Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursurilor de față,

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 1414 din 27 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații:

- D.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte);

- B.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte);

- D.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/000, raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte);

- D.M.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- V.S.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- D.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- C.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- S.B.F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat art. 13² din Legea nr. 78/000, raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă R.N.P.R.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariile cuvenite, parțial, avocaților desemnați ca apărători din oficiu pentru inculpatul S.B.F., în sume de câte 100 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că inculpații D.I., B.D., D.E., D.M.L., V.S.M., D.M. și C.C. au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. 38/P/2005 al secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție a D.N.A. și au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul din 28 februarie 2006, dosarul, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție având numărul 3578/1/2006.

Prin același rechizitoriu, pentru inculpații menționați, s-a dispus disjungerea cu privire la faptele din cauza prezentă, la 3 iulie 2007, prin rechizitoriul nr. 44/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., ei fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen. (câte două fapte), în ce-i privește pe inculpații D.I., B.D., D.E., pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. la infracțiunea prevăzută de art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) același cod (inculpații D.M.L., V.S.M., D.M., C.C.) și, respectiv, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. la infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod pentru inculpatul S.B.F.

Actul de inculpare a reținut că inculpatul D.I., în calitate de manager – director general al R.N.P. și ordonator de credite, a acceptat discutarea în consiliul de administrație a unei note de fundamentare în vederea achiziției unui utilaj, nota întocmită de coinculpatul B.D., care nu era îndreptățit, conform fișei postului, să facă astfel de propuneri si care nu avea la bază vreo solicitare reală a vreunei direcții silvice cu privire la utilaj, buldozer universal cu macara hidraulică pe șenile, lamă reglabilă în V, braț hidraulic dotat la capăt cu greifer (gheare). Nota de achiziție menționa un preț identic cu cel din ofertă si fără a se face prospectarea pieții, s-a publicat un anunț cuprinzând clauze nelegale în scopul eliminării concurenței; lista de investiții a fost aprobata si întocmită în numele D.S.C. în mod neregulamentar de către coinculpat, deși acesta nu avea competența să o facă, iar în condițiile în care propria dispoziție, era dată în baza O.U.G. nr. 60/2001, nu a urmărit respectarea acesteia, nu a verificat legalitatea organizării si desfășurării achiziției, precum și elaborarea documentației necesare, și nu a intervenit pentru anularea procedurii de atribuire, în calitate de reprezentant al autorității contractante, iar apoi s-a implicat activ în semnarea contractului de achiziție, mijlocind contactul dintre coinculpatul S.B.F. și martorul A.T., obligându-l pe acesta din urmă să semneze contractul în numele D.S.C., unitate ce nu avea posibilitatea legală să contracteze. Ulterior, fiind informat de starea necorespunzătoare a utilajului, raportat la necesitățile respectivei direcții silvice, a insistat pentru efectuarea plății, dând, în acest sens, dispoziție, fără a-și delega atribuțiile de ordonator de credite și acceptând, implicit, semnarea ordinului de plată de către coinculpații B.D. și D.E., în condițiile nerespectării legislației privind achizițiile publice și finanțele publice, în lipsa controlului financiar preventiv propriu, dar și cu încălcarea ordinelor interne referitoare la acest control, precum și a regulamentului, a determinat achiziția unui bun inutil și necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744%, generând astfel, prin activitatea sa, în mod direct, crearea unei pagube în dauna regiei în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, prin aceasta obținându-se un avantaj patrimonial în folosul SC E. SRL, încălcând principiul bunei gestiuni economico-financiare, activitatea fiind săvârșită prin fapte succesive, în baza aceleiași rezoluții infracționale, încadrarea juridică fiind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La data comiterii faptelor D.I. avea calitatea de deputat în Parlamentul României.

