Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 904/2011

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 275 din 6 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de pârâții Guvernul României și M.S., a admis cererea formulată de Sindicatul T.E.S.A. din cadrul Spitalului județean Botoșani în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.F.P. și M.S. și, în consecință, a suspendat executarea Ordinului nr. 1933/2010 emis de M.F.P., precum și adresa din 30 august 2010 a M.S., până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin Ordinul nr. 1933/2010 M.F.P. a aprobat Normele metodologice privind virarea la buget a sumelor rezultate din reducerea drepturilor salariale pentru personalul instituțiilor prevăzute la art. 3 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, însă reclamantul reprezintă salariații unui spital de urgență ce nu este integral finanțat din venituri proprii și nici integral finanțat prin subvenții de la bugetul de stat sau bugetul fondurilor speciale.

Cu privire la excepțiile invocate în cauză, prima instanță a reținut următoarele:

Referitor la excepția privind lipsa procedurii prealabile invocată de M.S., prima instanță a reținut că din adresa emisă la 30 august 2010 de acest pârât, rezultă că reclamantul s-a adresat acestei instituții cu solicitarea nr. 345/2010, căreia i s-a răspuns prin adresa sus menționată, atacată în cauză, astfel că excepția prematurității cererii invocată de acest pârât nu poate fi primită.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, prima instanță a constatat că nu poate fi primită în considerarea faptului că acesta este emitentul adresei atacate în cauză.

În legătură cu excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării acestei adrese, invocată de M.S., prima instanță a apreciat că nu se justifică, pe de o parte, întrucât respectiva adresă este ulterioară, deci subsecventă Ordinului nr. 1933 din 2 iulie 2010, fiind emisă la 30 august 2010, iar pe de altă parte, această adresă, vizând diminuarea cu 25% a salariilor unei categorii de personal conform Legii nr. 330/2009 și a Legii nr. 118/2010, întrunește caracteristicile actului jurisdicțional administrativ în sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004 pentru că vizează organizarea executării legii în concret, în speță a aplicării Legii nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 48/2010, respectiv a Legii nr. 118/2010, M.S. stabilind, de altfel, că Legea nr. 118/2010 se aplică spitalelor publice finanțate integral din venituri proprii și din contracte încheiate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate.

 Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României, prima instanță a apreciat că, deși această autoritate nu este emitentul actelor a căror suspendare se solicită, se impune a fi avut în vedere principiul disponibilității părții, în raport de care reclamantul a dorit ca hotărârea să se pronunțe în opozabilitate cu această instituție.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea 554/2004.

Cu privire la existența cazului bine justificat, prima instanță a constatat că reclamantul a invocat nelegalitatea ordinului atacat pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 118/2006, prin adăugare la acesta, respectiv adăugarea sintagmei „unitățile sanitare publice cu paturi”, apreciind că această situație creează o serioasă îndoială în privința legalității actului în baza căruia sunt diminuate drepturile patrimoniale, cu încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul la C.E.D.O.

Cu referire la paguba iminentă, prima instanță a apreciat că executarea actelor administrative a căror suspendare se solicită este de natură a-i provoca reclamantului pagube importante de ordin material, prin reducerea salariilor cu mai multe procente, acest venit constituind pentru salariații Spitalului județean Botoșani unicul venit.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Guvernul României, M.F.P. și M.S., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Cu privire la cazul bine – justificat se apreciază că nu a fost dovedită această primă condiție de suspendare, din dosar nerezultând împrejurări care să creeze o îndoială puternică în privința legalității actului administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004; astfel, actul administrativ atacat a fost emis în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, beneficiind, pe deplin, de prezumția de legalitate.

În consecință, recurenții au solicitat admiterea recursurilor și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii cererii de suspendare a actului administrativ, cu motivarea că în speță nu sunt întrunite condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat de recurenți, motiv ce se încadrează, din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că vizează greșita aplicare a legii, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările ulterioare „Cuantumul brut al salariilor/ soldelor/ îndemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale O.U.G. nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte masuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."

Totodată, în conformitate cu art. 188 din Legea nr. 95/2006 „Spitalele publice sunt instituții publicefinanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii”, iar M.S. ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică propune și elaborează legislația specifică autorității sau instituției publice unde își desfășoară activitatea reclamantul.

În raport de prevederile legale menționate rezultă că actul administrativ atacat beneficiază pe deplin de prezumția de legalitate, prezumție ce nu a fost răsturnată, în această fază procesuală, de reclamant, susținerea acestuia că spitalele de urgență ar fi o categorie aparte de instituții cărora nu ar trebui să li se aplice Legea nr. 118/2006 fiind o problemă de fond, asupra căreia instanța nu se poate pronunța în cadrul procesual limitat al cererii de suspendare a actului administrativ.

Față de acest considerent, în raport de art. 14 cu referire la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, Înalta Curte constată că în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile suspendării actului administrativ, respectiv cazul bine – justificat și paguba iminentă, astfel că în mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamantului – intimat.

Cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursurile declarate de Guvernul României, M.F.P. prin mandatar D.G.F.P. a județului Botoșani și M.S. împotriva Sentinței nr. 275 din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.