 5 octombrie 2010, ora 10:28:41; 5 octombrie 2010, ora 10:47:43).
La data de 5 octombrie 2010, împreună cu inculpatul T.D.I., inculpatul P.L. a stabilit suma de bani ce trebuia oferită ca mită de numitul A., pentru introducerea în țară a 45 colete cu mărfuri ilicite, în cadrul unui container ce conținea 1.000 de colete de mărfuri, la valoare inițială de 1.500 dolari S.U.A., iar ulterior, după introducerea în țară a mărfurilor, la valoarea de 2.500 dolari S.U.A. (5 octombrie 2010, orele 16:21:51, 16:3:03).
La data de 8 octombrie 2010, inculpatul P.L. a intervenit pe lângă lucrătorii vamali de la B.V.C.S.A. pentru a permite intrarea în țară a două containere ce conțineau, printre altele, disimulate colete cu ochelari de vedere și alimente (8 octombrie 2010, ora 10:52:43).
La data de 8 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. să-i aducă, de urgență, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali ca mită pentru procesarea unor containere (8 octombrie 2010, orele 10:53:36 și 13:49:43).
La data de 8 octombrie 2010, orele 15:11:36, inculpatul P.L. l-a înștiințat, de o manieră codată, pe inculpatul T.D.I. că a dat mită unui lucrător vamal, spunându-i: „i-am lăsat medicamente lui băiatu'”, acțiune validată imediat de inculpatul T.D.I. (8 octombrie 2010, orele 15:11:36).
La data de 11 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va transmite mita către lucrătorii vamali de îndată ce va fi nevoie, sumele respective urmând să-i fie ulterior restituite de către T.D.I. (11 octombrie 2010, orele 16:28:42).
La data de 12 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va contacta lucrătorii vamali pentru a-i oferi informații exacte despre operațiunile, atât licite, cât și ilicite ale intermediarului vamal M.R., în perioada 22 septembrie 2010 – 11 octombrie 2010, pentru a putea calcula cu exactitate sumele ce trebuiau percepute de la acesta, atât legal, cât și cu titlu de mită. La aceeași dată, inculpatul P.L. i-a transmis inculpatului T.D.I. informații similare despre operațiunile vamale ale inculpatului D.M. și A.N.A.R.B.M. (12 octombrie 2010, orele 08:51:42 și 10:58:31).
La data de 12 octombrie 2010, orele 11:08:53, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. de ce lucrătorul vamal M.A. nu a primit încă un aparat de bărbierit ce i-a fost promis de inculpatul T.D.I. ca mită pentru serviciile făcute (12 octombrie 2010, orele 11:08:53).
La data de 26 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că mita solicitată de vameși pentru introducerea în țară a unui container conținând 10 colete din 315, jucării nedeclarate/contrafăcute, este de 4.000 dolari S.U.A. (26 octombrie 2010, orele 17:26:12 și 17:37:54).
La data de 27 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul D.L.A., șeful B.V.C.S.A., i-a trimis un client ce va realiza mai multe operațiuni de tranzit vamal, urmând ca firma SC C.C.S. SRL „să se ocupe de tot; de luat liber, de (...)”, implicând prin această formulare inclusiv activitatea de colectare a mitei pentru lucrătorii vamali (27 octombrie 2010, orele 12:19:40, 12:06:35 și 13:17:16).
La data de 28 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că unul dintre lucrătorii vamali va respinge un tranzit vamal pe motivul că certificatul de origine al mărfurilor este falsificat. Această situație, de o gravitate deosebită, a fost de natură să-l alerteze pe inculpatul T.D.I., care i-a cerut inculpatului P.L. să intervină pe lângă lucrătorul vamal să înscrie în documente orice alt motiv de respingere a operațiunii de tranzit, fără a se face referire la documentul fals prezentat în vamă de SC C.C.S. SRL pentru operațiunea respectivă (28 octombrie 2010, orele 11:09:52).
La data de 29 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că acel client, care i-a fost trimis de inculpatul D.L.A., a prezentat în vamă o operațiune de tranzit, pentru care a plătit atât comisioanele percepute de SC C.C.S. SRL, cât și mita pentru lucrătorii vamali, urmând ca introducerea în țară a mărfurilor să aibă loc de îndată (29 octombrie 2010, ora 09:04:07).
La data de 1 noiembrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va verifica în vamă care anume din containerele prezentate de firma SC U.E. SRL, reprezentată de inculpatul C.L., conțin mărfuri cu caracter ilicit și care ar fi pretențiile de mită ale lucrătorilor vamali pentru introducerea în țară a mărfurilor respective (1 noiembrie 2010, orele 10:40:14 și 15:42:34). La aceeași dată, inculpatul P.L. a efectuat verificările solicitate și i-a comunicat inculpatului T.D.I. că respectivele containere nu pun probleme din punct de vedere al admiterii lor în țară.
