Asupra recursului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1272 din 25 august 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.L., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 22 august 2011, sub nr. 6708/1/2011, inculpatul P.L. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportat la art. 1608 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis împotriva sa.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat, în esență, că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi liberat provizoriu cu stabilirea unor obligații în sarcina sa. A mai susținut că în ultimele 90 de zile nu s-a mai efectuat niciun act de urmărire penală care să-l privească, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat și că lăsarea sa în liberate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. A mai invocat inculpatul în sprijinul cererii sale împrejurarea că soția sa suferă de o boală gravă și că are un copil în vârstă de 12 ani.
Prima instanță, examinând actele și lucrările dosarului a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului P.L. a fost dispusă pe o durată de 29 de zile prin încheierea nr. 759 din 24 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, definitivă prin respingerea recursului inculpatului.
S-a reținut în sarcina inculpatului că a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat și că în intervalul mai 2010 – aprilie 2011, în calitate de angajat la societatea de comisionariat vamal C.C.S. SRL Constanța, condusă de inculpatul T.D.I., a săvârșit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acte materiale specifice infracțiunii de complicitate la luarea de mită, precum și acte materiale specifice infracțiunii de dare de mită.
În concret, s-a reținut că inculpatul L.P. era angajatul SC C.C.S. SRL ce își desfășura activitatea în Portul Constanța Sud Agigea, fiind în permanentă legătură cu lucrătorii vamali de la scanner, control fizic și control documentar. În această calitate, inculpatul P.L. transmitea inculpatului T.D.I. informațiile relevante, culese de la fața locului, despre problemele întâmpinate de clienții SC C.C.S. SRL în cadrul operațiunilor de control vamal. Pe de altă parte, același inculpat transmitea lucrătorilor vamali informațiile transmise de inculpatul T.D.I., inclusiv promisiunile de a se plăti mită pentru introducerea în țară a containerelor cu mărfuri importante.
Astfel, inculpatul P.L. a acționat ca o interfață în comunicarea dintre lucrătorii B.V. Constanța Sud Agigea și inculpatul T.D.I. cu privire la practicile corupte promovate de aceștia, în sensul încălcării atribuțiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importante ce conțineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuțiilor de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permițând accesul lor în țară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel, în toată perioada sus-menționată, aflându-se în fiecare zi în portul Constanța Sud Agigea, a avut asupra sa câte un telefon mobil, schimbat diacronic, pe care îl purta personal de la un lucrător vamal la altul (de exemplu O.C.C., M.A., B.L. și alții), pentru ca discuțiile dintre lucrătorii vamali și inculpatul T.D.I. referitoare la mita ce trebuie plătită să aibă loc exclusiv prin aceste telefoane, în scopul de a proteja secretul discuțiilor respective și de a face extrem de dificilă identificarea vorbitorilor în cazul unor eventuale interceptări a convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele respective (11 octombrie 2010, orele 1746:32 ).
La data de 25 august 2010, inculpatul P.L. a promis că îl va contacta pe Ș.B.V. Constanța Sud Agigea, inculpatul D.L.A., pentru a-i raporta acestuia cum decurge operațiunea de intrare în țară a unor mărfuri aflate în două containere ce urmau să fie vămuite în sistem de tranzit la B.V. Slobozia și respectiv Călărași, mărfuri aparținând unui protejat al inculpatului D.L.A.
Legat de această operațiune, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că, în curând, lucrătorii vamali își vor preciza pretențiile pe care le au cu privire la cuantumul mitei (26 august 2010, orele 1404:06, 1056:03, 1052:02). De asemenea, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că la controlul documentar este de serviciu lucrătorul vamal G.N. Inculpatul P.L. i-a promis apoi inculpatului T.D.I. că va interveni pe lângă lucrătorul vamal, inculpatul M.A., pentru ca respectivele mărfuri să fie introduse în țară chiar în aceeași zi, cel târziu, a doua zi dimineață foarte devreme (27 august 2010, orele 1212:30, 1214:08).