S-a reținut, de asemenea, în rechizitoriu că inculpata D.E., în calitate de director economic în cadrul aceleiași regii și membră în comisia de selecție a ofertelor, nu a respectat dispoziția directorului general din 23 aprilie 2004, dată în baza O.U.G. nr. 60/2001 și implicit nici legislația achizițiilor publice, prin neparticiparea la activitatea de deschidere a ofertelor și la cea de selecție și adjudecare, semnând procesul-verbal de adjudecare din birou, fără a verifica documentația de elaborare și prezentare a ofertei, fără a face analiza de preț și prospectarea pieții, fără a analiza și aviza vreo cerere din partea direcției silvice amintită cu privire la necesitatea achiziției și fără a avea o solicitare reală cu privire la achiziția utilajului; ulterior a semnat contractul în numele regiei și a acceptat semnarea aceluiași contract de către D.S.C., a luat în considerare lista de investiții întocmită în numele direcției de către coinculpatul B.D., acesta neavând competența să o facă, după care a semnat ordinul de plată, virând sumele către direcția silvică, luând în considerare cererea acesteia, neaprobată de ordonatorul de credite, fără să ceară viza de control financiar-preventiv, fără să verifice legalitatea și regularitatea operațiunii care afecta patrimoniul regiei, fiind în cunoștință de cauză cu privire la achiziția utilajului, contribuind astfel direct la cumpărarea unui bun inutil și necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744% și la crearea unei pagube în bugetul regiei, în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, prin aceasta obținându-se un avantaj patrimonial în favoarea SC E. SRL, încadrarea juridică fiind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește fapta inculpatului B.D., actul de inculpare a reținut că acesta, în calitate de director al D.V.P.I. din cadrul R.N.P., președinte al comisiei de selecție a ofertelor, a prezentat, fără a avea atribuții și competențe, în consiliul de administrație, o notă de fundamentare cuprinzând prețuri identice cu cele din ofertă, fără a avea o solicitare reală din partea vreunei direcții silvice cu privire la utilajul menționat. Ulterior a organizat procedura de achiziție în lipsa documentației legale (elaborare, prezentare de oferte), acceptând întocmirea, de către coinculpatul D.M., a unui caiet de sarcini vag și lapidar, alcătuit dintr-o singură filă, ce conținea date identice cu cele din ofertă, a acceptat ca mod de lucru lipsa membrilor de la lucrările comisiei, nu a respectat criteriul tehnico-economic al ofertei celei mai avantajoase, nu a verificat documentele specifice din care să rezulte eligibilitatea ofertanților și încadrarea bunului în parametrii tehnici și calitativi necesari, a întocmit listele de investiții în numele D.S.C. fără a avea competență, substituindu-se, astfel, atribuțiilor coinculpatului D.M.L. Același inculpat, ulterior, cunoscând direct și personal starea necorespunzătoare a utilajului, l-a încunoștințat pe coinculpatul D.I., dar nu s-a opus cumpărării și a semnat, fără a avea dreptul, atât cererea formală a direcției silvice amintită, cât și ordinul de plată, fără însă a-l supune controlului financiar-preventiv, contribuind deci în mod direct, la achiziția unui bun inutil și necorespunzător calitativ cu un adaos de 1.744%, ceea ce a generat o pagubă în dauna regiei în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, precum și avantaj patrimonial în folosul SC E. SRL, faptele fiind săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, încadrarea juridică fiind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În privința inculpatului D.M.L., s-a reținut că acesta, în calitate de membru în comisia de selecție a ofertelor, nu a participat la lucrările acesteia, nu a studiat documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, nu a verificat eligibilitatea ofertanților, caracteristicile tehnice și calitative ale utilajului ofertat, semnând formal și din birou procesul-verbal de adjudecare, astfel încălcând prevederile legislației achizițiilor publice a căror aplicare deriva din lege și din dispoziția coinculpatului D.I., contribuind, deci, la cumpărarea de către regie, a unui bun necorespunzător și la crearea unei pagube în dauna regiei, de 8.685.695.760 lei vechi, prin fapte comise succesiv, în baza aceleiași rezoluții infracționale, fapta întrunind elementele constitutive ale complicității prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la inculpatul V.S.M., rechizitoriul a reținut că fapta acestuia, în calitate de membru în comisia de selecție a ofertelor, el fiind și consilierul juridic al regiei, de a nu participa la lucrările comisiei, de a nu fi studiat documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, de a nu verifica eligibilitatea ofertanților, caracteristicile tehnice și calitative ale utilajului, semnând formal, din birou, procesul-verbal de adjudecare, astfel încălcând prevederile legislației achizițiilor publice și dispoziția emisă de coinculpatul D.I. a utilajului necorespunzător, cu consecința creării unei pagube de 8.685.695.760 lei vechi, prin acțiuni succesive, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale complicității, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul D.M., prin rechizitoriul procurorului s-a reținut că acesta, în calitate de membru în comisia de selecție a ofertelor, a participat la lucrările comisiei, dar nu a sesizat că aceasta nu întrunea cvorumul legal, a alcătuit superficial documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, a redactat caietul de sarcini vag, sumar, lapidar, însă întocmai după ofertă, însemnând deci că a inserat numai caracteristici tehnice identice tocmai pentru a favoriza firma ofertantă, nu a verificat eligibilitatea ofertanților, realitatea caracteristicilor tehnice și calitative ale utilajului oferit și a întocmit procesul-verbal de adjudecare cu nerespectarea criteriului de atribuire a ofertei celei mai avantajoase tehnico-economic, astfel încălcând prevederile legislației achizițiilor publice, în acest mod aducându-și aportul la cumpărarea, de către regie, a unui utilaj inutil, necorespunzător calitativ, ceea ce a creat pagubă de 8.685.695.760 lei vechi, acțiunile s-au săvârșit succesiv, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, încadrarea juridică fiind complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la inculpatul C.C., actul de inculpare a reținut că fapta sa, în calitate de membru în comisia de selectare a ofertelor, de a nu participa la lucrările acesteia, de a nu fi studiat documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, de a nu verifica eligibilitatea ofertanților, caracteristicile tehnice și calitative ale utilajului, el semnând formal și din birou procesul-verbal de adjudecare, ceea ce constituie încălcarea prevederilor legislației achizițiilor publice, cu consecința cumpărării, de către regie, a unui bun inutil și necorespunzător calitativ, paguba însumând 8.685.695.760 lei vechi, acțiunile fiind săvârșite succesiv, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale complicității, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice, prevăzută și pedepsită de art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatului S.B.F., prin rechizitoriu s-a reținut că, acesta, administrator la SC E. SRL, împreună cu S.M., martor în cauză, i-a cerut învinuitului G.I. (referitor la persoana acestuia, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) să participe, ca ofertant, la licitație, i-a pus la dispoziție ofertele în care se înscria, nereal, că utilajul este performant și provenea din Rusia. Ulterior, a predat învinuitului G.I. autorizații nereale traduse din limba rusă, din acestea reieșind că SC E.T. SA este distribuitor autorizat al unor firme de renume din Federația Rusă si Ucraina pretinzând că aceasta va depune la R.N.P. documentația firmei amintită, a redactat un contract de vânzare-cumpărare și o factură din care reieșea că a cumpărat utilajul de la SC C.G. SRL; utilajul a fost livrat regiei prin interpunerea învinuitului, fiind însă vechi, necorespunzător calitativ, neînsoțit de certificat de proveniență, de origine, de calitate, conformitate și garanție. Același inculpat s-a implicat activ în semnarea contractului, intervenind direct la coinculpatul D.I. și deși personal a constatat că utilajul nu este corespunzător calitativ, dar nu a luat nicio măsură pentru remedierea deficiențelor, asigurarea service-ului sau înlocuirea cu un utilaj performant, prin prezența și atitudinea sa contribuind la plata bunului și, ca atare, la producerea pagubei, el a cerut și a încasat banii, ceea ce constituie folos patrimonial, fiind, deci, complice la infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin același rechizitoriu, în legătură cu achiziția de arme tranchilizante și accesorii, s-a reținut că inculpatul B.D., director al D.V.P.I., fără a avea competențe în avizarea și propunerea de achiziționare dotări tehnico-materiale, cu referire la arme tranchilizante și accesorii, fără a avea cereri reale din partea direcțiilor silvice sau aprobări ale consiliului de administrație, fără a fi în posesia unor studii de fezabilitate și de specialitate cu privire la necesitatea, utilitatea și repartizarea armamentului de acest tip, a dat unui număr de 5 directori de direcții silvice, mape cu documente deja redactate ca și cum ar fi provenit de la acestea. Mapele cuprindeau cereri de oferte și oferte, adresate exclusiv firmelor controlate de învinuitul A.F. (față de care, procurorul a disjuns cauza), precum și contracte, toate întocmite cu SC H.V.E. SRL, administrată de același A.F. Deși a fost înștiințat că armele nu sunt necesare și nu sunt fonduri bănești pentru plată, inculpatul nu a luat în seamă aceste aspecte, insistând pentru ca documentele să fie înregistrate și semnate, direcțiile silvice neavând personalitate juridică și nici competențe pentru a semna pentru bunuri a căror valoare depășea 1 miliard lei vechi, încălcându-se, astfel, regulamentul regiei și O.U.G. nr. 60/2001, cu privire la achizițiile publice. Inculpatul a întocmit liste cu investiții nereale, în acestea nefiind incluse accesoriile și împreună cu coinculpata D.E., a semnat ordine de plată către direcțiile silvice, deși nu avea delegare, armamentul și accesoriile fiind în cantități ce depășeau cu mult necesarul regiei, cu adaosuri cuprinse între 71% și 465% peste cele mai mari prețuri de pe piață și astfel a creat direct o pagubă în sumă de 10.713.200.000 lei vechi reprezentând diferența de adaos, ceea ce a condus la avantajarea patrimonială a învinuitului sus-menționat, faptele fiind săvârșite în mod succesiv, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, încadrarea juridică fiind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpata D.E., director economic al regiei, neanalizând documentația de preț, neurmărind întocmirea documentelor justificative pentru fiecare operațiune care afectează patrimoniul atât al regiei cât și al subunităților, neefectuând controlul asupra operațiunilor patrimoniale, neverificând ca aprovizionarea tehnico-materială să se desfășoare în strictă concordanță cu necesitățile regiei, nesolicitând propunerile subunităților pentru a le analiza și aviza, nerespectând prevederile legale și ordinul intern privind efectuarea și exercitarea controlului financiar propriu, preventiv, și, în unele situații, fără a avea înregistrate în momentul respectiv cereri formale venite din partea direcțiilor silvice și nici a listelor de investiții formale întocmite neregulamentar de către coinculpatul B.D., fără a verifica dacă direcțiile silvice aveau competența de a semna contractele, fără a se asigura că achiziția este în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, a semnat, alături de coinculpații B.D. și D.I., toate ordinele de plată pentru sumele repartizate direcțiilor silvice, strict în vederea efectuării plății către SC H.V.E. SRL și cu un avans nelegal de 50%. Astfel, a determinat achiziționarea armamentului și accesoriilor în cantități ce depășeau cu mult necesarul regiei și cu un adaos cuprins între 71% și 465% peste cele mai mari prețuri de pe piața liberă, păgubind în mod direct regia cu suma de 10.713.000.000 lei vechi, reprezentând diferența de adaos și creând un avantaj patrimonial învinuitului A.F., faptele fiind comise în mod succesiv, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, faptele constituind infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la inculpatul D.I., s-a reținut că acesta, în calitate de manager – director general și ordonator de credite, a semnat, alături de coinculpată, mai multe ordine de plată și a acceptat semnarea altora de către ceilalți doi coinculpați, pentru sume în vederea alimentării conturilor direcțiilor silvice strict pentru a se achita către SC H.V.E. SRL, fără a avea la bază cereri aprobate în consiliul de administrație și nici studii de fezabilitate privind necesarul și cantitatea de armament, precum și repartizarea lui în teritoriu, fără a avea o documentație privind utilitatea întregii cantități, fără a supune operațiunile controlului financiar preventiv în conformitate cu O.G. nr. 119/1999 privind controlul financiar intern și controlul financiar preventiv și propriului ordin intern. De asemenea, nu s-a asigurat că achiziția s-a desfășurat cu respectarea O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, substituindu-se în atribuțiile altor organisme cu privire la activitățile de ameliorare și conservare a fondului cinegetic în încercarea de a justifica achiziția, cu un avans nelegal de 50% și pentru o cantitate ce depășea necesarul și cu adaosuri cuprinse între 71% și 465% peste cele mai mari prețuri de pe piața liberă, el păgubind direct bugetul regiei cu 10.713.200.000 lei vechi, sumă ce reprezintă diferența de adaos, creând astfel un avantaj patrimonial firmei învinuitului A.F., faptele fiind săvârșite succesiv, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și constituind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanței supreme, competentă după calitatea persoanei inculpatului D.I., deputat în Parlamentul României, s-a susținut că potrivit H.G. nr. 1105 din 25 septembrie 2003, privind organizarea și funcționarea R.N.P., R.N.P.R., persoană juridică, funcționa sub autoritatea Ministerului Agriculturii, exercitând atribuții de serviciu public cu specific silvic, administrând întregul fond forestier național de interes public, aceste norme regăsindu-se și în Legea nr. 26/2006 Codul Silvic. De asemenea, regia avea ca obiect de activitate aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii și acțiuni de apărare, conservare, dezvoltare durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, pe care îl administra în mod autonom.

