Asupra recursului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1283 din 26 august 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.D.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul T.D.I. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportat la art. 1608 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis împotriva sa. În motivarea cererii, inculpatul a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi liberat sub control judiciar. A mai arătat că din cei 37 de inculpați cercetați în cauză s-a solicitat arestarea doar pentru 28, în prezent fiind în stare de arest numai 14, ceea ce dovedește că urmărirea penală se poate desfășura în bune condiții cu aceștia în stare de liberate. La dosarul cauzei nu sunt date că lăsat în libertate inculpatul va încerca să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, că va altera ori distruge mijloace de probă. A mai arătat că este necunoscut cu antecedente penale, că a lucrat în sistemul vamal cca.13 ani, este integrat social și profesional, are 2 copii, acesta fiind singurul lor întreținător și că are o problemă gravă de sănătate.
Prima instanță, examinând actele dosarului, a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului T.D.I. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din data de 24 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, definitivă prin respingerea recursului inculpatului de către completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Judecătorul care a dispus arestarea preventivă a reținut că inculpatul T.D.I. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen., art. 6 și 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în intervalul mai 2000 - martie 2011, în calitate de asociat la SC C.C.S. SRL Constanța, acesta a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat și a săvârșit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, mai multe acte materiale specifice infracțiunilor de complicitate la luare de mită și complicitate la dare de mită.
S-a reținut, astfel, că inculpatul T.D.I., la cererea unor lucrători vamali din cadrul B.V. Constanța Sud Agigea, printre care O.C.C., M.A., R.V. ș.a., a pretins și primit, în numele acestora, diverse sume de bani de la mai mulți intermediari vamali (A.E.H., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L., D.M.) sume de bani ce au fost ulterior împărțite cu lucrătorii vamali, precum și cu conducerea grupului infracțional din care făcea parte, în scopul ca lucrătorii vamali implicați să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate, ce conțineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur și simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să își exercite atribuțiile de serviciu și să proceseze containerele respective, permițând accesul lor în țară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
În concret, s-au reținut următoarele:
La data de 25 mai 2010, inculpatul T.D.I. i-a propus inculpatului O.C.C. o sumă de bani neprecizată pentru a-l ajuta pe un prieten al său să-și realizeze operațiunile vamale de la B.V. Constanța Sud Agigea, de o manieră preferențială și mult mai rapidă decât în mod normal.
La data de 24 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.N.A.R.B.M. să plătească o sumă de bani neprecizată, cuantificată prin expresia „cu ce trebuie”, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, în scopul ca aceștia să permită intrarea în țară a două containere cu mărfuri importate.
La data de 27 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului C.M., reprezentant al SC M. SRL, să plătească o sumă de bani, definită codat ca „3 saci de orez”, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, în scopul ca aceștia să-i proceseze mărfurile prezentate în vamă, aparținând unor clienți ai societății pe care o reprezintă. Inculpatul T.D.I. a recunoscut că a primit deja „2 saci de orez” de la inculpatul C.M. și că acesta urma să mai dea „un sac de orez”.
La data de 31 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului A.N.A.R.B.M. o sumă de bani neprecizată, definită generic ca „ceea ce trebuie”, în scopul de a fi dată ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru ca aceștia să își exercite atribuțiile de serviciu și să proceseze un container conținând mărfuri diverse (pulovere, încălțăminte etc.).
La data de 2 septembrie 2010, inculpatul M.A. lucrător vamal, i-a solicitat inculpatului T.D.I. ca unul din importatorii sau intermediarii vamali, neidentificat, descris codat sub denumirea de „inginerul chelios”, să plătească cu titlu de mită suma de 3.000 dolari S.U.A., pentru a se permite intrarea în țară a unei cantități de 30 de baxuri cu pixuri. Ulterior, problema a fost discutată de inculpatul T.D.I. cu intermediarul vamal A.N.A.R.B.M. În final inculpatul T.D.I. i-a pretins intermediarului vamal A.N.A.R.B.M. suma de 2.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorul vamal M.A., în scopul ca acesta să permită introducerea în țară a respectivei cantități de pixuri.
La aceeași dată, 2 septembrie 2010, după ce a fost informat de inculpatul P.L., angajatul său, că inculpatul C.M. intenționează să introducă în țară o cantitate de 125 colete cu lame de ras, reprezentând 10 % din capacitatea containerului în interiorul căruia au fost disimulate, inculpatul T.D.I. a precizat că valoarea mitei ce trebuie oferită vameșilor de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a containerului este de „o mie și ceva” de dolari S.U.A. sau Euro.
