Asupra recursului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1198 din 11 august 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.S.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul B.S. a formulat, prin apărătorul său, cerere de liberare provizorie sub control judiciar în temeiul dispozițiilor art. 1602 C. proc. pen. În motivarea cererii, s-a menționat că nu sunt date că dacă va fi pus în libertate inculpatul va săvârși și alte infracțiuni, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, urmărirea penală putând continua și prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Prima instanță a constatat că arestarea inculpatului B.S. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din data de 24 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, iar prin încheierea nr. 888 din 18 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost prelungită starea de arest a inculpatului B.S. pentru 30 de zile.
La data de 11 iulie 2011, prin încheierea nr. 1026, a fost prelungită cu încă 30 de zile măsura arestării preventive a inculpatului B.S.
Conform actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, inculpatul B.S. este cercetat pentru: infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în faptul că a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, reținându-se că la data de 7 septembrie 2010, orele 1714:46, inculpatul B.S. s-a angajat să transmită o sumă foarte mare de bani (atât de mulți încât nu pot fi puși într-un plic) de la inculpatul A.N.A.R.B.M. către inculpatul B.E., reprezentând datorii acumulate de acesta din urmă către grupul infracțional organizat constituit în cauză și care include conducerea și numeroși lucrători vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru serviciile ce i-au fost prestate de grupul infracțional în sensul permiterii accesului în țară a unui mare număr de containere conținând, după caz, mărfuri contrafăcute, subevaluate sau mărfuri în plus față de cele declarate în vamă.
La data de 8 septembrie 2010, orele 14:40:56, inculpatul B.S. s-a angajat față de inculpatul A.N.A.R.B.M. să transmită o sumă de 4.000 dolari S.U.A. către inculpatul B.E., unul dintre liderii grupului criminal organizat constituit în cauză, în condițiile în care respectivii bani erau parțial destinați lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru permiterea intrării în țară a unor containere cu mărfuri introduse în vamă de antemenționatul intermediar vamal.
- complicitate la infracțiunea de dare de mită prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, la data de 10 septembrie 2010, orele 18:51:43, inculpatul B.S. i-a pretins inculpatului A.N.A.R.B.M. o sumă de bani determinată prin expresia „57”, ce urma să fie dată cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, precum și liderilor grupului criminal organizat pentru sprijinirea activităților ilicite ale inculpatului A.N.A.R.B.M., constând în introducerea frauduloasă în țară a unor containere cu mărfuri importate.
La data de 23 septembrie 2010, orele 15:40:54, inculpatul B.S. a fost înștiințat de inculpatul A.N.A.R.B.M. că va primi 100 milioane lei, pentru a fi oferiți ca mită vameșilor de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru intrarea în țară a unui container cu postav.
La data de 27 septembrie 2010, orele 10:31:43, inculpatul B.S. a stabilit o întâlnire cu intermediarul vamal L.S., pentru a se pune de acord cu acesta în privința selectării unei firme fantomă, prin intermediul căreia să se efectueze operațiunile frauduloase de import ale intermediarului, prin B.V. Constanța Sud Agigea, precum și pentru a stabili sumele de bani ce trebuiau oferite cu titlu de mită vameșilor.
La data de 1 octombrie 2010, ora 9:08:41, inculpatul B.S. s-a implicat în intermedierea introducerii în țară a unor mărfuri importate printr-o firmă fantomă: SC I.B. SRL, pentru care actele și ștampilele aferente se găseau de la bun-început în posesia societății de intermediere a transportului, întrucât societatea ultim indicată a fost înființată de foarte scurt timp în acest scop.
La data de 1 octombrie, orele 11:54:54, inculpatul B.S. a fost informat de inculpatul A.N.A.R.B.M. că i-a plătit deja suma de 1 miliard trei sute milioane, bani ce reprezintă, atât datoriile licite către firma de intermediere a transportului, cât și datorii către grupul infracțional organizat și mită pentru lucrătorii vamali.