La data de 1 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că trei operațiuni de tranzit ale intermediarului vamal A.E.H., conținând sardine, au fost oprite de lucrătorul vamal I.L., cerându-i să se intereseze despre motivul acestei stări de fapt. La aceeași dată, inculpatul P.L. i-a precizat inculpatului T.D.I. că a rezolvat intrarea în țară a unui transport de „papuci”, contra unei sume de bani denumite codificat „cu 9” (1 septembrie 2010, orele 1109:02).
La data de 2 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul C.M. intenționează să introducă în țară o cantitate de 125 colete cu lame de ras, reprezentând 10 % din capacitatea unui container, iar inculpatul T.D.I. i-a precizat că valoarea mitei pentru o astfel de operațiune este de „o mie și ceva” de dolari S.U.A. sau Euro (2 septembrie 2010, orele 1130:54).
La data de 30 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. despre faptul că într-un container aparținându-i intermediarului vamal M.R. există disimulată și nedeclarată o cantitate mare de bunuri diverse, printre care: parfumuri, tampoane igienice, pampers, patenți, bomfaiere. Inculpatul P.L. i-a propus inculpatului T.D.I., lucru agreat de acesta, să ducă direct containerul la magazie, pentru a se evita aplicarea de sancțiuni importante de către lucrătorii vamali (30 septembrie 2010, ora 917:03).
La data de 4 octombrie 2010, inculpatul P.L. a luat la cunoștință despre faptul că inculpatul D.M., intermediar vamal, a prezentat în vamă un container conținând 20 de baxuri de ochelari, declarați ca fiind ochelari de soare, câtă vreme erau, de fapt, ochelari de vedere (fapt ce antrena o încadrare tarifară superioară), angajându-se să ia legătura cu lucrătorii vamali pentru a le comunica faptul că trebuie permis accesul în țară a containerului respectiv. La fel, inculpatul urma să intervină pe lângă lucrătorii vamali pentru a se permite intrarea în țară a unui container conținând macrou al unui intermediar vamal bulgar, situație în care s-a intervenit și pe lângă inculpatul D.L.A., Ș.B.V. Constanța Sud Agigea (4 octombrie 2010, ora 917:08, 5 octombrie 2010, ora 1028:41, 5 octombrie 2010, ora 1047:43).
La data de 5 octombrie 2010, împreună cu inculpatul T.D.I., inculpatul P.L. a stabilit suma de bani ce trebuia oferită ca mită de numitul A., pentru introducerea în țară a 45 colete cu mărfuri ilicite, în cadrul unui container ce conținea 1.000 de colete de mărfuri, la valoare inițială de 1.500 dolari S.U.A., iar ulterior, după introducerea în țară a mărfurilor, la valoarea de 2.500 dolari S.U.A. (5 octombrie 2010, orele 1621:51, 163:03).
La data de 8 octombrie 2010, inculpatul P.L. a intervenit pe lângă lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a două containere ce conțineau, printre altele, disimulate colete cu ochelari de vedere și alimente (8 octombrie 2010, ora 1052:43).
La data de 8 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. să-i aducă, de urgență, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali ca mită pentru procesarea unor containere (8 octombrie 2010, orele 1053:36 și 1349:43).
La data de 8 octombrie 2010, orele 1511:36, inculpatul P.L. l-a înștiințat, de o manieră codată, pe inculpatul T.D.I. că a dat mită unui lucrător vamal, spunându-i: „i-am lăsat medicamente lui băiatu”, acțiune validată imediat de inculpatul T.D.I. (8 octombrie 2010, orele 1511:36).
La data de 11 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va transmite mita către lucrătorii vamali de îndată de va fi nevoie, sumele respective urmând să-i fie ulterior restituite de către T.D.I. (11 octombrie 2010, orele 1628:42).
La data de 12 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va contacta lucrătorii vamali pentru a-i oferi informații exacte despre operațiunile, atât licite, cât și ilicite ale intermediarului vamal M.R., în perioada 22 septembrie 2010 – 11 octombrie 2010, pentru a putea calcula cu exactitate sumele ce trebuiau percepute de la acesta, atât legal, cât și cu titlu de mită. La aceeași dată, inculpatul P.L. i-a transmis inculpatului T.D.I. informații similare despre operațiunile vamale ale inculpatului D.M. și A.N.A.R.B.M. (12 octombrie 2010, orele 851:42 și 1058:31).
