Asupra recursului de față:
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 993/42/2010 la data de 01 octombrie 2010, reclamantul C.L.C. lordăcheanu, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei înregistrata în evidentele P.C. lordăcheanu sub nr. 3584 din 21 iunie 2010, emisa de pârâtul M.A.D.R. – A.P.D.R.P., precum și a procesului verbal de constatare nr. 6128 din 01 aprilie 2010 întocmit de aceeași parata și suspendarea executării procesului verbal de constatare înregistrat în evidentele A.P.D.R.P. sub nr. 6128 din 01 aprilie 2010.
Reclamantul C.L.C. lordăcheanu a solicitat, în ceea ce privește cererea de suspendare, să se ia act că suma pentru care A.P. a hotărât recuperarea este o suma exorbitantă, că dacă s-ar continua executarea pe parcursul soluționării fondului cauzei i-ar pune în imposibilitate, prin blocarea conturilor, de a asigura cele necesare cetățenilor comunei lordăcheanu și în special asigurarea pe timp de iarna a căldurii în scoli, grădinițe, dispensar medical.
De asemenea, a solicitat instanței să aibă în vedere și faptul că A.P. a considerat, cu mult anterior emiterii procesului verbal contestat, că reclamantul nu a săvârșit nici o fapta care să prejudicieze în vreun fel interesele financiare ale C.E.
Reclamantul a menționat că, în cazul respingerii cererii de suspendare, ar fi nevoită să suporte povara celor peste 3 milioane de lei (RON) înainte de soluționarea irevocabila a contestației sale, deși anterior intimata a considerat că nu pot fi obligați la restituirea acestei sume.
La termenul de judecată din data de 26 octombrie 2010, Curtea a pus în discuția părților cererea de suspendare a procesului verbal de constatare și a amânat pronunțarea asupra acestuia la data de 27 octombrie 2010.
La data de 27 octombrie 2010, reclamantul C.L.C. lordăcheanu a achitat și depus, în original, cauțiune în valoare de 10.000 lei.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2010, a admis cererea de suspendare formulată de către reclamantul C.L.C. Iordăcheanu, jud. Prahova în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. – A.P.D.R.P. și a dispus suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 6128 din 01 aprilie 2010 emis de A.P.D.R.P. până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ, formulată de reclamanta C.L.C. Iordăcheanu, în mod definitiv și irevocabil.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport cu conținutul actului administrativ.
Actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la prejudiciul previzibil și la faptul că prin pornirea executării silite, s-ar putea crea prejudicii reclamantei, suma contestată având o valoare de 3.191.386,21 lei.
S-a mai reținut totodată că, în cauză, este vorba de conturile unui consiliu local, executarea acestor sume fiind de natură să blocheze atât activitatea reclamantei cât și a altor instituții ale statului aflate în subordinea financiară a aceleiași reclamante.
A reținut prima instanță că, din succesiunea și din conținutul actelor administrative emise, rezultă o îndoială serioasă în privința legalității acestor acte și a prejudiciului produs.
Legalitatea actului administrativ fiscal contestat este pusă sub semnul întrebării deoarece aceleași chestiuni au vizat un alt control anterior, când s-a încheiat un act administrativ asemănător, iar contestația reclamantei a fost admisă în parte în anul 2008, când agenția de plăți a considerat că aceasta nu a comis nicio faptă care să prejudicieze interesele financiare ale C.E.
Și condiția existenței pagubei iminente este îndeplinită, a reținut prima instanță, întrucât prin punerea în executare silită a actului administrativ fiscal, s-ar perturba iremediabil activitatea edilitar-gospodărească a consiliului local și afectarea gravă a intereselor și drepturilor unei comunități locale în condițiile crizei financiare actuale și aproprierea sezonului rece, a funcționării instituțiilor publice și de interes general.
Curtea a apreciat că posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documentele emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.P.D.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (l) C. proc. civ., excepția invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Obiectul acțiunii îl constituie cererea de suspendare a executării procesului verbal 4290 întocmit de A.P.D.R.P. prin care s-a constatat, în sarcina reclamantei un debit în valoare de 274.813,35 lei.
Cum cuantumul sumei reprezentând obligația de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în speță devin incidente prevederile art. 10 alin. (l) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și se aplică cu prioritate față de prevederile art. 3 pct. l C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul, în speță, al contribuției contestate de reclamantă.
În cazul în care litigiul privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (l) din lege. Așadar, indiferent de poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a autorității publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, curțile de apel fiind competente să soluționeze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei.
Față de cele arătate, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva încheierii din data de 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.