La data de 4 octombrie 2010, orele 14:13:44, inculpatul B.S. a negociat cu inculpatul M.R. plata unei sume de bani pentru introducerea în țară a unor containere cu mărfuri, intermediate de acesta, prin B.V. Constanța Sud Agigea.
La data de 6 octombrie 2010, orele 11:14:02, inculpatul B.S. și inculpatul Ț.V. au discutat despre oferirea de mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, în timp ce B.S. se găsea la Poarta nr. 10 a Portului Constanța Sud Agigea.
La datele de 8, 13, 18, 19 și 22 octombrie 2010, inculpatul B.S. a negociat plata unor sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, împreună cu numitul N.J., reprezentant al SC S.A.I.G. SRL, pentru introducerea în țară a unor containere cu mărfuri negociate de acesta din urmă.
La data de 10 noiembrie 2010, orele 13:39:37, inculpatul B.S. împreună cu inculpatul Ț.V. au intermediat oferirea de mită către lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a 4 containere cu mărfuri.
La data de 10 noiembrie 2010, orele 14:24:20, inculpatul B.S. a preluat un plic conținând o sumă neprecizată de bani de pe biroul unui angajat al SC E.E. SRL (numitul A.) pentru a oferi banii ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru a facilita intrarea în țară a unor containere cu mărfuri, introduse în vamă de antemenționata societate.
La data de 12 noiembrie 2010, orele 15:46:56 și 19:01:06, inculpatul B.S. a intervenit cu succes pe lângă lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui container prezentat de intermediarul vamal M.R.S., reprezentant al SC R.A.C.S. SRL, conținând mărfuri contrafăcute, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate V.
La data de 12 noiembrie 2010, orele 16:22:12, inculpatul B.S. i-a pretins inculpatului C.M., reprezentant al SC M.I. SRL intermediar vamal, o sumă de bani descrisă ca „89” și o altă sumă de bani, descrisă ca „19 cu 70”, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru introducerea în țară a două containere cu mărfuri.
La data de 7 ianuarie 2011, ora 10:46:16, inculpatul B.S. a stabilit sumele ce urmează să fie date ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a unor containere cu încălțăminte, sume ce veneau în contradicție cu cele stabilite de inculpatul D.L., Ș.B.V. Constanța Sud Agigea.
La data de 17 ianuarie 2011, orele 18:27:22, inculpatul B.S. a negociat cu M.R.S. introducerea în țară a mai multor containere ce conțineau mărfuri în plus față de cele declarate.
- complicitate la infracțiunea de folosire la Autoritatea Vamală a documentelor vamale de transport și comerciale falsificate, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 273 C. vam. (Legea nr. 86/2006).
La data de 19 noiembrie 2010, orele 11:43:31, inculpatul B.S. a planificat împreună cu inculpatul Ț.V. prezentarea la B.V. Constanța Sud Agigea a unor facturi falsificate de export pentru a finaliza o operațiune vamală.
Verificând cererea prin prisma dispozițiilor art. 23 alin. (10) din Constituția României și de art. 136 alin. (2) C. proc. pen., art. 1601 și următoarele C. proc. pen., s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)], care se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, determinate de cuantumul pedepsei prevăzute de lege; infracțiunile ce intră sub accepțiunea juridică a noțiunii de scop, referitor la grupul infracțional organizat sunt infracțiuni de corupție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani, astfel că, din acest punct de vedere, cererea este admisibilă.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie, s-a apreciat că aceasta nu este îndeplinită.
Din coroborarea dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar are caracter facultativ chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
S-a reținut că probatoriul administrat până în acest moment procesual este de natură a conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat penal, fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 C. proc. pen., urmărirea penală este în curs de desfășurare, cauza în care inculpatul este cercetat este complexă, iar temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive nu s-au schimbat și nu au intervenit elemente noi, favorabile în ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului.
Prima instanță, procedând la analiza aspectelor avute în vedere de dispozițiile art. 1601 – art. 16010 C. proc. pen., a constatat că instanța, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, poate dispune liberarea provizorie, sub control judiciar, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., nefiind obligată să admită în fond cererea.