Totodată, s-a mai susținut că fiind instituție publică și prin prisma art. 145 C. pen., aflată sub controlul ministerului amintit, R.N.P.R., se încadra în dispozițiile art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, astfel că acest act normativ se aplică în domeniul atribuirii oricărui contract de achiziție publică, având caracterul de autoritate contractantă, aceasta în vederea respectării unor criterii de natură economică, chiar dacă achizițiile se făceau din fonduri proprii, legea nefăcând distincții, fondurile proprii fiind tot publice, după cum rezulta și din actul de control întocmit de A.N.A.F., în fondurile publice incluzându-se și veniturile proprii, conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Ca situație de fapt, s-a relevat că în luna iulie 2003, SC S.T. SRL, cu sediul social declarat în București, având ca asociați pe S.V. și C.V., a importat din Ucraina un utilaj denumit buldozer universal cu macara hidraulică pe șenile, de tip militar, construit pe șasiu de tanc, ce avea în față o lamă reglabilă în V, iar în partea din spate, un braț hidraulic dotat cu greifer (gheare), utilizabil pentru îndepărtarea de obstacole de pe drum (folosind lama), ridicarea sau așezarea de obstacole, utilajul consuma cca 80 l motorină pe oră, motorul scotea fum, iar folosirea în aplicații civile presupunea evaluarea acestuia; potrivit declarației vamale de import utilajul a avut valoare în vamă de 6.250 dolari SUA.

Acest utilaj a fost transportat și descărcat la Stația Rovinari Gorj, destinatar fiind SC E.R. SRL, al cărei asociat și administrator era S.M., transportul sosind la 4 iulie 2003. În august 2003, la această societate a devenit asociat și T.I., ei recepționând transportul, după ce stația a utilizat o macara. În stație, utilajul a staționat circa două săptămâni, după care a fost parcat în curtea SC M. SRL, aparținând tot lui S.M., aici fiind reparat și vopsit în culoarea portocalie. Până în anul 2004, utilajul a staționat acolo și nu a fost folosit, deși S.M. a întreprins mai multe tentative de a-l vinde.

În luna martie 2004, D.I. l-a informat pe D.M.L., director al direcției tehnice, despre faptul că în județul Gorj se afla un utilaj care ar putea fi folosit la lucrări de pregătire a terenului pentru replantare de puiet și i-a cerut să ia măsuri pentru testare.

La rândul său, D.M.L. a luat legătura cu B.C., directorul direcției silvice Târgu Jiu, acestuia cerându-i să se intereseze despre utilaj.

La 29 martie 2004, D.M.L., a cerut direcției silvice Târgu Jiu efectuarea unei demonstrații practice cu un utilaj greu, pentru scoaterea cioatelor.

La 01 aprilie 2004, direcția silvică Târgu Jiu, a testat utilajul, la această activitate participând B.C., director, N.N., fost director tehnic, E.G., I.I., T.I.; testarea a avut loc pe raza ocolului silvic Târgu Jiu, reținându-se că martorii au declarat că utilajul era inutilizabil în zonele de deal și de munte, era prea mare, drumurile forestiere având lățimea de doar 4 m, iar consumul estimat a fost de 40-50 l/oră, dotarea utilajului recomandându-l pentru deszăpezire și că, practic, utilajul a scos copaci din rădăcini.

La 8 aprilie 2004, persoanele care au participat la testare au întocmit o notă de constatare.

La 23 aprilie 2004, D.I. a emis decizia de numire a comisiei de evaluare a ofertelor pentru achiziții de lucrări, membrii fiind B.D., D.M.L., D.E., D.M., C.C. și V.S.M.

În continuare, la 14 iulie 2004, la regie s-a înregistrat oferta SC E. SRL, administrată de S.B.F., aceasta incluzând două utilaje, unul de tip buldomanipulator, celălalt, TLT, ambele construite pe șasiu de tanc, cel de-al doilea utilaj având consum de 55 l/oră și având anexate unele caracteristici tehnice.

Pe ofertă, inculpatul D.I. a scris rezoluția: „director investiții producție, urgent discuții”.

La aceeași dată inculpatul B.D., a redactat nota de propunere a achiziționării utilajelor „pentru scoaterea cioatelor și care să fie dotate cu macara pentru ridicarea de obiecte”, în nota privind buldomanipulatorul, din oferta SC E. SRL (179.000 euro) prevăzând prețul de 180.000 euro, iar în ce privește caracteristicile tehnice, a punctat „lamă frontală reglabilă și macara”.

La 16 iulie 2004, consiliul de administrație al R.N.P., la punctul 44 al ședinței, a menționat „Achiziționare utilaje. Se aprobă”.

Inculpatul D.I., aprobând nota, a făcut vorbire de „utilaje performante pentru reparații de drumuri forestiere și exploatarea lemnului”.

În continuare, la 23 iulie 2004, sub semnătura inculpatului D.I., a fost emis anunțul de participare la licitație în vederea achiziționării de produse, anunțul apărând în M. Of. la 28 iulie 2004. În cuprinsul anunțului s-a stabilit drept criteriu de selecție oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic, fără a se realiza calculele necesare, precum și interdicția prezentării de oferte alternative, acestea pentru a elimina asocierea altor ofertanți.

În legătură cu documentația de elaborare și prezentare a ofertei, caietul de sarcini a fost redactat pe o singură filă, nedatată, neștampilată, nesemnată, nici fișa de date tehnice nefiind datată, semnată sau ștampilată, iar în ce privește utilajul, erau descrise exact caracteristicile tehnice din ofertă.

În ce privește firma ofertantă, administratorul SC E.T. SA, G.I., solicitat fiind de inculpatul S.B.F. și de S.M., pentru a beneficia de un comision, a înaintat R.N.P.R. aceeași ofertă tehnică, pe care și-a aplicat ștampila și antetul, dar nu a ridicat sau depus documente pentru licitație, sarcina revenindu-i inculpatului S.B.F.

Pentru SC E.T. SA caietul de sarcini a fost ridicat de împuternicita C.M., iar garanția de participare s-a virat din contul SC E. SRL în contul ofertantului.

Dintre cele zece societăți comerciale care au ridicat caietul de sarcini, opt nu s-au prezentat la licitație, rechizitoriul reținând că această atitudine s-a datorat faptului că datele tehnice erau un „bluff”, licitația nu a fost serioasă, nu și-au dat seama ce se dorea, specificația din caietul de sarcini era incompletă și nu se mai auzise de un asemenea hibrid, ceea ce se dorea a se cumpăra fiind un „tractor pe șenile”.

La licitație s-au prezentat SC E.T. SA Târgu Jiu și SC G.F.C. SRL București, aceasta din urmă fiind o firmă mică și fără cifră de afaceri semnificativă.