La data de 3 septembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.N.A.R.B.M. suma de 2.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, ca recompensă pentru efectuarea în ziua anterioară a unei operațiuni vamale pentru un client al acestuia.
La data de 30 septembrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a întrebat pe inculpatul M.A., lucrător vamal la V.C. Sud Agigea, care este suma ce trebuie dată ca mită lucrătorilor vamali pentru a permite intrarea în țară a unui container cu ață; inculpatul M.A. i-a precizat suma de 5.500 dolari S.U.A.
La data de 4 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului D.M. suma de 2.500 dolari S.U.A. pentru ca lucrătorii vamali să permită introducerea în țară a unui container ce conținea, printre altele, ochelari și genți contrafăcute, purtând ilegal marca B.
La data de 5 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins inițial suma de 1.500 dolari S.U.A., iar ulterior 2.500 dolari S.U.A. de la numitul A., pentru a se permite de către lucrătorii vamali introducerea în țară a unui container cu mărfuri ilicite.
La data de 6 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului E.H.A. o sumă de bani definită codificat ca „9 cu 11”, ca mită pentru lucrătorii vamali pentru introducerea în țară a unui transport cu baterii de duș.
La data de 8 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului P.L. să-i aducă de urgență, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali, ca mită, pentru procesarea unor containere.
Tot la data de 8 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a dat inculpatului M.A., prin intermediul inculpatului P.L., angajat al SC C.C.S. SRL, o sumă de bani neprecizată, numită codificat „medicamente”, cerându-i concomitent să permită intrarea în țară a două containere aparținând firmei G., în condițiile în care unul din containere conținea 25 % mărfuri ilicite, iar cel de-al doilea container conținea 98 % produse ilicite.
La data de 12 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins suma de 6.000 dolari S.U.A. de la inculpatul E.H.A., intermediar vamal, pentru ca lucrătorii vamali să permită accesul în țară a cantității de 100 baxuri de țigări, mărcile V. și M., disimulate în mai multe containere conținând prosoape.
La data de 13 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins aceeași sumă de bani ca în cazul precedent (6.000 dolari S.U.A.) de la inculpatul E.H.A., intermediar vamal, pentru ca lucrătorii vamali să permită accesul în țară a unei cantități de genți conținând însemne de marcă contrafăcute.
La data de 29 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a consiliat pe inculpatul B.S. cu privire la mita ce trebuia percepută de grupul criminal organizat din care amândoi fac parte și ce trebuia împărțită cu lucrătorii vamali, explicându-i că, în cazul unui container ce se găsește deja în V.C. Agigea și conține 10 % din capacitatea totală marfă purtând însemne de marcă contrafăcute, respectiv A. și N., valoarea mitei este de 1.000 dolari S.U.A.
La data de 2 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului C.L. (reprezentant al SC U.E. SRL) o sumă de bani neprecizată (definită codat prin expresia „în condiții normale”) pentru introducerea în țară a unor containere conținând mărfuri contrafăcute, purtând mărcile înregistrate: A., P., M., S.Y., W., G., E.
La data de 3 noiembrie 2010, i-a promis inculpatului A.E.H. că va discuta cu inculpatul O.C.C. pentru a se permite intrarea în țară a unui container cu cacao, lucru pe care l-a și făcut ulterior, în condițiile în care banii pe care A.E.H. trebuia să-i dea urmau să fie împărțiți egal între el și vameșii de la B.V. Constanța Sud Agigea.
La data de 10 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului M.R. suma de 500 dolari S.U.A. pentru introducerea în țară prin V.C. Sud Agigea a 15 colete cu carcase de telefoane mobile.
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului M.R. suma de 1.000 dolari S.U.A. pentru introducerea în țară prin V.C. Sud Agigea a unui container cu mărfuri, conținând, disimulate, 70 de baxuri cu icoane și alte articole religioase ortodoxe, pentru care nu există autorizarea Patriarhiei Române.
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a stabilit cu O.C.C., adjunct al Ș.V.C. Sud Agigea, detaliile tehnice pentru introducerea în țară a unor containere cu mărfuri, intermediate de inculpatul M.R., containere în care erau disimulate cantități importante de mărfuri contrafăcute, purtând însemnele mărcilor H.M., C.K. și B., precum și o cantitate neprecizată de țigări marca V. în total, mărfurile contrafăcute reprezentau 566 de baxuri. Aceleași detalii au fost stabilite imediat ulterior cu inculpatul B.S., inculpatul M.R. și inculpatul C.M.
