Asupra recursului de față,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1137 din 29 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I.I.M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul I.I.M. a formulat, prin apărătorul său, cerere de liberare provizorie sub control judiciar în temeiul dispozițiilor art. 1602 C. proc. pen.
S-a motivat că, în privința temeiniciei cererea este conformă cu dispozițiile art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la Decizia nr. VII/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii și respectă și cerințele alin. (2) ale art. 1602 C. proc. pen., întrucât la dosarul cauzei nu există date din care ar rezulta necesitatea de a fi împiedicat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că prin Ordonanța nr. 160/2011 a fost luată măsura preventivă a reținerii inculpatului 24 de ore.
La 25 mai 2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile prin încheierea nr. 759 din 24 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar la 18 iunie 2011 prin încheierea nr. 888 a aceleiași instanțe s-a prelungit măsura arestării preventive cu 30 de zile, ambele hotărâri rămânând definitive prin respingerea recursului inculpatului, constatându-se că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale.
La data de 11 iulie 2010, prin încheierea nr. 1026, a fost prelungită cu încă 30 de zile măsura arestării preventive a inculpatului.
Ca situație de fapt, s-a reținut, în esență, că inculpatul I.M.l. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat.
Astfel, la data de 23 aprilie 2010, inculpatul l.M.I. i-a promis inculpatului D.I.D., inspector vamal la D.J.A.O.V. Constanța o sumă de bani neprecizată, cu titlu de mită, denumită codat „amenda”, pentru rezolvarea unor probleme pe care un client al societății de comisionariat vamal M. SRL le avea la D.J.A.O.V. Constanța (23 aprilie 2010, ora 10:03:45).
La data de 28 aprilie 2010, orele 12:34:57, inculpatul I.M.I. i-a cerut învinuitului Z.Q., om de afaceri, suma totală de 50 milioane lei vechi, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a unor containere cu mărfuri. La data de 28 aprilie 2010, orele 14:18:19, inculpatul I.M.I. l-a încunoștiințat pe inculpatul D.I.D., inspector vamal în cadrul D.J.A.O.V. Constanța, că are la firma M. SRL clienți noi pentru care necesită protecție din partea lucrătorului vamal, promițându-i acestuia, la cererea sa, o recompensă materială.
La data de 29 aprilie 2010 (orele 16:46:45), inculpatul I.M.I. i-a solicitat inculpatului Z.Q. o sumă de bani neprecizată, ce urma să fie dată lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, în scopul de a permite intrarea în țară, de urgență, a unui container cu mărfuri.
La data de 04 mai 2010 (orele 13:05:02), inculpatul I.M.I. îi promite inculpatului Z.Q. că se va interesa, de îndată, dacă mita ce i-a fost deja predată pentru a fi remisă vameșilor de la B.V. Constanța Sud Agigea a ajuns în final la aceștia sau nu.
La data de 11 mai 2010, ora 10:07:27, inculpatul P.A. în convorbirea avută cu inculpatul I.M.I., se pune de acord cu acesta asupra listei cu vameșii de la B.V. Constanța Sud Agigea ce fac parte din grupul infracțional și care permit intrarea în țară a containerelor clientelei contra mitei ce le este plătită de inculpatul I.M.I. și P.A. Acești vameși sunt: M.A., I.L., I.M., T.M., B.I., H.J., V. și T.
La data de 11 mai 2010 (orele 13:23:27), inculpatul I.M.I. i-a solicitat numitului P.C., administrator la SC F.C. SRL, să remită unui lucrător vamal de la B.V. Constanța Sud Agigea o sumă nedefinită, cu titlu de mită pentru a se permite intrarea în țară a unui container, lucru ce s-a și întâmplat a doua zi.
La data de 16 mai 2010 (orele 13:36:39), inculpatul I.M.I. a negociat cu numitul P.C. plata unei sume de bani, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, pentru a se permite accesul în țară a unor mărfuri ilicite.
La data de 17 mai 2010, inculpatul I.M.I. i-a solicitat numitului N.D.P., asociat la SC H.N.I. SRL, o sumă de bani neprecizată cu titlul de datorie în contul mitei ce a fost promisă pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, precum și pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui container cu mărfuri importate prin intermediul antemenționatei societăți.
La data de 25 mai 2010 (orele 16:28:48), inculpatul I.M.I. a acceptat propunerea formulată de numitul D.L., angajat al lui Z.Q., în numele acestuia din urmă, de a oferi mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a unui container conținând încălțăminte contrafăcută, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate A.