La 15 septembrie 2004, comisia alcătuită din inculpații B.D., D.E., D.M.L., V.S.M., D.M. și C.C. a întocmit procesul-verbal de deschidere a ofertelor, dar, ca membri ai comisiei de selecție a ofertelor, nu au cerut de la SC E.T. SA nicio minimă cerință privind capacitatea tehnică, economico-financiară, iar actul întocmit a fost semnat numai de 3 membri de drept din totalul de 6, actul nefiind, deci, valabil; pentru D.M.L. a semnat P.L., pentru D.E., a semnat A.B., iar pentru V.S.M., a semnat H.C.

Prin rechizitoriu s-a mai reținut că la data de 27 septembrie 2004, în numele celor amintiți, s-a redactat hotărârea comisiei de evaluare pentru adjudecarea licitației, câștigătoare fiind declarată oferta SC E.T. SA, singurii care au confirmat că ar fi participat la lucrările comisiei fiind inculpații B.D. și D.M., celălalt ofertant, SC G.F.C. SRL prezentând un preț mai mare decât ofertantul câștigător, în realitate, oferta primei societăți comerciale nefiind identificată în arhiva R.N.P.R.

În legătură cu unele documente traduse din limba rusă, denumite „autorizări” pentru SC E.T. SA și SC G.F.C. SRL, împuterniciri ce, aparent, ar fi determinat participarea la licitație a două societăți, rechizitoriul a reținut că autenticitatea acestora trebuie clarificată și a disjuns cauza pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals.

În ce privește repartizarea utilajului buldomanipulator, actul de inculpare a reținut că direcția silvică Călărași propusese, la 10 septembrie 2004, să fie aprobată o listă de investiții pentru două utilaje, unul echipat cu freză de 270 cai putere, celălalt, tractor de 210 cai putere echipat cu rotor (burghiu), dar, la acea dată, procedura de achiziție era în desfășurare, astfel că inculpații D.I. și B.D. au speculat cererea profesională și de bună-credință a direcției și i-au repartizat buldomanipulatorul. La data de 5 octombrie 2004 s-a întocmit „Lista mașinilor și utilajelor independente pe anul 2004”, la poziția 2 înscriindu-se buldomanipulatorul cu prețul de 7.300.000.000 lei vechi, inculpații impunând semnarea contractului cu firma adjudecatară. Contractul s-a redactat la 6 octombrie 2004 la sediul direcției silvice Călărași de către inculpatul S.B.F. și O.O.I., împreună cu directorul tehnic al direcției, V.M., fiind semnat de A.T., director, de directorul tehnic amintit, de V.E., director economic, iar din partea SC E.T. SA de către împuternicita O.O.I.

La 22 octombrie 2004 utilajul a fost adus pe un trailer la O.S.L., de către inculpatul S.B.F., punctul de lucru de destinație fiind Cernavodă. Utilajul a fost folosit la decopertarea și eliberarea terenului de masă vegetală amorfă, însă nu s-a reușit să fie scoase cioate, acest lucru fiindu-i comunicat inculpatului D.I.

Pentru a constata cele sesizate, inculpatul B.D. l-a contactat pe coinculpatul S.B.F., pe un șef de ocol, un inginer de la mecanizare și un pădurar, aceștia declarând că utilajul pornea foarte greu, emana fum negru, consumul de carburant foarte ridicat, 80-100 l/oră, comenzile erau greu de manevrat, utilajul îndepărtând masa amorfă de pe sol (tufe, iarbă înaltă) și neputând scoate cioate pentru că nu avea putere, patina, nu avea aderență la sol, era vechi, era, cu siguranță, de uz strict militar, mecanicul nu avea vizibilitate, nu fusese folosit o perioadă lungă de timp, chiar se defectase, și funcționa cu întreruperi.

În ce privește documentația, direcției i s-au înmânat procesul-verbal de deschidere a ofertelor, oferta tehnică, scrisoarea de garanție bancară, împuternicirea de a încheia contractul, iar la cererea inculpatului S.B.F., procesul-verbal de primire s-a semnat la 24 noiembrie 2004.

Referitor la modalitatea de plată, pentru că direcția silvică Călărași nu dispunea de suma necesară și nici nu dorea achiziția, la 10 decembrie 2004 s-a cerut sprijin financiar regiei, inculpații D.E. și B.D. semnând ordinul de plată. Ca atare, la 16 decembrie 2004 suma s-a virat către SC E.T. SA, în aceeași zi banii intrând în contul SC E. SRL.

În ianuarie 2005, buldomanipulatorul a fost primit la Ocolul Silvic Moroieni, unde a fost pornit o singură dată, nu a fost însoțit de un manual de instrucțiuni, certificate de omologare sau declarație de import vamal, ci doar de „manualul tancului T55”.

Raportul de constatare efectuat în faza urmăririi penale de specialiștii D.N.A. a evidențiat că utilajul a fost introdus în țară cu valoarea declarată în vamă de 6.250 dolari SUA la cursul de schimb 33.828 lei vechi/dolar, plus taxe vamale, comisioane și T.V.A. de 93.968.331 lei vechi, contravaloarea transportului de 165.379.088 lei vechi, în total rezultând valoarea de 470.772.419 lei vechi, iar la data plății, la cursul 29.510 lei vechi/dolar, valoarea totală s-a ridicat la 294.330 dolari SUA.

Totodată, din prețul total de achiziție, 8.685.695.760 lei vechi, adaosul SC E. SRL a fost de 5.162.383.517 lei vechi, în procente acesta fiind de 241,62%, iar cumulat (importator-ofertant), procentul era de 1.744,98%.

Referitor la data constituirii ca parte civilă, actul de inculpare a reținut că la 19 decembrie 2005, R.N.P. s-a constituit în această calitate cu suma de 868.569,5760 lei (noi) reprezentând contravaloarea buldomanipulatorului, la aceasta adăugându-se suma de 1.785 lei (noi), valoarea motorinei consumate.

În legătură cu achizițiile de arme tranchilizante și accesorii, prin rechizitoriu s-a reținut că la data efectuării acestei operațiuni, în România existau 152 de societăți comerciale, cluburi, asociații autorizate care importau și comercializau armament, dintre care 27 numai în București, dar au fost selecționate 5 societăți comerciale, toate administrate sau controlate direct sau prin interpuși, de către A.F., și, ca atare, inculpații D.I., B.D. și D.E. corelat, au acționat, cunoscând și coordonând activitatea direcțiilor silvice Slobozia, Pitești, Giurgiu, București, Târgoviște pentru crearea unei aparențe de legalitate și dirijarea, unitară, a virării banilor astfel ca aceștia să ajungă în contul societății comerciale administrată de A.F.

La data de 21 februarie 2007, R.N.P.R., a comunicat prin adresă, că în arhiva sa nu se regăsesc documente privind planul de investiții pe anul 2004 în vederea achizițiilor de armament și accesorii și nici hotărârile consiliului de administrație cu privire la acest subiect. Cele 20 de arme și accesoriile, au fost distribuite, în luna decembrie 2004, celor 5 direcții silvice (câte 4 pentru fiecare), una a fost trimisă la I.C.A.S. Brașov, iar la direcții a rămas câte o singură armă, celelalte fiind repartizate altor direcții silvice.

S-a reținut că la data întocmirii rechizitoriului la 19 direcții silvice se afla câte o armă și una la I.C.A.S. Brașov, dintre acestea, 15 nu s-au utilizat pentru că nu au existat situații care să impună folosirea lor, iar 4 direcții le-au utilizat, și pe scară largă, a fost folosită arma repartizată I.C.A.S. Brașov, acesta reușind să acopere necesitățile de tranchilizare pentru raza a 8 direcții silvice.

Același raport de constatare întocmit de specialiștii D.N.A. a stabilit că valoarea acestei achiziții a fost de 16.737.000.000 lei vechi, câte 3.347.400.000 lei vechi pentru fiecare direcție silvică și comparând prețul unui producător danez cu cel practicat de R.N.P.R. a rezultat că SC H.V.E. SRL a practicat adaos comercial de 13.145.522.360 lei vechi, prețul mediu fiind de 177,85%, peste cele mai mari prețuri, acesta constituind prejudiciu.

