Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei. Hotărârea Plenului C.S.M. atacată cu recurs
Prin Hotărârea nr. 604/2010, Plenul C.S.M. a respins cererea de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, sau la Judecătoria Sectorului 6 București, formulată de P.P.S., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
În cuprinsul acestei hotărâri, Plenul C.S.M. a arătat că prin cererea adresată C.S.M., P.P.S., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a solicitat numirea în funcția de judecător la Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, sau la Judecătoria Sectorului 6 București, invocând motive de ordin profesional și personal.
A reținut C.S.M. că P.P.S. are o vechime în funcția de procuror de 4 ani, o lună și 16 zile, din care o vechime la Parchetul de pe lângă Tribunalul București de 7 luni și 9 zile, precum și faptul că, prin Hotărârea nr. 752/2010, secția pentru judecători a C.S.M. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător a doamnei P.P.S.
Se menționează că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de pe lângă Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Sectorului 6 București, au comunicat C.S.M. avizul nefavorabil referitor la cererea doamnei procuror P.P.S. de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, solicitarea fiind însă avizată favorabil de către Curtea de Apel București, Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Sectorului 4 București.
C.S.M. a menționat că la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, unitate la care funcționează magistratul, sunt prevăzute 7 posturi de conducere și 61 de execuție, fiind ocupate 6 posturi de conducere și 63 de execuție, iar în anul 2009 încărcătura medie a dosarelor pe procuror a fost de 141 de dosare, comparativ cu media națională de 131 dosare pe procuror, iar în primul trimestru al anului 2010 s-a înregistrat o încărcătură pe procuror de 105 dosare, față de media națională de 76 de dosare.
Totodată, C.S.M. a reținut că la Tribunalul București, dintr-un număr de 191 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 184 de posturi, iar în anul 2009 încărcătura pe judecător a fost de 953 de cauze față de media națională de 860 de cauze, iar în primul trimestru al anului 2010 s-a înregistrat o încărcătură de 555 de cauze, față de media națională de 425 de cauze.
A mai reținut C.S.M. că la Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3 și 4 București, singurele locuri vacante sunt aferente unor funcții de conducere, iar la Judecătoriile Sectoarelor 5 și 6 București există câte un post de execuție vacant.
Pentru a respinge cererea de transfer în funcția de judecător formulată de P.P.S., C.S.M. a avut în vedere vechimea redusă a acesteia în funcția de procuror, respectiv în funcția de procuror al parchetului de pe lângă tribunal, precum și avizele nefavorabile exprimate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, precum și Parchetele de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Sectorului 6 București.
2. Recursul exercitat de recurenta P.P.S.
Împotriva Hotărârii nr. 604/2010 a Plenului C.S.M. a declarat recurs doamna procuror P.P.S.
Solicitând în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu referire la art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 604/2010 și obligarea instituției la emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, cu întocmirea formalităților aferente, recurenta a susținut, în esență, următoarele motive de nelegalitate în ceea ce privește actul atacat:
- prin Hotărârea nr. 752/2010 secția pentru judecători a C.S.M. a constatat îndeplinirea condițiilor pentru numirea sa în funcția de judecător prevăzute de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată;
- din anul 2005 de când a fost numită procuror nu a fost niciodată sancționată disciplinar și a obținut calificative maxime la evaluarea profesională;
- soluția Plenului C.S.M. de respingere a cererii de numire în funcția de judecător, bazată pe două motive, și anume încărcătura pe procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București situată peste media națională și vechimea redusă la această unitate de parchet, au fost superficial analizate, nefiind luate în calcul toate aspectele concrete cu implicații în cauză;
- hotărârea apare ca având caracter arbitrar și emisă cu exces de putere, fiind contrară și practicii anterioare în materie, a Plenului C.S.M.;
- întrucât la secția judiciar penală unde funcționează în prezent toate cele 16 posturi de execuție sunt ocupate, afirmația legată de perturbarea semnificativă a activității acestei unități, apare ca fiind nereală și fără fundament faptic;
- Tribunalul București și Curtea de Apel București au avizat pozitiv cererea de numire în funcția de judecător, avize apreciate ca deosebit de importante;
- în fine, și criteriul volumului de dosare a fost analizat fără a fi fost raportat nici la nivelul de activitate existent la instanța la care a fost solicitat transferul, la lipsa de personal existentă la nivelul Tribunalului București și nici la schema de personal existentă la secția judiciar penală din Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
3. Apărările intimatului C.S.M.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat.
S-a arătat, în esență, că cererea recurentei de numire în funcția de judecător, în raport de dispozițiile art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, ca normă cu caracter supletiv, a fost respinsă motivat, fiind reținute, cu precădere, vechimea redusă în funcția de procuror, respectiv în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, precum și avizele nefavorabile exprimat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Sectorului 6 București.
S-au făcut referiri și la decizia Curții Constituționale nr. 545/2005 privind libera alegere a profesiei, meseriei și ocupației, ce impune, inter alia, dovada obținerii avizelor, autorizațiilor sau atestărilor necesare, impuse de specificul profesiei.
