Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 247 din 22 septembrie 2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 15180 din 23 aprilie 2010 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că reclamanta nu a probat că a avut calitatea de persoană refugiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P.M., care a arătat că actele depuse la dosar dovedesc faptul că tatăl său, I.C. figurează în registrul refugiaților, întocmit în perioada 1940-1942, la nr. 5694, și că acesta a fost luat prizonier de către trupele sovietice; după plecarea tatălui său, a rămas în localitatea Beiuș, județul Bihor împreună cu fratele său, I.D., și cu mama sa, aspect confirmat de cei doi martori audiați în cauză, dar și de actul de naștere și de adeverința școlară eliberată de unitatea unde a frecventat primele clase.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3113 din 27 mai 2011, a admis recursul declarat de recurenta P.M., a modificat sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 15.180 din 23 aprilie 2010 emisă de C.J.P. Bihor și a obligat această pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 aprilie 2010, pentru perioada 2 noiembrie 1940 - 6 martie 1945.
În considerentele deciziei, instanța de control judiciar a arătat că, prin actele de stare civilă prezentate, recurenta a probat faptul că numitul Indrieș Crăciun este tatăl său și că întreaga sa familie a fost refugiată din localitatea Hotar în localitatea Beiuș, în perioada 1942-1945.
La data de 30 iunie 2011, Casa Județeană de Pensii Bihor a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 3113 din 27 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și a solicitat admiterea acesteia și, în consecință, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuenta a făcut o prezentare a istoricului litigiului și a arătat faptul că instanța de control judiciar a acordat intimatei-reclamante P.M. drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru o perioadă mai mare de timp decât cea solicitată, respectiv noiembrie 1940 - martie 1945.
Totodată, pentru perioada anterior arătată, intimata a formulat cererea nr. 12943/2006, care a fost respinsă de către C.J.P. Bihor. Această soluție a fost analizată și menținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1314/2009, pronunțată în Dosarul nr. 7498/1/2008.
La data de 22 august 2011, revizuenta a completat cererea, indicând și motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuenta a arătat faptul că, în Dosarul nr. 170/35/2007 al Curții de Apel Oradea, s-a depus în probațiune fișa refugiatului I.C. din care rezultă cu certitudine faptul că acesta nu este tatăl intimatei-reclamante, existând doar o identitate de nume între acesta și tatăl său.
Fișa refugiatului nr. 5694 se referă la Indrieș Crăciun care a avut domiciliul în localitatea Tileagd și s-a refugiat la Arad, iar în anul 1941 avea vârsta de 41 ani.
În anul 1940, tatăl intimatei-reclamante avea domiciliul în localitatea Hotar, iar la data nașterii intimatei, în 1941, avea doar 26 de ani.
Revizuenta a susținut că a intrat în posesia acestui act doar la data de 20 iulie 2011.
A fost depus la dosar actul nou invocat de revizuentă (a se vedea filele 15-21).
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 6140 din 16 decembrie 2011, a admis cererea de revizuire, a desființat decizia nr. 3113 din 27 mai 2011 pronunțată de această instanță și a reținut cauza pentru soluționarea recursului.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă anularea Hotărârii nr. 15180 din 23 aprilie 2010 prin care intimata - pârâtă C.J.P. Bihor a respins cererea recurentei - reclamante de constatare a calității de persoană refugiată.
În motivarea cererii deduse judecății s-a susținut că partea s-a refugiat, împreună cu familia sa, din localitatea Hotar, județul Bihor în localitatea Beiuș, județul Bihor, iar apoi în localitatea Ceica, în perioada 1940-1945.
Recurenta P.M. a arătat că actele depuse la dosar dovedesc faptul că tatăl său, I.C. figurează în registrul refugiaților, întocmit în perioada 1940 - 1942, la nr. 5694, și că acesta a fost luat prizonier de către trupele sovietice; după plecarea tatălui său, a rămas în localitatea Beiuș, județul Bihor împreună cu fratele său, I.D., și cu mama sa, aspect confirmat de cei doi martori audiați în cauză, dar și de actul de naștere și de adeverința școlară eliberată de unitatea unde a frecventat primele clase.
Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentei, întrucât din fișa refugiatului I.C. rezultă că acesta a avut domiciliul în localitatea Tileagd și s-a refugiat la Arad, iar în anul 1941 avea vârsta de 41 ani (a se vedea filele 17-18 dosar recurs).
În anul 1940, tatăl recurentei-reclamante avea domiciliul în localitatea Hotar, iar la data nașterii acesteia, în 1940, avea doar 26 de ani.
Ca atare, rezultă cu certitudine faptul că acesta nu este tatăl intimatei-reclamante, în realitate, fiind vorba doar despre o identitate de nume între acesta și tatăl său.
Totodată, declarațiile martorilor B.M. și H.I. nu sunt suficiente pentru a proba refugiul recurentei, în condițiile în care acestea nu se coroborează și cu alte înscrisuri.
Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinței nr. 247 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.