Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.G.D. a chemat în judecată pârâta C.N.P.D.A.S., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării, până la pronunțarea instanței de fond, a Ordinului nr. 4665/2009 al președintelui C.N.P.D.A.S., act administrativ prin care i s-a imputat suma de 3.346 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit, în perioada în care se afla în delegație în interes de serviciu.
Reclamantul a arătat că este funcționar public în cadrul C.N.P.D.A.S. din anul 2001, iar prin ordinul contestat i s-a imputat suma de 3.346 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit, în perioada în care se afla în delegație în interes de serviciu. Reclamantul a susținut că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât actul prezintă o aparență de nelegalitate, cât timp nu cuprinde menționarea perioadelor la care se face referire și nici actul în baza căruia auditorii publici externi ai Curții de Conturi au stabilit un prejudiciu.
Susține reclamantul că nelegalitatea ordinului derivă și din împrejurarea că pentru perioada din luna noiembrie 2008 pentru care i s-a imputat suma respectivă se afla în delegație din dispoziția conducerii instituției pârâte, în baza unor ordine de deplasare, semnate și aprobate, delegarea realizându-se în scopul susținerii unui curs de formare profesională cu tema „Executarea silită a debitelor”, iar legislația în vigoare nu prevede că funcționarul public nu beneficiază de drepturile salariale pe perioada cât se află în delegație trimis de conducerea instituției. Mai mult, reclamantul susține că în perioada respectivă a asigurat coordonarea și a Direcției din cadrul C.N.P.A.S. pe care o conducea, întrucât aproape zilnic făcea naveta din locația unde se desfășura cursul în București. Tot în susținerea cazului bine justificat, reclamantul invocă nelegalitatea controlului efectuat de echipa de auditori din cadrul Curții de Conturi, control ce a stat apoi la baza emiterii ordinului contestat în cauză, atât prin prisma necompetenței acestei echipe, cât și prin aceea a neacordării dreptului de a formula obiecțiuni la actul de control.
Sub aspectul pagubei iminente, reclamantul a susținut ca executarea actului administrativ ar crea un prejudiciu material în patrimoniul său, prin reținerea din drepturile salariale lunare a unor sume de bani, pretins datorate.
Reclamantul a indicat că a îndeplinit procedura prealabilă prin notificarea nr. 30090 din 08 octombrie 2009.
Pârâta C.N.P.D.A.S. a formulat întâmpinare, invocând în principal excepția prematurității acțiunii, excepție care a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din 27 noiembrie 2009. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, pârâta a susținut că nu subzistă aparența de nelegalitate a actului administrativ, întrucât acesta a fost emis în conformitate cu prevederile legale aplicabile ale art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 64 din Legea nr. 94/1992, precum și în considerarea unei situații concrete determinate, fiind emis în baza Deciziei nr. 2/V din 30 iulie 2009 a Curții de Conturi, prin care s-a constatat că instituția pârâtă a achitat sume de bani reprezentând salarii necuvenite și a decontat cheltuieli de cazare, transport și/sau diurnă necuvenite unor salariați, printre care se află și reclamantul, care au susținut în calitate de lectori - în baza contractelor de prestări servicii încheiate cu I.N.A. - cursuri de perfecționare a personalului de specialitate din cadrul C.N.P.A.S. și unitățile subordonate.
Pârâta a prezentat, in extenso, modul în care a fost stabilit debitul imputat reclamantului, în sumă de 3.346 lei și a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 4665 din 04 septembrie 2009.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1046 din 26 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea precizatoare formulată de reclamantul R.G.D. și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 4665/2009 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. s) și t) din Legea nr. 554/2004.
În privința cazului bine justificat, instanța a reținut că aparența de nelegalitate a actului derivă din nejustificarea în fapt și în drept a măsurii de imputare a sumei de 3.346 lei, atâta timp cât în perioada în care s-au desfășurat cursurile de pregătire reclamantul a îndeplinit și atribuțiile ce-i reveneau în cadrul serviciului, semnând corespondența și documentația aferentă atribuțiilor sale de serviciu. S-a mai reținut că reclamantului nu i-a fost respectat dreptul la apărare, deoarece nu i s-a acordat posibilitatea de a contesta stabilirea unui prejudiciu de către auditorii publici externi ai Curții de Conturi și nu a fost menționat temeiul juridic potrivit căruia, pe perioada cât este trimis în delegație de conducerea instituției, funcționarul public nu ar beneficia de drepturile salariale aferente raportului său de serviciu, dacă și-a exercitat în această perioada și atribuțiile legale ce îi reveneau.