La data de 12 octombrie 2010, orele 1108:53, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. de ce lucrătorul vamal M.A. nu a primit încă un aparat de bărbierit ce i-a fost promis de inculpatul T.D.I. ca mită pentru serviciile făcute (12 octombrie 2010 orele 1108:53).
La data de 26 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că mita solicitată de vameși pentru introducerea în țară a unui container conținând 10 colete din 315, jucării nedeclarate/contrafăcute, este de 4.000 dolari S.U.A. (26 octombrie 2010, orele 1726:12 și 1737:54).
La data de 27 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul D.L.A., Ș.B.V. Constanța Sud Agigea, i-a trimis un client ce va realiza mai multe operațiuni de tranzit vamal, urmând ca firma C.C.S. „să se ocupe de tot; de luat liber, de…”, implicând prin această formulare inclusiv activitatea de colectare a mitei pentru lucrătorii vamali (27 octombrie 2010, orele 1219:40, 1206:35 și 1317:16).
La data de 28 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că unul dintre lucrătorii vamali va respinge un tranzit vamal pe motivul că certificatul de origine al mărfurilor este falsificat. Această situație, de o gravitate deosebită, a fost de natură să-l alerteze pe inculpatul T.D.I., care i-a cerut inculpatului P.L. să intervină pe lângă lucrătorul vamal să înscrie în documente orice alt motiv de respingere a operațiunii de tranzit, fără a se face referire la documentul fals prezentat în vamă de C.C.S. pentru operațiunea respectivă (28 octombrie 2010, orele 1109:52 ).
La data de 29 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că acel client, care i-a fost trimis de inculpatul D.L.A., a prezentat în vamă o operațiune de tranzit, pentru care a plătit, atât comisioanele percepute de C.C.S., cât și mita pentru lucrătorii vamali, urmând ca introducerea în țară a mărfurilor să aibă loc de îndată (29 octombrie 2010, ora 904:07 ).
La data de 1 noiembrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va verifica în vamă care anume din containerele prezentate de firma U.E. SRL, reprezentată de inculpatul C.L., conțin mărfuri cu caracter ilicit și care ar fi pretențiile de mită ale lucrătorilor vamali pentru introducerea în țară a mărfurilor respective (1 noiembrie 2010, orele 1040:14 și 1542:34). La aceeași dată, inculpatul S. P.L. a efectuat verificările solicitate și i-a comunicat inculpatului T.D.I. că respectivele containere nu pun probleme din punct de vedere al admiterii lor în țară.
La data de 2 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a solicitat inculpatului T.D.I. să i se dea banii pentru mita ce trebuia oferită lucrătorilor vamali în cazul unui transport de pomelo, urmând ca respectiva sumă de bani, neprecizată, să fie recuperată ulterior de la client, numitul M. (2 noiembrie 2010, ora 915:44).
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul P.L. a stabilit împreună cu inculpatul T.D.I. că va discuta cu inculpatul O.C.C., pentru a stabili care este valoarea mitei ce trebuia plătită lucrătorilor vamali pentru un transport de mărfuri (12 noiembrie 2010, orele 1350:07).
La data de 30 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a promis inculpatului T.D.I. că va lua legătura cu lucrătorii vamali și, în special, cu inculpatul O.C.C. pentru a afla care este valoarea mitei ce trebuie dată pentru introducerea în țară a mărfurilor importate de firma D.G. (30 noiembrie 2010, ora 1029:15).
La data de 30 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că ștampila aplicată pe un certificat de origine în cazul unui import al SC C.C.S. nu este notificată (este, practic falsificată) ( 30 noiembrie 2010, orele 1335:06).
La data de 4 ianuarie 2011, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. dacă să introducă în vamă un transport de chibrituri, având stabilită mita pentru lucrătorii vamali „la 14”, primind de la inculpatul T.D.I. ordinul de a-l introduce în vamă „la 12” (4 ianuarie 2011, orele 1230:40).
S-a considerat că faptele constituie infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 7 oct. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen. și art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen. și art. 6 și 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive a apreciat că sunt indicii temeinice că inculpatul P.L. a comis faptele pentru care este cercetat și că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
În baza acestei încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 33/ U din 25 mai 2011.
