Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1180 din 9 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:
- a admis acțiunea precizată la data de 09.03.2010 privind pe reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Tineretului și Sportului și intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, acțiune având ca obiect anularea Ordinului ministrului tineretului și sportului nr. 540 din 23 aprilie 2009, prin care s-a prevăzut că, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, funcția publică de conducere de director executiv al Direcției pentru Sport a Județului Neamț se desființează, iar domnului P.G. - director executiv - îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009;
- a anulat Ordinul nr. 540 din 23 aprilie 2009 emis de ministrul tineretului și sportului;
- a respins cererea de intervenție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative (reorganizat ulterior ca Ministerul Administrației și Internelor). Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele: Ordinul contestat a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, care a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, în privința căreia, prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1.
A reținut Curtea de apel că, întrucât O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, prin care funcția de conducere de director executiv s-a desființat, a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, nu mai subzistă motivul eliberării din funcție a reclamantului.
2. Cererile de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 1180 din 9 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtul Guvernul României și Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret (organ de specialitate al administrației publice centrale care a preluat atribuțiile fostului Minister al Tineretului și Sportului, desființat in baza art. 6 din O. U.G. nr. 115/2009).
2.1. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret
Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susține că intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publică în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 și că ordinul contestat este legal fiind emis în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, iar prin art. IV din O.U.G. nr. 105/2009 s-a prevăzut că funcțiile publice sunt și rămân desființate, astfel că instanța în mod greșit a reținut că nu mai subzistă motivul eliberării din funcție a reclamantului.
2.2. Recursul declarat de pârâtul Guvernul României
Recurentul-pârât Guvernul României a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, întrucât emitentul actului contestat este Ministerul Tineretului și Sportului, iar Guvernul României nu are calitatea de angajator al reclamantului.
3. Hotărârea instanței de recurs
3.1. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret este nefondat.
în cauză este necontestat faptul Ordinul ministrului tineretului și sportului nr. 540 din 23 aprilie 2009, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere și a cărui anulare este solicitată în prezenta cauză, a fost emis în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit cărora:
„(1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență'".
De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/ 2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență(...) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (...)"
Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.
Totodată, este necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.
In plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Față de aspectele arătate, Înalta Curte reține că întemeiat și legal a apreciat instanța de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională.
Sunt neîntemeiate susținerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea ordinului contestat este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituționalitate al prevederilor în temeiul și în executarea cărora a fost emis.
Pentru argumentele anterior arătate, nu pot fi primite susținerile din recurs referitoare la abrogarea O.U.G. nr. 37/2009, cele referitoare la faptul că prin art. IV alin. (1) a din O.U.G. nr. 105/2009 s-a prevăzut că sunt și rămân desființate funcțiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta ori susținerile referitoare la faptul că deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor.
Față de aceste susțineri, Înalta Curte reține că desființarea funcției publice deținute de reclamant prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.
Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret.
3.2. Recursul declarat de pârâtul Guvernul României este fondat.
După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul are ca obiect anularea Ordinului ministrului tineretului și sportului nr. 540 din 23 aprilie 2009, prin care s-a prevăzut că, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, funcția publică de conducere de director executiv al Direcției pentru Sport a Județului Neamț se desființează, iar domnului P.G. - director executiv - îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009.
Astfel fiind, în condițiile în care reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ emis de Ministerul Tineretului și Sportului (al cărui succesor în drepturi și obligații este Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, organ de specialitate al administrației publice centrale, care funcționează în subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), iar Guvernul României nu este parte în raportul juridic de funcție publică dintre reclamant și ministerul respectiv, în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României. în același sens, faptul că intimatul-reclamant nu are nicio pretenție în contradictoriu cu Guvernul României rezultă și din precizarea de acțiune formulată la termenul din 9 martie 2010, când P.G. a precizat că singurul capăt de cerere a rămas anularea Ordinului ministrului tineretului și sportului nr. 540 din 23 aprilie 2009 și nu mai insistă în soluționarea capetelor de cerere inițiale privind suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., urmează a fi admis recursul declarat de Guvernul României și va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii precizate de reclamantul P.G. față de Guvernul României pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret împotriva sentinței civile nr. 1180 din 9 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva aceleiași sentințe civile.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea precizată a reclamantului P.G. față de Guvernul României pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2011.