S-a apreciat că la verificările temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar se pornește de la una dintre premisele esențiale ale liberării provizorii, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive a inculpatului, deoarece dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaimpunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
S-a concluzionat că pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri puternice care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie și restrânsă printr-un control judiciar, nu este totuși oportună.
Astfel, s-a reținut că cererea inculpatului este neîntemeiată, la acest moment procesual, buna desfășurare a procesului penal putând fi îngreunată, urmărirea penală nefiind finalizată, față de modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, numărul actelor materiale reținute în sarcina inculpatului, apreciindu-se ca insuficient pentru buna desfășurare a urmăririi penale controlul judiciar, garanțiile de ordin personal, cât și cele prevăzute de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., neînlăturând pericolul concret reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul concluziilor orale formulate de către apărătorul ales al recurentului inculpat (expuse în partea introductivă a prezentei decizii), pentru netemeinicie și motivare neconvingătoare, pe baza unor argumente ce exced prevederilor legale în materie, contrar principiului legalității.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, așadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării luate față de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanță a considerat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reține, astfel, că prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată și apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor importante funcții de stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicați în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului român în privința activității de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.
Practicile grupului infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Rețeaua structurală constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracțiunile, mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție – comisionari vamali și angajați ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R., D.I., execuție – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Relativ la activitatea infracțională despre care există presupunerea că a fost desfășurată de inculpatul B.S. procurorul a reținut că aceasta viza transmiterea unor sume de bani inculpatului B.E., sprijinirea și intermedierea, ca și complice, a comiterii infracțiunii de dare de mită, planificarea (împreună cu inculpatul Ț.V.) prezentării la B.V. Constanța Sus Agigea a unor facturi de export falsificate, infracțiunile fiind prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 273 C. vam. (Legea nr. 86/2006), totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Astfel, faptele pentru care inculpatul este cercetat și pentru care s-a luat măsura arestării preventive respectă, sub aspectul regimului sancționator, condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește condiția oportunității, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituție.
Acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o obligație de acordare a liberării persoanei private de libertate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Așa fiind, se constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise și impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfășurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată și numărul crescut al probelor ce trebuie în continuare administrate pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Se constată, totodată, că la aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și necesității desfășurării normale a procesului penal. Astfel, aspectele referitoare la inculpat nu sunt suficiente în speță pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, aspectele indicate neputând fi avute în vedere izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanțe, dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în stare de libertate.
Așa fiind, se reține că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente în speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros argumentată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Soluția primei instanțe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive, reglementat de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care, în prezenta cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absența privării de libertate a inculpatului, având în vedere natura infracțiunilor despre care există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea acestora, complexitatea cauzei și necesitatea desfășurării în bune condiții a urmăririi penale.
Rezultă așadar, că argumentele invocate de către instanță, contrar susținerilor apărării, sunt apte a justifica soluția dispusă, care este legală, temeinică și riguros motivată.
În ceea ce privește folosirea de către prima instanță a unor argumente străine de cele reglementate de normele incidente în speță aceste susțineri nu pot fi primite, având în vedere prevederile exprese ale art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. și concluzia ce rezultă cu necesitate din interpretarea gramaticală a normei precitate, cu referire la timpul verbal utilizat de legiuitor. Astfel, instanța are posibilitatea să admită cererea de liberare provizorie, sau să o respingă prin analizarea, coroborată, a prevederilor legale ce reglementează condițiile exprese ce trebuie îndeplinite de o atare cerere și a condiției sine qua non de garantare, în condițiile liberării provizorii, a realizării scopului procesului penal, astfel după cum prevede art. 136 alin. (1) C. proc. pen., împrejurarea că practica judecătorească este divergentă fiind un argument ce nu poate fi primit, deoarece soluțiile, chiar divergente, dispuse de instanțe, își găsesc temeiul în aplicarea legii unor cazuri particulare și, deci, diferite.
Pentru considerentele ce preced dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva încheierii nr. 1198 din 11 august 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6509/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2011.