La data de 2 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a solicitat inculpatului T.D.I. să i se dea banii pentru mita ce trebuia oferită lucrătorilor vamali în cazul unui transport de pomelo, urmând ca respectiva sumă de bani, neprecizată, să fie recuperată ulterior de la client, numitul M. (2 noiembrie 2010, ora 09:15:44).
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul P.L. a stabilit împreună cu inculpatul T.D.I. că va discuta cu inculpatul Olteanu Claudiu-Constantin, pentru a stabili care este valoarea mitei ce trebuia plătită lucrătorilor vamali pentru un transport de mărfuri (12 noiembrie 2010, orele 13:50:07).
La data de 30 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a promis inculpatului T.D.I. că va lua legătura cu lucrătorii vamali și, în special, cu inculpatul O.C.C. pentru a afla care este valoarea mitei ce trebuie dată pentru introducerea în țară a mărfurilor importate de firma D.G. (30 noiembrie 2010, ora 10:29:15).
La data de 30 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că ștampila aplicată pe un certificat de origine în cazul unui import al SC C.C.S. SRL nu este notificată (este, practic, falsificată) (30 noiembrie 2010, orele 13:35:06).
La data de 4 ianuarie 2011, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. dacă să introducă în vamă un transport de chibrituri, având stabilită mita pentru lucrătorii vamali „la 14”, primind de la inculpatul T.D.I. ordinul de a-l introduce în vamă „la 12” (4 ianuarie 2011, orele 12:30:40).
S-a considerat că faptele constituie infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. raportat la art. 255 pct. 1 C. pen. și art. 6 și art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen. și art. 6 și art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Având în vedere dispozițiile art. 23 alin. (1) din Constituția României și de art. 136 alin. (2), art. 1601 și urm. C. proc. pen. prima instanță a reținut că formularea unei cereri de liberare provizorie este condiționată de luarea prealabilă a măsurii arestării și nu presupune încetarea sau schimbarea temeiurilor care au impus luarea măsurii arestării (deoarece, în aceste ipoteze, devin incidente alte instituții de drept procesual penal – revocarea arestării sau înlocuirea arestării ), instanța având dreptul de a aprecia asupra acordării sau neacordării liberării provizorii, care constituie un „substituent” al măsurii arestării.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul P.L., instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu [art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.], având în vedere și decizia de recurs în interesul legii nr. 7 din 9 februarie 2009, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se, totodată, că potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina petentului inculpat P.L. nu depășește 15 ani închisoare, sub pragul prevăzut de normele procedurale pentru admisibilitatea unei astfel de cereri, infracțiunile ce intrau în scopul grupului infracțional organizat fiind infracțiuni de corupție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani, din acest punct de vedere cererea inculpatului fiind admisibilă.
În ceea ce privește condiția negativă prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie, prima instanță a constatat că aceasta nu este îndeplinită, reținându-se că din coroborarea art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen. reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, s-a argumentat că probatoriul administrat până în acest moment procesual este de natură a conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat penal, fiind îndeplinită exigența prevăzută de art. 143 C. proc. pen.
Urmărirea penală este în curs de desfășurare, cauza în care petentul este cercetat este destul de complexă, iar temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive nu s-au schimbat, nu au intervenit elemente noi, favorabile în ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului.
Prima instanță, procedând la analiza numai a aspectelor avute în vedere de dispozițiile art. 1601 - art. 16010 C. proc. pen. și nu la analiza temeiurilor arestării preventive – a constatat că instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, poate dispune liberarea provizorie, sub control judiciar, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., neexistând obligația de a se admite în fond cererea.
Cu ocazia verificării temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar se pornește de la una dintre premisele esențiale ale liberării provizorii, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaimpunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
S-a concluzionat că pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie și restrânsă printr-un control judiciar, nu este totuși oportună.
Prin interpretarea sistematică a dispozițiilor procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele C.E.D.O. și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, s-a reținut că astfel de temeiuri privesc fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmările sale aceasta să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar provizorie, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și neîncredere în actul de justiție.
Astfel, s-a constatat că cererea inculpatului este neîntemeiată, deoarece la acest moment procesual, buna desfășurare a procesului penal poate fi compromisă prin faptul că instanța nu a fost încă sesizată cu rechizitoriul, s-au mai efectuat acte de urmărire penală de la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent, urmând a fi efectuate și alte acte procesuale, urmărirea penală nefiind finalizată. Față de numărul mare de persoane implicate, cauza este complexă, ceea ce presupune o urmărire penală complexă și au fost ridicate documente de la societăți comerciale care au beneficiat de acordul liberului de vamă, actele urmând a fi verificate.