4. Soluția și considerentele instanței de recurs
Recursul este fondat.
Analizând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele dosarului și față de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că se impune, ca o consecință a admiterii recursului de față, anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 604/2010 și obligarea intimatului C.S.M. la emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea recurentei de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, urmând a fi formulată în acest sens o propunere Președintelui României, pentru considerentele în continuare arătate.
Examinând conținutul hotărârii Plenului C.S.M. nr. 604/2010, Înalta Curte reține că, în adevăr, motivele pentru care s-a apreciat că se impune respingerea cererii recurentei de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, sau la una dintre judecătoriile de sector (Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Sectorului 6 București), se rezumă la considerarea vechimii reduse a acesteia în funcția de procuror, respectiv în funcția de procuror al parchetului de pe lângă tribunal și la existența avizelor nefavorabile exprimate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către Judecătoriile Sectoarelor 1, 5 și 6 din București.
În cuprinsul aceleiași hotărâri au fost totodată prezentate și o serie de date statistice vizând posturile vacante la instanțele la care, alternativ, s-a solicitat numirea ca și încărcătura pe judecător, la fiecare instanță, raportat la media națională, de 915 cauze încărcătura pe judecător, în anul 2009.
Raportat la conținutul textelor de lege incidente în cauză, respectiv prevederile art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, coroborate cu prevederile art. 22 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și a procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecători, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006, Înalta Curte reține că în ceea ce o privește pe recurenta P.P.S., Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 604 din 8 iulie 2010 nu a realizat o motivare suficientă și efectivă, în argumentarea soluției de respingere a cererii formulate de aceasta vizând numirea în funcția de judecător la una dintre instanțele enumerate în cerere.
Drept urmare acest aspect va fi reținut ca un aspect de nelegalitate în cazul de față, în condițiile în care astfel după cum s-a stabilit și în jurisprudența comunitară în mod constant, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz iar o motivare insuficientă se consideră că echivalează cu lipsa motivării.
Totodată, astfel cum Înalta Curte a statuat deja în practica sa în această materie împrejurarea că intimatul C.S.M. beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.
Raportat la argumentele astfel expuse, Înalta Curte reține că în cazul recurentei, Plenul C.S.M. nu a examinat în mod efectiv și concret toate criteriile obiective ce urmau a fi avute în vedere la soluționarea cererii de numire în funcția de judecător, astfel cum rezultă acestea din cuprinsul textelor de lege arătate.
Referirile la schemele de personal existente la parchetul la care funcționează recurenta și la volumul de activitate existent la fiecare dintre instanțele pentru care s-a solicitat numirea nu au fost examinate și valorificate prin examinarea tuturor implicațiilor acestora și prin corelarea tuturor aspectelor pe care o astfel de analiză le impune, astfel că afirmația legată de perturbarea unității la care își desfășura activitatea recurenta apare ca neavând caracter convingător și nefiind nici susținută probator.
Înalta Curte apreciază, totodată, că Plenul C.S.M. nu a dat eficiență avizelor pozitive obținute, în parte, de către recurentă, făcând referire numai la cele câteva avize nefavorabile emise, care însă nu sunt preponderente și nici de natură a antrena automat respingerea cererii formulate, câtă vreme recurenta a înțeles să-și manifeste opțiunea selectiv, față de mai multe instanțe deopotrivă.
În fine, nici argumentul vechimii reduse în funcția de procuror a recurentei, reținut ca atare în motivarea hotărârii atacate nu este apreciat de Înalta Curte ca fiind susținător al soluției adoptate, chiar în contextul recunoașterii marjei largi de apreciere la care este îndreptățit Plenul C.S.M., câtă vreme acest criteriu nu este în mod expres menționat în cuprinsul actelor normative aplicabile în cauză, spre a fi avut în vedere în examinarea unei solicitări de tipul celei ce formează obiectul cauzei de față și ca atare nu are o natură obiectivă.
De altfel, nu lipsit de relevanță este și faptul că prin Hotărârea nr. 752/2010, secția pentru judecători a C.S.M., a constatat că recurenta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru numirea sa în funcția de judecător.
Față de argumentele sus prezentate, în cazul concret al recurentei și raportat la prevederile art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului cu consecința admiterii cererii recurentei și a numirii acesteia în funcția de judecător la una dintre instanțele pentru care a primit aviz favorabil și la care potrivit situației prezentate și care rezultă din dosar, există posturi vacante, respectiv la Tribunalul București (în cuprinsul hotărârii specificându-se existența unui număr de 7 posturi vacante la această instanță).
Drept urmare, fiind întemeiate motivele de recurs de față, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, se va admite recursul declarat și se va dispune anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 604 din 8 iulie 2010, cu consecința obligării intimatului de a emite o nouă hotărâre prin care să admită cererea recurentei de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, urmând a fi formulată și o propunere în acest sens Președintelui României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.P.S. împotriva Hotărârii nr. 604/2010 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată privind-o pe recurentă.
Obligă intimatul să admită cererea recurentei și să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, urmând să formuleze o propunere în acest sens Președintelui României.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2011.