Referitor la acest aspect, la 12 iunie 2007, prin adresă, R.N.P.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.713.200.000 lei vechi, adaos comercial practicat de către SC H.V.E. SRL, iar cu privire la această achiziție, prin rechizitoriu, s-a reținut că R.N.P.R. este administratorul fondului forestier național, dar nu are competențe în activitățile cinegetice.

Prima instanță a constatat că învinuirile din rechizitoriu au fost stabilite în baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, respectiv a adresei din 13 decembrie 2005 a R.N.P. de constituire parte civilă, procesul-verbal intermediar al A.N.A.F., din 13 septembrie 2005, raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A., documentații achiziții, procese-verbale consiliu de administrație R.N.P., program de investiții, liste de investiții, documente bancare, autorizări traduse din limba rusă, contract furnizare, hotărâri ale comisiei de evaluare adjudecare, proces-verbal predare primire, pagini descărcate de pe internet, curs valutar an 2004, cereri de oferte, oferte, procese-verbale de adjudecare, a declarațiilor martorilor N.G., B.C., N.N., E.G.D., C.D., I.I., T.I., C.L., D.A.M., M.C., P.I., B.S., P.G., B.A.M., L.M., D.E., C.C., B.L., D.V., T.F., R.S., C.D., N.V., P.Ș.A., A.T., O.O.I., C.M., G.I., V.M., V.E., S.D., B.M., B.I., S.M., M.G.D., C.G.M., D.V., C.B.B., P.L., A.P.B., H.C., C.A., G.I., P.G.D., I.O., B.I.C., V.P., B.G.A., P.C., A.M.M., N.F., C.P.I., H.F., V.D., L.G., T.I., D.D., T.O.T., G.G., B.C., a fișelor posturilor inculpaților, ordine de plată și facturi, acte privind repartizarea, componența comisiei de evaluare, documente privind firmele administrate sau controlate de A.F., S.M., circuitul banilor încasați, respectiv facturi și alte instrumente de plată, documente ridicate de la direcțiile silvice, declarații inculpați care nu s-au considerat vinovați.

S-a reținut, de asemenea că, în faza urmăririi penale, inculpatul D.I. a depus în apărarea sa printre altele, un raport de expertiză extrajudiciară cuprinzând cifre și date statistice privind rezultatele economice ale R.N.P.R., raport de evaluare a buldomanipulatorului întocmit de evaluatorul C.G.M., referat al I.C.A.S. Brașov (pentru armele tranchilizante). Inculpatul B.D., în aceeași fază procesuală, în probațiune, a depus un memoriu întocmit de o casă de avocatură în care era contestată calitatea de autoritate contractantă a R.N.P.R.

Inculpatul S.B.F., a dat o singură declarație în calitate de făptuitor, la urmărirea penală, iar ulterior s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., exprimând aceeași poziție procesuală și la prezentarea materialului de urmărire penală.

Prima instanță a reținut că în declarațiile date in cursul cercetării judecătorești inculpații au arătat că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, au desfășurat, strict, activități în realizarea atribuțiilor posturilor deținute și a dispozițiilor managerului-director general, a reglementărilor Regulamentului de Organizare și Funcționare a R.N.P., a H.G. nr. 1105/2003 privind organizarea și funcționarea R.N.P., a hotărârilor consiliului de administrație, că achizițiile s-au plătit din fonduri proprii, sursele acestora provenind din valorificarea bunurilor din domeniul de activitate a regiei, plățile nu s-au făcut din surse bugetare, regia nefiind autoritate contractantă, astfel încât nu aveau obligația să respecte prevederile O.U.G. nr. 60/2001, toate bunurile achiziționate erau necesare și utile, iar nefolosirea sau utilizarea lor sporadică nu le este imputabilă, în patrimoniul R.N.P. neproducându-se vreun prejudiciu.

În ce privește controlul financiar preventiv intern, inculpații D.I., B.D. și D.E. au declarat că plățile fiind făcute din fonduri proprii, nu s-a realizat decât un transfer de astfel de fonduri la direcțiile silvice.

Inculpații D.M.L., D.M., V.S.M., C.C. au recunoscut că, fie nu au participat, faptic, la lucrările comisiei de selecție a ofertelor, dar au semnat procesul-verbal pentru că așa se întâmpla, fie că la acele date erau angajați în alte atribuții specifice posturilor, respectiv că inculpatul V.S.M., consilier juridic, nici nu avea obligații cu privire la achiziții.

Toți inculpații au relevat indicatorii de performanță înregistrați de R.N.P.R. până în anul 2005, când, schimbându-se puterea politică, unii au fost înlăturați din posturile deținute, alții, față de profesionalismul lor au fost fie reîncadrați, fie, chiar dețin și la această dată posturi de decizie în cadrul R.N.P.R.

Partea civilă R.N.P.R. nu a înțeles să dea declarații pe parcursul cercetării judecătorești înscrisuri referitoare la o solicitare adresată de reprezentantul R.N.P., D.E.S.P., în aceasta cerându-se dacă este necesar, să fie solicitată o expertiză contabilă/tehnică pentru evaluarea prejudiciului, obiectivele acesteia, actualizarea sumelor pentru care regia se constituie parte civilă. La 4 octombrie 2010, respectiva direcție a comunicat că „în perioada 15 noiembrie 2005 – 23 februarie 2006, Curtea de Conturi, secția de control financiar ulterior, a efectuat un control privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului pentru perioada 2003-2005 la R.N.P.R., fără să identifice, nominalizat, existența unui prejudiciu înregistrat în evidența contabilă a R.N.P., prejudiciu care să fie consecința imediată a achizițiilor bunurilor ce fac obiectul dosarului nr. 6355/1/2007”, actul de control fiind înregistrat la 23 februarie 2006.

În cauză, la cererea inculpatului D.I., au fost ascultați martorii P.G., R.E., M.C.L., S.M., M.G., S.S., M.F., T.N., P.C., T.G.I., iar inculpații au depus înscrisuri. De asemenea, au fost audiați martorii din lucrări, avuți în vedere de procuror la trimiterea în judecată, cu excepția martorei V.E., decedată după sesizarea instanței, la termenul de judecată din 2 iunie 2011, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen. dispunându-se citirea depoziției date de aceasta în cursul urmăririi penale.

La cererea inculpaților D.I., B.D., D.E., la termenul de judecată din 04 noiembrie 2010, prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, obiectivele acesteia fiind stabilite inclusiv cu acordul procurorului, inculpații B.D. și D.E. formulând și câte un obiectiv suplimentar, de asemenea încuviințate și, totodată, la același termen, s-a încuviințat ca expert parte, expertul C.P.M.; cererea de efectuare a expertizei contabile a fost susținută și de către ceilalți inculpați, obiectivele fiind stabilite prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 13 decembrie 2010. La termenul de judecată din 06 mai 2011, s-au admis obiecțiunile procurorului la raportul de expertiză contabilă, la 27 mai 2011 înregistrându-se răspunsurile expertului.

Prima instanță, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, fie în forma autoratului, fie în cea a complicității, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, obținerea unui avantaj material pentru altul, prevăzută de art. 248, raportat la art. 248¹ C. pen., cu referire la art. 13² din Legea nr. 78/2000 și la art. 41 alin. (2) C. pen. în ce-i privește pe inculpații D.I., B.D., D.E., S.B.F.

Astfel, s-a constatat că potrivit art. 248 C. pen., constituie infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei instituții de stat ori unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia, iar dacă fapta a avut consecințe deosebit de grave, sunt incidente dispozițiile art. 248¹ C. pen., în cazul în care fapta funcționarului public conduce la obținerea, pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial, fiind aplicabile dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Prima instanță a constatat că pentru a se realiza conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, este necesară existența cumulativă a unei situații premiză și întrunirii elementelor privind conținutul constitutiv, impunându-se, deci existența, ca premiză, a unui serviciu competent să efectueze acte de natura acelora care condiționează abuzul, iar conținutul constitutiv trebuie să fie dat de manifestări obiective și atitudini subiective ale subiectului activ.