În final, inculpatul T.D.I. i-a precizat inculpatului B.S. valoarea mitei ce trebuia percepută pentru intrarea în țară a mărfurilor respective adică 3.000 dolari S.U.A.
La data de 15 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a stabilit împreună cu inculpatul O.C., adjunct al Ș.V. Constanța Sud Agigea, inculpatul B.S. și inculpatul M.R., valoarea mitei ce trebuia percepută pentru introducerea în țară a unor mărfuri contrafăcute, după cum urmează: 3.500 dolari S.U.A. pentru lucrătorii vamali și 500 dolari S.U.A. pentru inculpatul T.D.I., pentru 108 baxuri conținând chiloți bărbătești purtând însemnele de marcă contrafăcută D.D., 7.000 dolari S.U.A. pentru jucării contrafăcute purtând însemnele mărcii B., 2.000 dolari S.U.A. pentru 111 baxuri de ochelari contrafăcuți, 1500 dolari S.U.A. pentru produse contrafăcute purtând însemnele mărcii B., 3.000 dolari S.U.A. pentru 30 de baxuri de chiloți (alții decât cei care purtau însemnele mărcii D.D., 4.500 dolari S.U.A. pentru 221 baxuri cu tampoane igienice marca A.D.
În cursul serii de 15 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului M.R. 1.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru introducerea în țară a unor containere conținând mărfuri contrafăcute, purtând marca K. De asemenea, inculpatul T.D.I. a purtat negocieri în vederea introducerii în țară a 15 baxuri contrafăcute purtând mărcile H.M. și P.D.
La data de 16 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului M.R. suma de 1.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru introducerea în țară a unei cantități neprecizate de perdea și ochelari de vedere, câtă vreme în documentele vamale erau precizate:materiale textile și, respectiv, ochelari de soare.
La data de 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut intermediarului vamal M.R. ca, în numele firmei D.G., să dea mită suma de 1.000 dolari S.U.A., destinați lucrătorului vamal M.A., în scopul ca acesta să își încalce atribuțiile de serviciu și să permită intrarea în țară a 10 baxuri cu ochelari de vedere.
La aceeași dată, 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul M.A., lucrător vamal în cadrul Vămii Constanța Sud Agigea plata unei sume neprecizate, cu titlu de mită, pentru lucrătorul vamal, sumă ce urma să fie plătită pentru a nu fi oprite în vamă importurile firmei D. cu toate că facturile de import erau necorespunzătoare și prezentate doar în copie.
Tot la data de 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul O.C. plata de către intermediarul vamal M.R. a unei sume neprecizate, cu titlu de mită, definită codificat prin expresia „doi pari” pentru a permite intrarea în țară a unui container conținând linoleum.
La data de 18 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu un lucrător vamal neidentificat plata sumei de 1.500 dolari S.U.A. pentru a se permite intrarea în țară a unui container cu fasole. La aceeași dată, 18 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat intermediarului vamal M.R. suma de 3.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru a se permite intrarea în țară a 60 de colete cu parfumuri, 40 de baxuri cu umbrele, 7 baxuri cu cărți de joc și produse marca H.M. contrafăcute.
La data de 19 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu lucrătorul vamal M.A. plata sumei de 4.000 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a 78 și, respectiv, 25 baxuri cu mărfuri.
La data de 6 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut intermediarului vamal M.R. suma de 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii de la V.C. Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a unui container cu diverse produse contrafăcute.
La aceeași dată, 6 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului C.L., în numele lucrătorilor vamali de la V.C. Sud Agigea, o sumă de bani, definită codat ca „două tone pe bucată” pentru a permite intrarea în țară a unui transport de televizoare, fără plata taxelor vamale aferente, cu toate că respectivele televizoare nu purtau înscrisă specificația „CE”
Tot la data de 6 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A. introducerea în țară a unor cantități neprecizate de brichete și aparate de epilat pentru femei contra unei sume de bani neprecizate, ce urma să fie dată cu titlu de mită lucrătorilor vamali din V.C. Sud Agigea.
La data de 20 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A. plata de către A.N.A.R.B.M. a unei sume de bani neprecizate, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din V.C. Sud Agigea, pentru servicii ce i-au fost făcute acestuia de respectivii lucrători vamali prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu specifice ale acestora.