Prin încheieri succesive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, definitive prin respingerea recursurilor inculpaților de către Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost prelungită starea de arest a inculpatului P.L., ultima prelungire dispusă prin încheierea nr. 1196 din 11 august 2011 expirând la data de 20 septembrie 2011.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 1602 și următoarele C. proc. pen., prima instanță a constatat că aceasta este admisibilă, dar nu este și întemeiată.
Din analiza coroborată a dispozițiilor art. 136 C. proc. pen., raportat la art. 1602 C. proc. pen., prima instanță a reținut că pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuie să fie îndeplinite două condiții pozitive și una negativă.
Prima condiție pozitivă se referă la aceea că liberarea provizorie este condiționată de privarea de liberate a persoanei, ea neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv, în speță, inculpatul P.L. aflându-se sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 33/ U din 25 mai 2011 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește a doua condiție a naturii și gravității infracțiunii săvârșite s-a constatat că este îndeplinită și aceasta, pedeapsa prevăzută de lege pentru cea mai gravă infracțiune care ar intra sub accepțiunea juridică a noțiunii de scop referitor la grupul infracțional organizat, aceea de luare de mită, nu depășește limita de 18 ani închisoare.
De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile negative cerute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., actele și lucrările de urmărire penală nerelevând existența unor date pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau ar întreprinde acțiuni de natură a influența probatoriul administrat dacă ar fi lăsat în liberate.
S-a argumentat că și dacă în mod formal sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., aceasta nu însemnă că inculpatul este îndreptățit în mod automat să fie pus în libertate provizorie sub control judiciar, potrivit dispozițiilor art. 1602 C. proc. pen., liberarea provizorie fiind o măsură facultativă și nu una obligatorie (legea folosește sintagma „se poate acorda”), inculpatul având doar o vocație la beneficiul liberării provizorii.
Prima instanță a reținut că legea nu prevede care sunt acele criterii ce trebuie să fie avute în vedere la examinarea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie astfel că, pornind de la practica judiciară internă în materie, cât și de la jurisprudența C.E.D.O., s-a considerat că trebuie să se raporteze la criterii referitoare la elementele ce privesc faptele presupus comise de inculpat (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptei, urmările produse sau care s-ar fi putut produce), cât și la cele ce privesc persoana inculpatului pentru a aprecia, în concret, în ce măsură scopul pentru care ea a fost dispusă, măsura arestării preventive, conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatului.
Astfel, s-a constatat că inculpatul P.L. nu are antecedente penale, are o familie organizată, are un copil minor în întreținere, dar aceste elemente ce țin de circumstanțele persoanei inculpatului trebuie privite în relaționare directă cu circumstanțele reale ale cauzei.
Examinarea gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în liberate a inculpatului nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunțându-se în mod constant și C.E.D.O. (cauzele C. împotriva României, L. împotriva Franței, H. împotriva Olandei), iar sub acest aspect, raportat la natura, multitudinea și gravitatea acuzațiilor aduse (aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, dare de mită, complicitate la luare și dare de mită, în formă continuată), la presupusa implicare a inculpatului în activitatea infracțională, la frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracțiuni și urmările negative pe care le produc (contribuind la amplificarea fenomenului de criminalitate transfrontalieră și implicit la diminuarea credibilității instituțiilor statului unde sunt încadrați cei cărora le-a fost oferită mită) având în vedere și stadiul actual al cercetărilor, necesitatea strângerii probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, s-a concluzionat în sensul insuficienței instituirii controlului judiciar și inoportunității liberării provizorii a inculpatului, îndeosebi din perspectiva asigurării bunei derulări a procedurilor judiciare și a exigențelor scopului impus de art. 136 C. pen.