Cu privire la elementul material al laturii obiective prima instanță a arătat că acesta poate consta din acțiune sau inacțiune, respectiv îndeplinirea defectuoasă sau din neîndeplinirea unui act care intra în atribuțiile de serviciu ale subiectului activ, manifestările trebuind să îmbrace, ca urmare imediată, cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al funcționării unui organ, instituție de stat sau unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. pen., sau o pagubă în patrimoniul acesteia de peste 200.000 RON în cazul formei calificate a infracțiunii.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu, s-a menționat că legea impune ca fapta să fie comisă cu intenție, fie directă, fie indirectă.

Sub aspectul calității R.N.P.R. de autoritate contractantă și a obligativității aplicării de către inculpați a prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 a căror ignorare abuzivă a determinat o pagubă însemnată regiei, prima instanță, din examinarea actelor normative incidente R.N.P.R., respectiv Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P.R., Legea nr. 212/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, a constatat că la art. 5 alin. (1) lit. c) din anterior menționatul act normativ se arată că este autoritate contractantă, oricare persoană juridică care a fost înființată pentru a desfășura activități de interes public, fără caracter comercial sau industrial și care se află cel puțin în una din următoarele situații: este finanțată din fonduri publice, se află în subordinea sau sub controlul unei autorități sau instituții publice, în componența consiliului de administrație/organului de conducere, mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiți de către o autoritate ori instituție publică. S-a mai reținut că potrivit art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P.R., aceasta funcționa sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, deci nu era în subordinea sau sub controlul unei autorități sau instituții publice, raporturile dintre cele două entități fiind reglementate de Legea nr. 26/1996 - Codul Silvic, care în art. 11 prevedea că R.N.P.R. funcționează pe bază de gestiune economică și autoritate financiară.

Art. 7 din H.G. nr. 1105/2003 privind organizarea și funcționarea R.N.P.R. prevedea că R.N.P.R. avea ca obiect de activitate aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii și acționarea pentru apărarea, conservarea, dezvoltarea durabilă a fondului forestier prin acte și fapte de comerț, a produselor specifice fondului forestier, în condiții de eficiență economică, exercitând și atribuții de serviciu public cu specific silvic.

Prima instanță a constatat că art. 3 lit. h) din O.U.G. nr. 60/2001 cu privire la achizițiile publice, definește fondurile publice ce reprezintă una din sursele de finanțare a achizițiilor publice și le individualizează ca fiind sumele alocate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele locale, bugetul instituțiilor publice, ajutoare financiare externe, credite externe contractate sau garantate de stat sau de autorități, precum și împrumuturi interne contractate de autorități ale administrației publice locale, iar Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, definește similar fondurile publice, administrarea acestora revenind în responsabilitatea instituțiilor publice implicate în procesul bugetar.

S-a reținut că art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1103/2003 privind organizarea și funcționarea R.N.P.R. definește R.N.P.R. ca fiind persoană juridică ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, text similar cu cel din H.G. nr. 173/2001, iar art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare al R.N.P.R. anexă a H.G. nr. 1103/2003, prevede că aceasta asigură acoperirea cu venituri provenite din activitatea proprie a cheltuielilor, inclusiv dobânzile, amortizarea investițiilor, obținerea de profit.

Prima instanță a ținut seama, de asemenea, că Ministerul Finanțelor, prin adresa din 01 februarie 2002, având în vedere dispozițiile legale în vigoare la datele achizițiilor de genul celor din cauză, a apreciat că R.N.P. nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001, aceeași poziție fiind exprimată și de către D.G.R.D.A.S. (din 13 iunie 2006), și aceasta funcționând în cadrul Ministerului Finanțelor, ambele adrese fiind comunicate regiei la cererea conducerii acesteia de a se formula precizări referitoare la aplicarea sau nu a prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice.

Având în vedere și dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 1103/2003 cu privire la organizarea și funcționarea R.N.P.R., care stabilește că R.N.P.R. aplică strategia națională pentru gospodărirea fondurilor de vânătoare atribuite, pentru recoltarea și valorificarea, prin acte și fapte de comerț, produsele specifice fondului forestier, prevederile H.G. nr. 12/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, coroborate cu cele ale H.G. nr. 173/2001, prima instanță a concluzionat că R.N.P.R. nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001.

S-a subliniat, totodată că prevederile art. 4 alin. (2) din acest din urmă act normativ, care stabilesc obligația de a respectare a dispozițiilor ordonanței și de către entitățile care nu sunt autorități contractante, dacă fondurile alocate pentru îndeplinirea contractului ce urmează a fi atribuit provin și din fonduri publice, s-a considerat că acestea sunt numai cele definite la art. 3 lit. h).

Astfel, prima instanță a apreciat că, fondurile folosite pentru plata achizițiilor ce formează obiectul cauzei fiind din surse proprii, nu din surse bugetare, licitația și ofertele puteau fi desfășurate astfel cum s-a detaliat de toți martorii audiați în cauză sub acest aspect, unii membrii în consiliul de administrație, alții profesioniști (economiști, șef direcții), (P.G., membru în consiliul de administrație perioada 2003-2005 – 2009-2010, R.E., aceeași calitate, G.B. și actual director al direcției economice, T.N., P.C., reprezentant al Ministerului Finanțelor în consiliul de administrație al R.N.P.R.).

Totodată, prima instanță a arătat că expertiza contabilă (incluzând răspunsurile expertului la obiecțiunile parchetului la raportul de expertiză contabilă judiciară) a ajuns la concluzia că R.N.P.R., din punct de vedere al Legii nr. 82/1991 - Legea contabilității, folosește Planul de conturi general aferent activităților economice, diferit de Planul de conturi specific instituțiilor publice, finanțate de la buget (bilanț, cont de profit și pierdere, anexe) celelalte, bilanț, cont de rezultat patrimonial cu execuția bugetului de venituri și cheltuieli, iar performanța activității entităților economice, cum este R.N.P.R., este reflectată în contul de profit și pierdere, rezultatul putând fi profit sau pierdere, pe când instituțiile publice sunt finanțate din alocații bugetare, rezultatul exercițiului putând fi excedent sau deficit. În mod identic, disponibilitățile de la sfârșitul exercițiului în cadrul primelor entități, deci și R.N.P.R., rămâne la dispoziție, cel de la instituțiile publice virându-se la buget, și, de asemenea, instituțiile din prima categorie putând avea conturi deschise atât la bănci comerciale, cât și la trezoreria statului, iar celelalte, numai la trezorerie.

În ce privește achiziționarea utilajului terasier de tip buldomanipulator și a armelor tranchilizante și accesoriilor, s-a arătat că anunțul de participare la licitație preciza „Finanțarea derulării contractului se va face din surse proprii ale R.N.P.R.”, la fel menționându-se în hotărârea comisiei de evaluare cu privire la adjudecarea licitației, din 27 septembrie 2004, plata efectivă realizându-se cu ordin de plată prin R.B. Referitor la necesitatea achiziției de arme tranchilizante și accesorii, martorii relevanți acestui aspect și expertiza contabilă judiciară efectuată au evidențiat că potrivit Legii nr. 103/1996 privind fondul cinegetic și protecția vânatului, R.N.P.R. era menționată ca administrator al fondurilor de vânătoare, iar Raportul întocmit de direcția de specialitate din cadrul regiei, privind obligațiile contractuale de administrare a parcurilor naturale și referatul I.C.A.S. Brașov din 08 octombrie 2004, au determinat ca Programul anual de investiții pe anul 2004 din fonduri proprii, aprobat de consiliul de administrație, să se deruleze, armele fiind necesare și utilizate pentru repopularea parcurilor, eliberarea animalelor din capcane, salvarea lor, transportarea dintr-o arie în alta, protejarea comunităților de exemplare de mistreț ș.a., iar plata, având în vedere că bugetul rectificat prin H.G. nr. 1526/2004 cuprindea suma de 9.254.535 milioane lei fonduri proprii, s-a făcut prin virarea către direcțiile silvice, din contul regiei deschis la C.B.

Cu privire la modul de desfășurare a procedurii de achiziție și necesitatea achiziționării armelor tranchilizante și accesoriilor, au fost avute în vedere declarațiile martorilor T.N., director al Direcției Silvice Suceava, membru în consiliul de administrație al R.N.P., P.C., reprezentant al Ministerului Finanțelor în același organism, T.G.I., director al Direcției Silvice Buzău, C.A., director al Direcției Conservare, Biodiversitate și Relații Internaționale al regiei, I.O. și V.P., director economic la Direcția Silvică Argeș.