La data de 22 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 1.100 dolari S.U.A. cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită accesul în țară al unui container conținând îmbrăcăminte.
Referitor la același container cu cel precizat anterior, la aceeași dată, 22 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 1.000 dolari S.U.A. (două palme) în plus față de cerințele anterioare, cu titlu de mită, pentru vameșii de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară de mărfuri contrafăcute conținute de containerul respectiv (mărfuri purtând însemnele F. și D.).
La data de 23 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului M.R. suma de 5.000 dolari S.U.A., sumă negociată în final la 4.000 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru vameșii de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui container, conținând 10 baxuri cu artificii și 61 de baxuri cu mărfuri contrafăcute.
Tot, la data de 23 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. o sumă de bani, definită prin expresia „12 cu 7 și 16 cu 5”, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui transport de chibrituri.
La data de 28 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A., luând în același timp legătura cu lucrătorii vamali M.A. și I.M., din cadrul Vămii Constanța Sud Agigea, introducerea în țară a unor cantități de ciuperci, pentru care nu exista certificat de captură.
La data de 29 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a consiliat pe inculpatul E.H.A. ca, în cazul importului unui container conținând 4 tone măsline, iar restul ardei, întrucât mita cerută de lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea este prea mare („șaptesprezece jumătate”) e preferabil să introducă aceste mărfuri în țară în regim de tranzit și să definitiveze importul la București, unde mita cerută de vameși este doar de 1.000 dolari S.U.A.
La data de 30 decembrie 2010, după mai multe discuții cu inculpatul O.C.C., adjunct al Ș.V. Constanța Sud Agigea, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, suma totală de 2.000 dolari S.U.A., pentru introducerea în țară a 115 colete cu lame de bărbierit, 30 de colete de ecoplast, cărți de joc, cutii cu bomboane, cârlige de rufe din plastic, cârlige de rufe din bambus, pioneze, scăunele pentru copii, lipici pentru prins șobolani și sardine.
La data de 6 ianuarie 2011, inculpatul T.D.I. a fost informat de lucrătorul vamal M.A. din cadrul Vămii Constanța Sud Agigea că inculpatul C.M. introduce în țară un container, din care jumătate reprezintă mărfuri nedeclarate, iar 20 de colete reprezintă mărfuri contrafăcute, sugerându-i-se să contacteze importatorul pentru a-i solicita mită pentru că respectivele mărfuri ar putea fi introduse ilicit în țară.
La data de 18 ianuarie 2011, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.E.H. suma de 2.000 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui container conținând CD-uri contrafăcute (conținând muzică fără plata drepturilor de autor aferente).
La data de 16 februarie 2011, inculpatul T.D.I. i-a dat inculpatului S.I. suma de 5.700 dolari S.U.A., colectați de la un client neidentificat, pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu ale acestuia, prin încheierea ilicită a 6 operațiuni de tranzit vamal la B.V. Slobozia pe care îl conduce.
Prin încheieri succesive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, definitive prin respingerea recursului inculpatului de către completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost prelungită starea de arest a acestuia, ultima prelungire dispusă prin încheierea nr. 1196 din 11 august 2011 expirând la data de 20 septembrie 2011.
La momentul procesual al luării măsurii preventive, cât și ulterior, în procedura prelungirii mandatului, s-a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea acuzațiilor, presupusa modalitate de comitere a faptelor, scopul în vederea căruia se acționase și rezultatul negativ produs asupra imaginii instituțiilor statului.
S-a considerat că o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate nu era suficientă pentru protejarea eficientă a interesului public, interes circumscris și nevoii de restabilire a prestigiului și încrederii publicului în instituțiile statului.
În analiza efectuată a fost evidențiată anvergura activității ilicite și frecvența de săvârșire a presupuselor acte de corupție, cu consecințe grave asupra sistemului de acumulare a veniturilor realizate din activități vamale, împrejurări reținute ca fiind de natură să creeze un sentiment de insecuritate socială în condițiile în care investigațiile efectuate indicau că activitatea infracțională era generalizată la nivelul majorității transportatorilor, lucrătorilor și comisionarilor vamali, fiind posibil ca orice persoană implicată în acțiuni ilegale (contrabandă), în înțelegere cu membrii rețelei, să introducă în țară și bunuri periculoase sau interzise la deținere.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 1602 și următoarele C. proc. pen., prima instanță a constatat că aceasta, deși este admisibilă, nu este și întemeiată.