Totodată, instanța a avut în vedere și faptul că, din actele dosarului, rezultă că reclamantul a fost pontat la serviciu pentru respectiva perioadă, iar în declarația dată de organizatoarea cursului, d-na M.C., se menționează că „lectorii și-au exercitat în această perioadă și atribuțiile de serviciu”, acest element fiind suficient pentru a ridica o îndoială în privința legalității actului.
Prima instanță a reținut și împrejurarea că, în Ordinul nr. 4665/2009, nu este indicat un temei juridic și nici nu este stabilită natura mobilității în cadrul raportului de serviciu, în condițiile art. 87 din Legea nr. 188/1999 (în forma în vigoare la data desfășurării cursurilor respective), pentru a se putea stabili în concret aplicabilitatea sau nu a prevederilor art. 88 alin. (4) din aceeași lege (în forma în vigoare la data desfășurării cursurilor respective), ce dispun că: „Pe timpul delegării funcționarul public își păstrează funcția publică și salariul, iar autoritatea sau instituția publică care îl deleagă este obligată să suporte costul integral al transportului, cazării și al indemnizației de delegare”.
În privința pagubei iminente, instanța a apreciat asupra efectului executării actului contestat, și anume recuperarea de la reclamant a sumei de 3.346 lei, prejudiciul fiind unul material, viitor și previzibil.
La pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere și prevederile Recomandării nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 1046 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în terme legal, a declarat recurs pârâta C.N.P.D.A.S.
Invocând ca temei legal al motivelor de recurs formulate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că sentința primei instanțe a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 54/2004, republicată, în cauză nefiind întrunite cumulativ cele două cerințe expres prevăzute, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Autoritatea recurentă a susținut că Ordinul nr. 4665/2009 a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare astfel că se bucură de prezumția de legalitate, nefiind demonstrate motivele de natură a crea o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat.
În contextul unei detaliate prezentări a împrejurărilor de fapt ce au condus la emiterea Ordinului nr. 4665/2009, recurenta a susținut că în mod legal i-a fost reținută reclamantului suma de 3.346 lei cu titlu de drepturi salariale încasate necuvenit în cadrul programelor de formare profesională.
În fine, recurenta a apreciat că nici cerința pagubei iminente produse, pretinsă de reclamant nu a fost îndeplinită, în condițiile în care suma imputată acestuia a fost încasată necuvenit, fiind aferentă perioadelor în care a desfășurat activități remunerate în calitate de lector.
4. Considerentele și soluția instanței de recurs
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.
Aceste condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
În raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de reclamant, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reținută.
Criticile aduse hotărârii, grefate în principal pe inexistența unui caz bine justificat, motivat de susținerea în sensul că Ordinul nr. 4665/2009 a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, și având la bază Decizia emisă de Curtea de Conturi nu sunt de natură a impune o altă concluzie în prezenta cauză, în care nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Înalta Curte apreciază că prima instanță a realizat o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cadrul acestei proceduri sumare reținând existența unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat față de lipsa unei justificări în fapt și în drept a imputării sumei, în contextul demonstrării, prima facie, a împrejurării că în aceeași perioadă reclamantul și-a exercitat și atribuțiile de serviciu.
Înalta Curte reține că prima instanță în mod just a stabilit că și cerința pagubei iminente este întrunită în situația concretă a intimatului-reclamant, prejudiciul constatat prin actul atacat fiind unul material, viitor și previzibil.
De asemenea, din perspectiva prevederilor Recomandării nr. (89) 8/1983 a Consiliului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, la care de altfel a făcut referire și instanța de fond, astfel de măsuri de protecție provizorie pot fi acordate atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
În consecință, apreciind că nici una din criticile formulate de recurenta-pârâtă, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este întemeiată, Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul de față, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.P.D.A.S. împotriva sentiței civile nr. 1046 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2011.