La data de 29 mai 2010 (orele 17:00:51), inculpatul I.M.I. a negociat cu inculpatul A.A., reprezentant al SC D.I. SRL, plata unei sume de bani definită codificat ca „8-9”, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a mai multor containere cu mărfuri.
La data de 31 mai 2010 (orele 10:14:02), inculpatul I.M.I. i-a cerut angajatei sale de la SC M. SRL să-i dea un bilețel lucrătorului vamal S. de la B.V. Constanța Sud Agigea și să-l invite până la zona de control documentar.
Folosind un limbaj codat, la data de 02 iunie 2010, inculpatul I.M.I. i-a explicat inculpatului A.A., intermediar vamal, că, pentru moment, nu dispune de firme fantomă care să fie sigure pentru a fi folosite ca importatori fictivi pentru introducerea frauduloasă în țară a unor containere cu mărfuri.
La data de 04 iunie 2010 (orele 11:14:30), inculpatul I.M.I. a negociat cu o persoană de etnie arabă o reducere a sumei ce trebuia oferită ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a patru containere cu fasole pentru firma A.
La data de 07 iunie 2010 (orele 14:13:25), inculpatul I.M.I. a negociat cu inculpatul C.L. (zis L.) plata sumelor de bani oferite ca mită lucrătorilor vamali pentru introducerea în țară a mai multor containere.
La 08 iunie 2010, inculpatul C.L., reprezentant al SC L.I.C. SRL, Pârscov, Buzău, a negociat cu inculpatul I.M.I. oferirea unei sume de bani lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru a nu face verificările vamale ce se impuneau, pentru introducerea în țară a unui container cu mărfuri.
La data de 10 iunie 2010 (ora 08:52:39), inculpatul I.M.I. a negociat cu inculpatul C.L. introducerea în țară a unui container ce conținea marfă în plus față de cea declarată în vamă (respectiv 27 colete cu monitoare LCD).
La data de 15 iulie 2010 (ora 09:11:37), inculpatul I.M.I. a negociat cu numitul C.I. reducerea comisioanelor percepute de cel dintâi, precum și a sumelor date cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, de către un client al SC M. SRL, pentru introducerea în țară a unor mărfuri.
La 30 iulie 2010 (orele 20:02:29), într-o discuție ce utilizează un limbaj extrem de codificat, numitul C.R. îl întreabă pe inculpatul I.M.I. care este valoarea mitei ce trebuie dată lucrătorilor vamali pentru realizarea unor operațiuni vamale.
Aspectele arătate s-au finalizat cu o intervenție făcută de inculpatul I.M.I. la inculpatul D.I.D., inspector vamal la D.J.A.O.V. Constanța, la data de 02 august 2010 (ora 09:15:21), pentru rezolvarea operațiunilor vamale legate de problematica respectivă.
La data de 09 august 2010 (orele 15:02:01 și 15:13:49), la somația inculpatului B.E., director la C.N.A.P.M.C. SA și, concomitent, unul din conducătorii grupului organizat în cauză, a început să facă presiuni asupra inculpatului D.M. (zis F.) pentru ca acesta să își plătească datoriile către grupul criminal organizat, datorii ce includeau și valoarea mitei pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea.
La data de 12 august 2010 (orele 12:04:25), numitul C.I. i-a propus inculpatului I.M.I. să se implice prin intervenții făcute pe lângă vameșii de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru a-i procesa de urgență un container cu mărfuri și actele aferente, precizându-i, concomitent, că el personal va interveni pentru restituirea rapidă a TVA.
La data de 17 august 2010, inculpații I.M.I. și A.A. au negociat plata unei sume de bani neprecizată, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui container cu mărfuri intermediate de inculpatul A.A.
La data de 18 august 2010, inculpatul I.M.I. i-a cerut inculpatului A.A. suma de 2.700 Ron, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a unui container cu mărfuri (APMU 4518341), ce conținea în plus față de cele declarate în vamă, o cantitate neprecizată de cuțite de strung. Inculpatul A.A. a fost de acord să plătească suma respectivă.
La data de 19 august 2010, inculpatul I.M.I. a negociat cu inculpatul C.L. introducerea în țară prin B.V. Constanța Sud Agigea a unui container, conținând 200 de colete (din aproximativ 1.900) cu mărfuri contrafăcute, inscripționate cu însemnele mărcii W.D.
