Asupra recursului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1437 din 4 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 7750/1/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D.L.A.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Arestarea preventivă a inculpatului D.L.A. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din 24 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Măsura a fost prelungită, succesiv, recursurile formulate de inculpat fiind respinse, ca nefondate, de completul de 5 judecători.
Prima instanță a mai reținut că inculpatul este cercetat penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, respectiv că ar fi aderat și sprijinit un grup infracțional organizat.
Inculpatul, în perioada anului 2010, începutul anului 2011, ca șef al Biroului Vamal Constanța Sud – Agigea, a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat, el, împreună cu coinculpații B.E., D.M., A.N.A.R.B.M., T.D.I., O.C.C., Ț.C.V., P.L., M.R., a ordonat blocarea completă a intrării în țară a unor mărfuri ca măsură de retorsiune pentru neplata, de către intermediarii vamali, a taxelor cuvenite grupului, inclusiv a unor sume datorate ca mită pentru lucrătorii vamali, faptul fiind determinant pentru ca intermediarii vamali să dea respectivele sume. Totodată, el era permanent informat despre activitățile infracționale derulate în raza Biroului Vamal Constanța Sud-Agigea și i se cerea acordul.
În cauză, s-a reținut că faptele au fost comise la următoarele date: 27 octombrie 2010, 24 august 2010, 26 octombrie 2010, 27 octombrie 2010, 03 noiembrie 2010, 13 octombrie 2010, 15 octombrie 2010, 22 septembrie 2010, 03 octombrie 2010, 22 noiembrie 2010, acestea fiind reliefate și de înregistrările convorbirilor între inculpat și coinculpații menționați deja.
În cauză, inculpatul, alături de alți 28 de coinculpați (oameni politici, persoane cu funcții de conducere în sistemul vamal, lucrători vamali, comisionari vamali, intermediari vamali sunt cercetați pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, faptă gravă, până la acest moment, existând indicii rezonabile că structura grupului și modul de acțiune au permis dezvoltarea unui veritabil mecanism de protecție și preîntâmpinare a unor eventuale acte de surprindere în fragrant, el fiind permanent pus la curent cu cele întreprinse.
Ca atare, datele personale sau familiale ale inculpatului nu pot influența sau înlătura pericolul concret pentru ordinea publică, urmărirea penală menționând presupusa existență a grupului infracțional organizat pe 6 paliere, inculpatul fiind inclus în cel ce comanda și coordona la nivelul sistemului vamal de la Constanța Sud - Agigea.
S-a apreciat că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura liberării provizorii sub control judiciar, nu se justifică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul D.L.A.
Amplele concluzii ale apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului parchetului, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Referitor la admisibilitatea în principiu a cererii de liberare, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, cererea formulată de apărătorul ales fiind însușită de către inculpat, iar pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Înalta Curte va analiza temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma dispozițiilor art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. și a oportunității admiterii unei astfel de cereri raportat la datele cauzei, persoana inculpatului și stadiul în care se află procesul.
Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte nu constată existența unor date din care ar rezulta presupunerea rezonabilă că inculpatul D.L.A. ar săvârși alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., nu poate conduce însă automat la admiterea cererii, instanțele având obligația de a examina oportunitatea unei astfel de cereri prin prisma dispozițiilor art. 136 C. proc. pen., referitoare la scopul măsurilor preventive.
În speță, există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul D.L.A. a comis infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat.
Infracțiunea presupus a fi comisă de inculpat este o infracțiune gravă, nu doar prin natura ei (criminalitate organizată), dar și prin circumstanțele reale în care se presupune că s-a săvârșit, numărul persoanelor implicate, calitatea acestora, funcțiile deținute, lucrători vamali, persoane de conducere cu funcții importante în sistemul vamal, intermediari vamali, oameni politici deținători ale unor importante funcții în stat, durata în timp a presupusei activități infracționale, scopul urmărit, acela de a obține venituri ilicite importante.
Astfel, s-a reținut că, inculpatul în perioada anului 2010, începutul anului 2011, ca șef al Biroului Vamal Constanța Sud – Agigea, a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat, el, împreună cu coinculpații B.E., D.M., A.N.A.R.B.M., T.D.I., O.C.C., Ț.C.V., P.L., M.R., a ordonat blocarea completă a intrării în țară a unor mărfuri ca măsură de retorsiune pentru neplata, de către intermediarii vamali, a taxelor cuvenite grupului, inclusiv a unor sume datorate ca mită pentru lucrătorii vamali, faptul fiind determinant pentru ca intermediarii vamali să dea respectivele sume. Totodată, el era permanent informat despre activitățile infracționale derulate în raza Biroului Vamal Constanța Sud-Agigea și i se cerea acordul.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în baza dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., reținându-se că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol este generat de reacția colectivă față de infracțiunea de crimă organizată de care este acuzat inculpatul, infracțiune care, prin rezonanța sa negativă, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare și temere în rândul societății civile.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea Europeană a decis că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor și prin reacția publică la săvârșirea lor, pot da naștere unui pericol pentru ordinea publică care să justifice arestarea preventivă, cel puțin o perioadă de timp (cauza H. c/Poloniei, cauza K. c/Franței).
Gravitatea faptelor și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului trebuie avute în vedere de instanță la examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, alături de alte criterii cum sunt stadiul procesului, datele personale ale inculpatului, complexitatea cauzei, scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive.
Înalta Curte mai reține că urmărirea penală este în plină desfășurare, cauza este extrem de complexă, de la luarea măsurii arestării preventive a trecut un timp scurt, iar scopul pentru care s-a dispus luarea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen., nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului la acest moment.
Din analiza actelor dosarului rezultă că, într-adevăr, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o bună conduită în societate, însă aceste circumstanța personale nu pot conduce prin ele însele la punerea în libertate a inculpatului, instanța examinându-le în contextul celorlalte aspecte arătate anterior și care formează convingerea că această cerere este neîntemeiată.
Așa fiind, se constată că încheierea atacată este legală, temeinică și riguros motivată, motivele de recurs invocate fiind nefondate.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1609 C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.L.A. împotriva încheierii nr. 1437 din 4 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 7750/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2011.