S-a avut în vedere că dispozițiile art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se impun a fi analizate în cauză prin raportare la art. 1602 C. proc. pen., din care rezultă că pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuie să fie îndeplinite două condiții pozitive și una negativă. Prima condiție pozitivă se referă la aceea că liberarea provizorie este condiționată de privarea de libertate a persoanei ea neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv, condiție îndeplinită, deoarece inculpatul se află sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Înalta Curte de Casație și Justiție; a doua condiție vizează și gravitatea infracțiunii săvârșite condiție care, de asemenea, este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru cea mai gravă infracțiune care ar intra în scopul grupului infracțional organizat, aceea de luare de mită, nu depășește limita de 18 ani închisoare.
De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile negative cerute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., actele și lucrările de urmărire penală nerelevând date sau indicii pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau ar întreprinde acțiuni de natură a influența probatoriul administrat, în condițiile în care acesta nu e cunoscut cu antecedente penale, iar până la momentul formulării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, probele referitoare la faptele presupus a fi comise (interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice) se aflau în păstrarea organelor judiciare, împrejurare ce înlătură posibilitatea deteriorării sau alterării lor de către orice persoană.
S-a reținut că în interpretarea dispozițiilor art. 1602 și următoarele C. proc. pen., rezultă că îndeplinirea celor trei condiții nu conferă celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocație, instanța având facultatea și nu obligația de a dispune măsura și că în absența unor criterii legale ce ar trebui să fie avute în vedere la examinarea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie, pornind de la practica judiciară internă în materie cât și de la jurisprudența C.E.D.O., instanța trebuie să se raporteze la criterii referitoare, atât la elementele ce privesc faptele presupus comise de inculpat (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptei, urmările produse sau care s-ar fi putut produce), cât și la cele ce privesc persoana inculpatului pentru a aprecia, în concret, în ce măsură scopul pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive [(conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen.)] poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatului.
Astfel, s-a constatat că inculpatul nu are antecedente penale, are familie organizată, 2 copii în întreținere, are probleme de sănătate, o activitate îndelungată în sistemul vamal dar aceste elemente ce țin de circumstanțierea persoanei inculpatului trebuie privite în relaționare directă cu circumstanțele reale ale cauzei.
Sub acest aspect, raportat la natura, multitudinea și gravitatea acuzațiilor aduse, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, complicitate la luare și dare de mită, în formă continuată (44 de acte materiale), la frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracțiuni și urmările negative pe care le produc (contribuind la amplificarea fenomenului de criminalitate transfrontalieră și implicit la diminuarea credibilității instituțiilor statului unde sunt încadrați cei cărora i-a fost oferită mită) având în vedere și stadiul actual al cercetărilor, necesitatea strângerii probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, prima instanță a constatat insuficiența instituirii controlului judiciar și caracterul neoportun al liberării provizorii a inculpatului, îndeosebi din perspectiva asigurării bunei derulări a procedurilor judiciare și a exigențelor scopului impus de art. 136 C. pen.; actele de urmărire penală efectuate în cauză nu au infirmat indiciile inițiale privind implicarea inculpatului în activitățile grupului infracțional organizat și nici suspiciunea rezonabilă că acesta ar fi comis faptele de care este acuzat.
De asemenea, s-a apreciat că și interesul public al prezervării ordinii publice continuă să fie actual în raport cu gravitatea infracțiunilor, de faptul că acestea au fost săvârșite în participație cu persoane care dețineau funcții implicând exercițiul autorității de stat, de consecințele produse asupra sistemului de acumulare a veniturilor realizate din activitățile vamale și impactul negativ asupra imaginii și prestigiului instituțiilor publice, presupusa activitate infracțională ce formează obiectul cercetărilor întinzându-se pe o perioadă relativ lungă de timp și implicând un număr mare de participanți și de acte materiale de executare.
S-a menționat că probațiunea în cauză până la acest moment procesual se întemeiază în principal pe convorbirile telefonice interceptate, aspectele infracționale rezultate din aceste convorbiri necesitând multiple verificări în fapt cu privire la activitățile de vămuire desfășurate, societățile și persoanele beneficiare implicate, interesul anchetei penale în curs de desfășurare reclamând în acest stadiu efectuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de arest.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales al recurentului inculpat (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii) pentru greșita interpretare a normelor ce reglementează instituția juridică a liberării provizorii sub control judiciar, inexistența elementelor în sensul neîndeplinirii condiției prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., cererea fiind întemeiată și prin raportare la circumstanțele personale ale inculpatului și îndeosebi a aspectelor de ordin medical.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, așadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării luate față de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanță a constatat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reține, astfel, că prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată și apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor importante funcții de stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicați în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului român în privința activității de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.