La data de 20 august 2010 (ora 10:51:46), inculpatul I.M.I. a negociat cu A.A. plata unei sume de 21 milioane lei pentru introducerea în țară a unui container cu mărfuri prin B.V. Constanța Sud Agigea.
La data de 12 septembrie 2010 (orele 20:30:03), inculpatul I.M.I. a solicitat suma de 62 milioane lei vechi, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, de la inc. Z.Q. pentru intrarea în țară a unor containere cu mărfuri, importate prin intermediul acestuia din urmă, fapt cu care inc. Z.Q. a fost de acord, promițând să plătească suma respectivă.
La data de 23 septembrie 2010, inculpatul C.L. i-a precizat inculpatului I.M.I. că îi va da o sumă de bani, denumită în limbaj codificat ca „8 seturi", pentru a fi oferită ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru introducerea în țară a unor containere conținând ulei.
S-a apreciat că faptele constituie infracțiunile prevăzute și pedepsite de: art. 7 pct. l din Legea nr. 39/2003; art. 255 pct. l C. pen., raportat la art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Examinând cererea inculpatului prin prisma dispozițiilor art. 23 alin. (10) din Constituția României și de art. 136 alin. (2), art. 1601 și următoarele C. proc. pen., prima instanță a reținut că formularea unei cereri de liberare provizorie este condiționată, așa cum rezultă din chiar denumirea instituției, de luarea prealabilă a măsurii arestării, și nu presupune încetarea sau schimbarea temeiurilor care au impus luarea măsurii arestării deoarece, în aceste ipoteze, devin incidente alte instituții de drept procesual penal, revocarea arestării sau înlocuirea arestării (art. 139 C. proc. pen.), potrivit art. art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., existând dreptul judecătorului/instanței de a aprecia asupra acordării sau neacordării liberării provizorii, care reprezintă un „substituent” al măsurii arestării.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul I.I.M., Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)], având în vedere și decizia de recurs în interesul Legii nr. 7/2009 (M. Of. nr. 694/15.10.2009), pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a reținut, sub acest aspect că potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina petentului inculpat I.I.M. nu depășește 15 ani închisoare, sub pragul prevăzut de normele procedurale pentru admisibilitatea unei astfel de cereri.
S-a constatat, de asemenea, că infracțiunile ce intră în scopul grupului infracțional organizat sunt infracțiuni de corupție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani, astfel că, din acest punct de vedere, cererea inculpatului este admisibilă.
În ceea ce privește condiția negativă prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie, s-a reținut că aceasta nu este îndeplinită.
S-a apreciat că din coroborarea prevederilor art. 1602 alin. (1) și art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
În cauza concretă dedusă judecății s-a reținut că probatoriul administrat de către procuror până în acest moment procesual este de natură a conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat penal, fiind îndeplinită exigența prevăzută de art. 143 C. proc. pen., urmărirea penală este în curs de desfășurare, cauza în care petentul este cercetat este destul de complexă, iar temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive nu s-au schimbat, nu au intervenit elemente noi, favorabile în ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului.
Prima instanță, procedând la analiza numai a aspectelor avute în vedere de dispozițiile art. 1601 – art. 16010 C. proc. pen. și nu la analiza temeiurilor arestării preventive, a constatat că instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, poate dispune liberarea provizorie, sub control judiciar, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de aer.1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., neexistând obligația de a se admite în fond cererea.
Astfel, s-a reținut că la verificarea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar se pornește de la una din premisele esențiale ale liberării provizorii, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemai impunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
S-a concluzionat că, pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie și restrânsă printr-un control judiciar, nu este totuși oportună.
Prin interpretarea sistematică a dispozițiilor din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele C.E.D.O. și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, s-a reținut că astfel de temeiuri privesc fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesual penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări aceasta să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar provizorie, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și neîncredere în actul de justiție.
Față de aspectele expuse s-a constatat că cererea inculpatului este neîntemeiată, la acest moment procesual, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă prin faptul că instanța nu a fost încă sesizată cu rechizitoriul, s-au mai efectuat acte de urmărire penală de la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent, urmând a fi efectuate și alte acte procesuale, urmărirea penală nefiind finalizată, față de numărul mare de persoane implicate cauza fiind complexă și presupunând o urmărire penală complexă, în speță urmând a se verifica documentele ridicate de la societăți comerciale care au beneficiat de acordul liberului de vamă.