De asemenea, având în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, numărul actelor materiale reținute în sarcina inculpatului, calitatea avută de acesta, angajat la societatea de comisionariat vamal SC C.C.S. SRL Constanța prima instanță a concluzionat asupra existenței pericolul concret pe care îl constituie lăsarea inculpatului în libertate, aducându-se atingere valorilor sociale și regulilor de drept instituite într-un stat democratic, generând în rândul opiniei publice ideea că funcționarii vamali se pot folosi de funcțiile lor pentru obținerea de beneficii materiale, prejudiciind buna reputație a autorităților publice, o reacție blândă față de acest gen de inculpați putând crea un sentiment de insecuritate publică și ar face ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă recrudescența penală de corupție, generând și neîncredere în capacitatea justiției de a reacționa la astfel de fenomene și, prin aceasta, s-ar pune în pericol ordinea publică de drept aflată într-o relație cauzală cu actul de înfăptuire a justiției.
Față de circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, prima instanță a avut în vedere și urmarea socialmente periculoasă a infracțiunii, lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin incriminarea infracțiunilor care aduc atingere unor activități de interes public, apreciindu-se că garanțiile de ordin personal (buna conduită avută anterior, lipsa antecedentelor penale, faptul că are în întreținere copii minori și are o familie organizată), cât și cele prevăzute de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., nu înlătură pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în libertate, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat fiind respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile apărătorului său ales, expuse în partea introductivă a prezentei decizii, pentru greșita apreciere a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. și greșita respingere a cererii inculpatului, față de circumstanțele personale ale acestuia.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
În același sens sunt și dispozițiile art. 53 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care prevede că persoana arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen. prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, așadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței [art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.] și care presupune îndeplinirea unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării luate față de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanță a constatat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reține, astfel, că prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată și apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor importante funcții de stat (secretar general al MAI/senator al României), persoane cu funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicați în activitatea de import-export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului Român în privința activității de import-export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.
Practicile grupului infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Rețeaua structurală constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracțiunile - mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție – comisionari vamali și angajați ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R. D.I., execuție – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.N.
Se reține, de asemenea că actele dosarului furnizează date apte a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, respectiv cele prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen., art. 6 și art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Se constată că există presupunerea rezonabilă că inculpatul, angajat al societății comerciale de comisionariat vamal al cărei asociat era inculpatul T.D.L. a sprijinit în repetate rânduri ca și complice săvârșirea în calitate de autor a infracțiunilor de luare de mită de către lucrătorii vamali, respectiv dare de mită de către intermediarii vamali, mediind activități derulate de către acest din urmă inculpat și acționând ca o interfață în comunicarea dintre lucrătorii B.V.C.S.A. și inculpatul T.D.I. cu privire la practicile ilicite și corupte promovate de aceștia, în sensul încălcării atribuțiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce conțineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuțiilor de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permițând accesul lor în țară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal plauzibil.
Probele administrate creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, fapte de o gravitate deosebită, având în vedere amploarea activității grupului infracțional, scopurile acestuia și impactul exercitat din punct de vedere economic și social, sub aspectul regimului sancționator faptele despre care există indicii că au fost comise de inculpat respectând condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.
Cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește condiția oportunității, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituție.
Se reține sub acest aspect că acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.; se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispozițiile art. 53 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o obligație de acordare a liberării persoanei private de libertate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat de art. 53 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Așa fiind, instanța de recurs apreciază că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise, numărul mare de acte materiale și impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfășurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă. Urmărirea penală nu este, încă finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată și numărul crescut al probelor ce trebuie în continuare administrate pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Se constată, totodată, că la aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și necesității desfășurării normale a procesului penal.
Astfel, circumstanțele personale nu sunt suficiente în speță pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, ele neputând fi avute în vedere izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanțe, cum este și cea de față, dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în stare de libertate.
Așa fiind, se reține că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente în speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros argumentată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
După cum rezultă din motivarea anterior prezentată prima instanță a argumentat just neîndeplinirea, la acest moment procesual, a cerinței de oportunitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nerespectarea condiției legale amintite rezultând implicit din natura și gravitatea faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condițiile și circumstanțele reale și personale ale inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcționării clandestine și ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităților statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor săi și care, în mod evident, presupunea o reacție fermă a organelor judiciare.
Rezultă, așadar, că argumentele invocate de către instanță, contrar susținerilor apărării, sunt apte a justifica soluția legal dispusă, care este temeinică și riguros motivată.
Pentru considerentele ce preced dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva încheierii nr. 1138 din 29 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6160/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 august 2011.