Referitor la obiecțiunile procurorului la Raportul de expertiză contabilă, cu referire la adresa din 13 februarie 2008 a A.N.R.M.A.P., O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, Directiva din 20 noiembrie 2006 a Consiliului Uniunii Europene ce completează Directivele CE nr. 17/2004 și 18/2004, prima instanță a reținut că acestea sunt ulterioare nu numai perioadei anului 2004, dar și celei în care se susține acuzarea, chiar în expunerea de motive a O.U.G. nr. 34/2006, intrată în vigoare la 30 iunie 2006, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 337/2006 publicată în M. Of. din 20 iulie 2006, stipulându-se „necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru elaborarea și promovarea unei noi legislații în domeniul achizițiilor publice, în contextul angajamentelor asumate de România în cadrul capitolului 1 „Libera circulație a mărfurilor” și al recomandărilor Comisiei Europene”.

S-a reținut în fapt că, pentru achiziționarea utilajului terasier și a armelor tranchilizante și accesorii, managerul director general și inculpatul B.D., director investiții, au împuternicit o comisie de specialiști din compartimentele funcționale (economic, juridic, tehnic, vânătoare) pentru desfășurarea achizițiilor și acceptarea de oferte, criteriul economic urmărit fiind cel al ofertei mai avantajoase din punct de vedere tehnico-economic (utilaj) și performanța calității pentru celelalte articole.

Prima instanță a apreciat că probatoriul administrat, inclusiv cel de la urmărirea penală, nu a evidențiat că vreun inculpat ar fi urmărit sau acceptat, cu știință, să săvârșească abuz în serviciu și obținerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial, aceasta și prin prisma exercitării controlului financiar preventiv asupra documentelor prin care se efectuau plăți din fonduri proprii, întrucât dispozițiile art. 23 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevedeau că auditul intern și controlul financiar preventiv propriu se exercită asupra operațiunilor care afectează fondurile publice și/sau patrimoniul public, procesul-verbal de control al Curții de Conturi din 23 februarie 2006 menționând: „Din control, nu au rezultat deficiențe în legătură cu această activitate, documentele verificate purtând această viză”, de altfel, deoarece produsele achiziționate au fost finanțate din fonduri proprii exercitarea controlului financiar preventiv nu era o chestiune imperativă. Cu privire la susținerea acuzării, sub acest aspect, referitoare la decizia nr. 418/2003 a direcției generale a R.N.P.R., prima instanță a invocat împrejurarea că pe factura fiscală din 22 octombrie 2004 privind achiziția utilajului buldomanipulator, exista viza de control financiar preventiv.

Referitor la utilitatea achiziționării buldomanipulatorului, prima instanță a reținut că martorii și expertiza contabilă au menționat existența, în cadrul R.N.P.R., și a activităților de construire, întreținere, reparații drumuri forestiere, decopertare, îndepărtare vegetație amorfă, transbordare a buștenilor, (martorii I.I., B.G.A., P.C., A.T.) și că în procesul-verbal de recepție, din 17 decembrie 2004 la nivelul Direcției Silvice Călărași, O.S.L., s-a menționat că au fost executate cu buldomanipulatorul lucrări de decopertare a solului conform instrucțiunilor tehnice.

Prima instanță a constatat că raportul de expertiză contabilă, precum și înscrisurile depuse în apărare de către inculpatul D.I., au relevat că utilajul menționat a fost închiriat în noiembrie 2007, urmare cererii consiliului județean Dâmbovița, către SC C. SA, pentru întreținerea drumului forestier aflat în administrarea acestuia, pentru 12 luni (pentru activități de decopertat pământ, umpluturi de pământ, profilat platformă drum și nivelare, dislocat elemente de fundație).

În ceea privește semnarea ordinelor de plată de către inculpatul B.D., fără ca acesta să aibă o delegare din partea ordonatorului de credite, s-a arătat că acesta, având drept de semnătură în bancă, alături de directorul economic, inculpata D.E., era considerat „delegat prin delegare nereglementară”, iar în fapt, pentru că R.N.P. nu era autoritate contractantă, prin semnarea ordinelor de plată către direcțiile silvice, apare mențiunea „alimentat sume prin redistribuire”, iar plățile efective erau consecința încheierii și derulării contractelor semnate de directorii direcțiilor silvice, potrivit normelor, la acestea ajungând obiectul achizițiilor.

S-a subliniat de către instanță că prin aceeași expertiză contabilă, răspunzându-se obiecțiunilor parchetului (bazate numai pe raportul de constatare din 01 iunie 2007 al specialiștilor D.N.A., actul de control al A.N.A.F. și cele două adrese ale R.N.P.R. de constituire parte civilă la urmărirea penală) și analizându-se datele reținute în actele de control ale A.N.A.F., Gărzii Financiare și Curții de Conturi, nu s-a identificat existența unui prejudiciu nominalizat ca atare în urma achiziționării buldomanipulatorului, a armelor tranchilizante și accesoriilor. S-a subliniat că această concluzie este confirmată și de evidența contabilă a R.N.P.R., în bilanțul contabil pe anul 2004 nefiind înregistrat un prejudiciu nici până la data efectuării expertizei (martie 2011), plățile produselor având la bază documente (avize de expediție, facturi, ordine de plată), iar efectiv, acestea s-au realizat prin alimentare cu sume din redistribuire din conturi ale R.N.P.R. la C.B., iar la direcțiile silvice, prin conturile curente deschise la B.R.D., R.B. și B.C.R.

În ce privește participația, sub forma complicității, a inculpaților D.M., V.S.M., D.M.L., C.C., instanța a constatat, totodată, inexistența unei obligații a comisiei de evaluare de a respecta O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, astfel încât aceasta s-a orientat, în general, după etapele procedurale (s-a întocmit un caiet de sarcini, o documentație tehnică, au existat două oferte privind buldomanipulatorul și mai multe oferte privind armele tranchilizante și accesoriile), faptul că acestea erau insuficiente sau nu cuprindeau toate caracteristicile, astfel cum reține rechizitoriul, neputând constitui, față de activitatea derulată de inculpații arătați, acte de complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave. S-a mai argumentat că semnarea, din birou, a procesului-verbal de adjudecare sau neparticiparea efectivă la lucrările adjudecării reprezintă un mod de lucru superficial, dar fără conotații penale în cauză.

Instanța a reținut că sub aspectul elementului material, inculpații sus-menționați și-au încălcat îndatoririle speciale ce le-au revenit, dar, subiectiv, datele cauzei nu au evidențiat că ei ar fi știut sau acceptat că astfel cauzează un prejudiciu, astfel că poziția lor subiectivă nu îmbracă forma intenției.

Din actele aflate la dosar și din aproape toate declarațiile martorilor relevanți sub acest aspect, prima instanță a reținut că achiziționarea utilajului buldomanipulator a fost aprobată în consiliul de administrație al A.N.P.R., care potrivit art. 14 din Regulamentul de organizare și funcționare, anexă a H.G. nr. 1105/2003, consiliul de administrație avea ca atribuții, printre altele, analizarea și aprobarea programelor de activitate economică, de dezvoltare și retehnologizare pe termen scurt, mediu și lung pentru care finanțarea este asigurată din sursele proprii.

