Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanții B.F. și M.M. au solicitat, în contradictoriu, cu pârâta A.F.P. Reghin, suspendarea executării Deciziei nr. 18008 din 30 aprilie 2010 emisă de A.F.P. Reghin privind angajarea răspunderii solidare a reclamanților până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 256/43/2010 al Curții de Apel Târgu-Mureș având ca obiect anularea deciziei menționate.
în motivarea cererii de suspendare, reclamanții au susținut că Organele fiscale au început executarea silită a acestei deciziei mai sus-menționată, fiindu-le comunicată somația din 27 august 2010 în Dosarul execuțional nr. 18008/2010, precum și Încheierea nr. 14484 din 30 august 2010 prin care s-a dispus instituirea unei ipoteci execuționale în favoarea Statului Român.
Referitor la condiția privind prevenirea pagubei iminente, reclamanții au susținut că prin continuarea executării silite imobiliare se poate ajunge la transmiterea definitivă a proprietății asupra bunurilor supuse executării silite.
Pârâta Administrația Fir antelor Publice Reghin, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea cererii de suspendare, având în vedere că reclamanții înțeleg să contureze o situație economico-financiară precară cu care s-ar confrunta în cazul în care instanța nu va admite cererea de suspendare, fără a arăta în concret paguba iminentă.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 138 pronunțată în data de 15 octombrie 2010, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanții B.F. și M.M., în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Reghin și, pe cale de consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 18008 din 30 aprilie 2010 emisă de A.F.P. Reghin, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 256/43/2010.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:
în ceea ce privește existența cazului bine justificat, instanța a reținut că,din împrejurările cauzei rezultă o îndoială asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executiv al actului administrativ.
Din conținutul deciziei de suspendare rezultă că au intervenit elemente noi cu privire la starea de fapt reținută și că s-a cerut punctul de vedere al comisiei constituită în baza Deciziei nr. 391 din 8 iulie 2010 la nivelul D.G.F.P. Mureș în sensul menținerii deciziei de atragere a răspunderii solidare sau de anulare a acesteia și atragerea răspunderii solidare a noilor asociați și administratori ai SC R. SRL.
Ulterior, la data de 3 august 2001 prin Decizia nr. 35182, A.F.P. Reghin respins contestația a administrativă fără a motiva soluția cu privire la elementele nou apărute ce anterior au determinat suspendarea.
Referitor la condiția pagubei iminente este de menționat că a fost demarată procedura de executare silită asupra bunurilor celor doi reclamanți, fiind emise somații în dosarul de executare nr. 18008/2010.
Ulterior s-a dispus înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor imobile ale reclamanților, iar prin Încheierea nr. 14484 din 30 august 2010 a OCPI Mureș - BCPI Reghin s-a dispus înscrierea ipotecii asupra bunurilor imobile ale reclamanților.
Concluzionând, instanța a susținut că prin continuarea executării actului administrativ atacat, existenta pagubei iminente este evidentă prin raportare la efectele executării silite imobiliare care constau în transmiterea definitivă a proprietății asupra bunurilor supuse executării.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A.F.P. Reghin în numele și pentru D.G.F.P. Mureș, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile arr.304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că în mod greșit și nelegal instanța de fond prin sentința atacată a admis cererea reclamanților și a dispus suspendarea executării Decizia nr. 18008 din 30 aprilie 2010 privind angajarea răspunderii solidare până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 256/43/2010.
Aceasta deoarece în cauză cererea de suspendare nu îndeplinea condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unor cazuri bine justificate care să infirme prezumția de legalitate a actului administrativ contestat și iminența producerii unei pagube.
În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente se arată că reclamanții – intimați nu au probat în concret în ce constă paguba iminentă invocată în condițiile în care prin suspendarea actului administrativ atacat măsurile asiguratorii își produc efectele în continuare și indisponibilizarea bunurilor operează, iar în situația în care actul atacat nu va fi anulat, creditorul bugetar poate continua executarea silită asupra bunurilor sechestrate.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentința atacată prin care s-a admis cererea de suspendare formulată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 este legală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin soluția de admitere a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 18008 din 30 aprilie 2010 privind angajarea răspunderii solidare a reclamanților până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 256/43/2010, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
S-a apreciat în mod corect că este îndeplinită condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 deoarece au fost reținute corect existența unor împrejurări de fapt noi, de natură a crea o „îndoială serioasă” în privința legalității deciziei de angajare a răspunderii solidare, solicitându-se de organul administrativ punctul de vedere al comisiei constituită la nivelul D.G.F.P. Mureș.
Curtea nu va reține susținerile recurentei în ceea ce privește inexistența unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
În mod corect s-a constatat existența unei pagube iminente, aceasta constând în efectul negativ, respectiv producerea unui prejudiciu material constând în transmiterea definitivă a proprietății asupra bunurilor supuse executării.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A.F.P. Reghin în numele și pentru D.G.F.P. Mureș împotriva Sentinței nr. 138 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.