De asemenea, având în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, numărul actelor materiale reținute în sarcina inculpatului, calitatea avută de acesta, prima instanță a reținut pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl constituie lăsarea în libertate a inculpatului, s-ar aduce atingere valorilor sociale și regulilor de drept instituite într-un stat democratic, generând în rândul opiniei publice ideea că funcționarii vamali se pot folosi de funcțiile lor pentru obținerea de beneficii materiale prejudiciind buna reputație a instituțiilor publice, o reacție blânda față de acest gen de inculpați putând crea un sentiment de insecuritate publică și face ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă recrudescenta penală de corupție, generând neîncredere în capacitatea justiției de a reacționa la astfel de fenomene și, prin aceasta, s-ar pune in pericol ordinea publică aflată într-o relație cauzală cu actul de înfăptuire a justiției.
S-a constatat, totodată, că garanțiile de ordin personal (buna conduită avută anterior, lipsa antecedentelor penale, are în întreținere copii, are o familie organizată), cât și cele prevăzute de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în libertate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul notelor scrise depuse la dosar și concluziile orale formulate de către apărătorul ales al recurentului inculpat (expuse în partea introductivă a prezentei decizii) pentru nelegalitate, netemeinicie, folosirea de argumente ce exced prevederilor legale în materie, prin adăugarea la lege, neoferirea de dovezi în ceea ce privește nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 3856alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă așadar că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării luate față de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanță a apreciat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reține, astfel, că prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată și apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor importante funcții de stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicați în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului Român în privința activității de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.
Practicile grupului infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Rețeaua structurală constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracțiunile, mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție – comisionari vamali și angajați ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R., D.I., execuție – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Se reține, de asemenea, că actele dosarului furnizează date apte a creea presupunerea rezonabilă că inculpatul a promis și a intermediat oferirea, sau a remis indirect, sume de bani lucrătorilor vamali în vederea realizării intereselor anumitor persoane, contribuind și la plata sumelor datorate unor membri ai grupului infracțional.
Probele administrate creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 255 pct. 1 C. pen., raportat la art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., fapte de o gravitate deosebită, având în vedere amploarea activității grupului infracțional, scopurile acestuia și impactul exercitat din punct de vedere economic și social.
Astfel, faptele pentru care inculpatul este cercetat și pentru care s-a luat măsura arestării preventive respectă, sub aspectul regimului sancționator, condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește condiția oportunității, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituție.
Acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o obligație de acordare a liberării persoanei private de liberate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Așa fiind, se constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise și impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfășurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată și numărul crescut al probelor ce trebuie în continuare administrate pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Se constată, totodată, că la aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și necesității desfășurării normale a procesului penal. Astfel, aspectele referitoare la inculpat nu sunt suficiente în speță pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, aspectele indicate neputând fi avute în vedere izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanțe, dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în stare de libertate.
Așa fiind, se reține că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente în speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros argumentată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Soluția primei instanțe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive, reglementat de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care, în prezenta cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absența privării de libertate a inculpatului, având în vedere natura infracțiunilor despre care există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea acestora, complexitatea cauzei și necesitatea desfășurării în bune condiții a urmăririi penale.
Rezultă, așadar, că nu pot fi primite susținerile apărării în sensul inexistenței de date privind un potențial comportament negativ al inculpatului ulterior liberării, în condițiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., caracterul inoportun al admiterii cererii rezultând implicit din natura și gravitatea faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condițiile și circumstanțele reale și personale ale inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcționării clandestine și ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităților statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor săi și care, în mod evident presupunea o reacție fermă a organelor judiciare.
Rezultă așadar, că argumentele invocate de către instanță, contrar susținerilor apărării, sunt apte a justifica soluția dispusă, care este legală, temeinică și riguros motivată.
În ceea ce privește pretinsa adăugare la lege și folosirea de către prima instanță a unor argumente străine de cele reglementate de normele incidente în speță (cu referire specială la caracterul „volitiv” al admiterii unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar) aceste susțineri nu pot fi primite, având în vedere prevederile exprese ale art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. și concluzia ce rezultă cu necesitate din interpretarea gramaticală a normei precitate, cu referire la timpul verbal utilizat de legiuitor.
Pentru considerentele ce preced, dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I.M. împotriva încheierii nr. 1137 din 29 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6159/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 august 2011.