Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2920 din 20 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de S.M. împotriva sentinței nr. 2349 din 17 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâtul M.S.P., deoarece nu i-a răspuns la petiția din 01 august 2008 și nici la petiția cu același conținut, trimisă cu scrisoare recomandată la 19 septembrie 2008.
S-a mai reținut că instanța de fond în mod corect a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.M., obligând pârâtul să răspundă acestuia la petiția înregistrată din 01 august 2008 și a respins în rest acțiunea, pronunțându-se astfel în limitele în care a fost învestită, făcând aprecieri numai asupra obiectului pricinii deduse judecății.
Analizând sentința atacată instanța de recurs a constatat că motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este aplicabil.
Criticile recurentului nu pot fi primite, instanța de fond pronunțându-se asupra unei cereri care a făcut obiectul cauzei deduse judecății și în conformitate cu dispozițiile procedurale menționate a soluționat în mod corect acțiunea de față în limitele căreia a fost legal învestită.
Împotriva deciziei nr. 2920/2011 S.M. a formulat cerere de revizuire.
Cererea de revizuire nu cuprinde nici unul dintre motivele prevăzute de lege pentru introducerea acestei căi extraordinare de atac.
Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.
Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situație nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.
Prin urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
Înalta Curtea reține totodată că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă și în condițiile în care nu a fost indicat de către revizuent nici unul dintre motivele expres prevăzute pentru introducerea acestei căi de atac, raportat la care să poată fi examinate situațiile de fapt arătate.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de S.M., împotriva deciziei nr. 2920 din 20 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.