Actele de urmărire penală efectuate în cauză nu au infirmat indiciile inițiale privind implicarea inculpatului în activitățile grupului infracțional organizat și nici suspiciunea rezonabilă că acesta ar fi comis faptele de care este acuzat, iar interesul public al prezervării ordinii publice continuă să fie actual în raport de gravitatea infracțiunilor, de faptul că acestea au fost săvârșite în participație cu persoane care dețineau funcții implicând exercițiul autorității de stat, de consecințele produse asupra sistemului de acumulare a veniturilor realizate din activitățile vamale și impactul negativ asupra imaginii și prestigiului instituțiilor publice; presupusa activitate infracțională ce formează obiectul cercetărilor în cauză s-a întins pe o perioadă relativ lungă de timp și a implicat un număr mare de participanți și de acte materiale de executare, probațiunea, până la acest moment procesual întemeindu-se în principal pe convorbirile telefonice interceptate, aspectele infracționale rezultate din aceste convorbiri necesitând multiple verificări în fapt cu privire la activitățile de vămuire desfășurate, societățile și persoanele beneficiare implicate.
Apreciind că interesul anchetei penale în curs de desfășurare reclamă în acest stadiu efectuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de arest, în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., prima instanță a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul P.L.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile apărătorului său ales, expuse în partea introductivă a prezentei decizii, pentru greșita apreciere a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și respingerea cererii inculpatului, având în vedere și circumstanțele personale ale acestuia, în condițiile în care acesta nu putea influența, în libertate, derularea procesului penal, precum și neadministrarea de probe în ceea ce îl privește.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, așadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării luate față de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanță a constatat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reține, astfel, că prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată și apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor importante funcții de stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicați în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului Român în privința activității de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.
Practicile grupului infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Rețeaua structurală constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracțiunile, mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție – comisionari vamali și angajați ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R., D.I., execuție – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Se reține, de asemenea, că actele dosarului furnizează date apte a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, respectiv cele prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen., art. 6 și pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Se constată că există presupunerea rezonabilă că inculpatul, angajat al societății comerciale de comisionariat vamal al cărei asociat era inculpatul T.D.L., a sprijinit în repetate rânduri ca și complice săvârșirea în calitate de autor a infracțiunilor de luare de mită de către lucrătorii vamali, respectiv dare de mită de către intermediarii vamali, mediind activități derulate de către acest din urmă inculpat și acționând ca o interfață în comunicarea dintre lucrătorii B.V. Constanța Sud Agigea și inculpatul T.D.I. cu privire la practicile ilicite și corupte promovate de aceștia, în sensul încălcării atribuțiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce conțineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuțiilor de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permițând accesul lor în țară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Probele administrate creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, fapte de o gravitate deosebită, având în vedere amploarea activității grupului infracțional, scopurile acestuia și impactul exercitat din punct de vedere economic și social, sub aspectul regimului sancționator faptele despre care există indicii că au fost comise de inculpat respectând condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.
Cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește condiția oportunității, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituție.
Se reține sub acest aspect că acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.; se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o obligație de acordare a liberării persoanei private de libertate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Așa fiind, instanța de recurs apreciază că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise, numărul mare de acte materiale și impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfășurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă. Urmărirea penală nu este, încă finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată și numărul crescut al probelor ce trebuie în continuare administrate pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Se constată, totodată, că la aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și necesității desfășurării normale a procesului penal.
Astfel, circumstanțele personale nu sunt suficiente în speță pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, ele neputând fi avute în vedere izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanțe, cum este și cea de față, dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în stare de libertate.
Așa fiind, se reține că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente în speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros argumentată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Rezultă, așadar, că nu se susțin aserțiunile apărării la inexistența datelor privind un potențial comportament negativ al inculpatului, ulterior liberării în condițiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., constatându-se neîndeplinirea, la acest moment procesual a cerinței de oportunitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nerespectarea condiției legale amintite rezultând implicit din natura și gravitatea faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condițiile și circumstanțele reale și personale ale inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcționării clandestine și ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităților statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor săi și care, în mod evident, presupunea o reacție fermă a organelor judiciare.
Argumentele invocate de către instanță sunt apte a justifica soluția legal dispusă, care este temeinică și riguros motivată, susținerile apărării în sensul că față de inculpat nu au mai fost efectuate acte de urmărire neputând fi primită, având în vedere că procurorul are libertatea de a determina, în funcție de specificul cauzei instrumentate, ordinea efectuării actelor de urmărire, necesare și utile aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
Pentru considerentele ce preced în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva încheierii nr. 1272 din 25 august 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6708/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2011.