Practicile grupului infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Rețeaua structurală constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracțiunile, mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție – comisionari vamali și angajați ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R., D.I., execuție – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Se reține, de asemenea, că actele dosarului furnizează date apte a creea presupunerea rezonabilă că în calitatea sa de asociat al societății de comisionariat vamal SC C.C.S. SRL, inculpatul T.D.I. a acționat în cadrul palierului de execuție al grupului infracțional organizat, ajutând în calitate de complice, comiterea ca autor, în formă continuată, de către lucrătorii vamali, a infracțiunii de luare de mită, același inculpat acționând în aceeași calitate și prin raportare la infracțiunea de dare de mită comisă de către alte persoane. Se reține că în prezent actele dosarului furnizează indicii ce creează presupunerea că inculpatul, la cererea unor lucrători vamali din cadrul structurii antemenționate, printre care O.C.C., M.A., R.V. ș. a., a pretins și primit, în numele acestora, diverse sume de bani de la mai mulți intermediari vamali (E.H.A., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L., D.M.), sume de bani ce au fost ulterior împărțite cu lucrătorii vamali, precum și cu conducerea grupului infracțional din care făcea parte, în scopul ca lucrătorii vamali implicați să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate, ce conțineau mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri subevaluate sau în scopul ca lucrătorii vamali să își exercite atribuțiile de serviciu și să proceseze containerele respective, permițând accesul lor în țară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Probele administrate creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis respectivele fapte, incriminate de dispozițiile art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen., art. 6 și 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., fapte de o gravitate deosebită, având în vedere amploarea activității grupului infracțional, scopurile acestuia și impactul exercitat din punct de vedere economic și social.
Faptele pentru care inculpatul este cercetat și pentru care s-a luat măsura arestării preventive respectă, sub aspectul regimului sancționator, condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește condiția oportunității, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituție.
Acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o obligație de acordare a liberării persoanei private de libertate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Așa fiind, se constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise și impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfășurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată și amplul probatoriu ce trebuie în continuare administrat pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
La aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și necesității desfășurării normale a procesului penal. Astfel, aspectele referitoare la inculpat nu sunt suficiente în speță pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, aspectele indicate neputând fi avute în vedere izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanțe, dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în stare de libertate.
Așa fiind, se reține că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente în speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros argumentată.
Motivele de recurs invocate sunt nefondate.
Soluția primei instanțe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive, reglementat de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care, în prezenta cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absența privării de libertate a inculpatului, având în vedere natura infracțiunilor despre care există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea acestora, complexitatea cauzei și necesitatea desfășurării în bune condiții a urmăririi penale.
Sub acest aspect se reține că sunt nefondate criticile apărării, în sensul că instanța a interpretat eronat normele incidente în speță, deoarece la soluționarea cauzei instanța a avut în vedere și a aplicat în mod just, prin coroborare, prevederile art. 1601 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportându-se și la prevederile art. 136 C. proc. pen., observând nu doar situația de fapt, astfel după cum aceasta reiese, în acest moment, din actele dosarului, dar și aspectele particulare ce țin de persoana inculpatului și necesitatea de asigurare, în orice circumstanțe, a realizării scopului procesului penal. Totodată, s-a concluzionat just că situația particulară a inculpatului (în special în ceea ce privește starea precară a sănătății sale) nu poate fi avută în vedere, cu prioritate și nici prevala interesului realizării scopului procesului penal, care, în speță, la acest moment procesual, nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului.
Se constată, de asemenea, că nu se susțin argumentele apărării în sensul inexistenței de date privind un potențial comportament negativ al inculpatului ulterior liberării, în condițiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., inoportunitatea acordării liberării provizorii rezultând implicit din natura și gravitatea faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condițiile și circumstanțele reale și personale ale inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcționării clandestine și ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităților statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor săi și care, în mod evident, presupunea o reacție fermă a organelor judiciare.
Rezultă, așadar, că argumentele invocate de către instanță, contrar susținerilor apărării, sunt apte a justifica soluția dispusă, care este legală, temeinică și riguros motivată.
Pentru considerentele ce preced dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D.I. împotriva încheierii nr. 1283 din 26 august 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6766/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2011.