Astfel, s-a reținut că la data de 14 iulie 2004, direcția de investiții a R.N.P., a propus aprobarea achiziționării unor utilaje performante pentru reparații de drumuri forestiere și exploatarea lemnului, din care un utilaj de tip buldomanipulator dotat cu lamă frontală reglabilă pe mai multe poziții de lucru și un braț telescopic, care putea servi la scoaterea de cioate și cu macara pentru ridicarea de diverse obiecte, util și în exploatări forestiere în parchete cu tăieri rase din zona de luncă în care se face pregătirea mecanizată a terenului pentru reîmpădurire și în parchete constituite din arborele de salcâm, necesitatea lui fiind dată și de existența, în cadrul R.N.P.R., a activității de construire, întreținere și reparații de drumuri forestiere. La 16 iulie 2004, consiliul de administrație, prin hotărâre, a aprobat solicitarea de a se achiziționa utilaje pentru reparații de drumuri forestiere. La 22 iulie 2004, s-a transmis la M. Of. anunțul de participare la licitație, la care s-au prezentat SC E.T. SA și SC G.F.C. SRL, iar în 15 septembrie 2004, s-a înaintat procesul-verbal de deschidere a ofertelor, la 27 septembrie 2004 redactându-se hotărârea comisiei de evaluare pentru adjudecarea licitației, câștigătoare fiind oferta SC E.T. SA, celălalt ofertant având un preț mai mare.

S-a reținut, de asemenea că la 11 septembrie 2004, Direcția Silvică Călărași, solicitase și se aprobase în 27 septembrie 2004, modificarea listei mașinilor și utilajelor independente pe anul 2004, cu buldomanipulator în valoare de 7.300.000.000 lei vechi și un altul, pentru exploatări forestiere, valoare 6.700.000.000 lei vechi.

Buldomanipulatorul fusese importat de către SC S.T. SRL la 24 septembrie 2003. M.A.N. – O.C.I.E.P.S., cu avizul din 02 septembrie 2003 autorizând pe SC S.T. SRL, să efectueze operațiuni de comerț exterior cu produse militare, inclusiv utilaj forestier, acesta fiind permis a fi importat și de A.N.C.E.S. încă din 9 septembrie 2003; cartea tehnică a utilajului îl prezintă ca fiind vehicul multifuncțional de intervenție în caz de urgență, fiind conceput pentru crearea drumurilor în teren accidentat și în păduri, amenajarea de pasaje peste râpe, gropi, terasamente, pentru asigurarea accesului și ieșirii pe malul râurilor și îndepărtarea bucăților de rocă, a depunerilor de zăpadă.

Prima instanță a constatat că SC E. SRL a cumpărat acest utilaj conform contractului din 22 septembrie 2004 pentru 2.936.448.760 lei vechi, iar la 06 octombrie 2004 l-a vândut lui SC E.T. SA pentru 8.626.195.760 lei vechi, inclusiv T.V.A., societate care a încheiat cu Direcția Silvică Călărași, în aceeași zi, contractul de furnizare a unui buldomanipulator la prețul de 8.685.695.760 lei vechi, inclusiv T.V.A., acest act fiind semnat de către A.T., director, V.M., director tehnic și V.E., director economic. La 24 noiembrie 2004, în procesul-verbal de predare primire și punere în funcțiune a buldomanipulatorului, s-a menționat că „utilajul buldomanipulator a fost predat în condiții de funcționare bună și corespunde cerințelor tehnice pentru care a fost achiziționat, făcându-se și punerea în funcțiune cu ocazia probelor, efectuate la operațiuni de amenajări terasiere, nivelări, decopertări, încărcări ale trunchiurilor de arbori în mijloace de transport. S-a efectuat instruirea personalului care deservește buldomanipulatorul. S-a predat cartea tehnică a buldomanipulatorului”.

Sub aspectele vizând derularea achiziției, utilitatea și necesitatea buldomanipulatorului și starea sa tehnică, prima instanță a avut în vedere documentele anterior menționate precum și declarațiile martorilor din lucrări, precum și a martorilor propuși de inculpatul D.I. (B.G.A., P.C., A.T., G.I., V.M., S.M., C.G.M., T.N.).

În legătură cu reținerile din rechizitoriu, în sensul că, deși pentru participarea la licitația organizată pentru achiziționarea utilajului, au mai intrat în posesia caietului de sarcini alte opt societăți comerciale, acestea nu au participat la licitație ca o consecință a direcționării licitației, astfel încât să câștige societatea spre care se „direcționase” documentația, prima instanță a apreciat că, ascultați fiind la cercetarea judecătorească, martorii, reprezentanți ai acelor societăți, au declarat fie că au cumpărat caietul de sarcini pentru a testa dacă societatea lor ar putea cumpăra un astfel de utilaj pe care să-l vândă R.N.P.R., dar având ca specific de activitate alte domenii: construcții - martorul B.L., comercializarea de piese auto - martorul D.V., producerea de excavatoare, utilaje pentru construcții, pentru industria metalurgică - martorul T.F., excavatoare, buldozere, buldoexcavatoare - martorul C.D., fie nefiind niciunul specializați pentru domeniul silvic, fie procedau astfel pentru a-și asigura, eventual, clienți, dar niciunul nu era specializat pentru partea forestieră sau pentru un utilaj care să fie din gamele lor de producție; în ceea ce privește transferul ulterior al buldomanipulatorului la Direcția Silvică Dâmbovița, martorii relevanți au declarat că această operațiune a fost determinată de utilitatea lui mai mare în zona respectivă, aceasta și pentru că în acea zonă drumurile forestiere erau supuse unui proces mai mare de degradare urmare inundațiilor, alunecărilor de teren (martorii S.M., C.G.M., I.T., S.D., P.C., P.O.).

Referitor la acuzația că R.N.P.R. și direcțiile silvice nu aveau dreptul legal să achiziționeze arme tranchilizante și accesorii, instanța a apreciat că probatoriul administrat a evidențiat că Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor și al munițiilor, la art. 73 alin. (1) lit. a) prevede că pot folosi arme și muniții autoritatea centrală care răspunde de silvicultură, prin R.N.P. și subunitățile acesteia, iar Regulamentul de organizare și funcționare a R.N.P.R., anexa I la H.G. nr. 1105/2003 cuprinde în art. 5 alin. (1) lit. a) dispoziții privind atribuțiile acesteia pentru gospodărirea fondurilor de vânătoare și pentru administrarea parcurilor naturale și naționale. Totodată, s-a apreciat că art. 6 din același regulament, statuează sub acest aspect că R.N.P.R. organizează și execută paza fondului forestier împotriva faptelor păgubitoare, paza și gospodărirea pădurilor, conservarea biodiversității din ariile forestiere, gestionează fondurile de vânătoare atribuite, răspunzând de realizarea efectivelor optime de vânat (selecție, înmulțire, repopulare, recoltare efective, combatere braconaj), organizează creșterea intensivă a vânatului în spații special amenajate.

În același sens au fost avute în vedere prevederile cuprinse în art. 4 din Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic și protecția vânatului care dispune, între altele că atribuția de gestionare a fondului de vânătoare aparține și R.N.P., art. 12 alin. (3) stipulând că 30% din fondul cinegetic al României delimitat în fonduri de vânătoare se atribuie R.N.P.

S-a concluzionat, astfel, că pentru realizarea acestor atribuții, conducerea R.N.P. trebuia să dispună măsuri privind inclusiv fondurile de vânătoare și parcurile naționale/naturale, să analizeze eficiența economică în complexele de vânătoare, în acest domeniu existând în structura sa organizatorică Direcția Conservarea Biodiversității și Relații, Direcția Tehnică și Direcția Comercială. Aceste direcții, au prezentat în anul 2004 consiliului de administrație prognoze și date referitoare la eficiența economică și efectivele de vânat și întrucât I.C.A.S. Brașov era singura entitate care deținea o armă tranchilizantă, dar veche (astfel cum au declarat martorii G.I., C.A., I.O.), s-a decis ca pentru acțiunile de tranchilizare și eliberare a urșilor la diferite direcții silvice și pentru siguranța personalului de teren implicat, să se ia măsuri privind activitățile de management cinegetic, printre care cumpărarea de astfel de arme, utilitatea, folosirea lor, raportul calitate – preț fiind detaliate atât de toți martorii ascultați, cât și de expertiza contabilă efectuată în cauză. De altfel și anterior achiziției de astfel de arme, în anul 2004, Direcțiile Silvice Argeș, Deva, Mureș, Buzău, Harghita au avut în dotare un asemenea tip de arme, cumpărate în anii ᾿90, amortizate integral până în 2004.

Prima instanță a concluzionat că atribuția de conducere și organizare a activității R.N.P.R. era de competența consiliului de administrație, managerul director general, directorul de investiții si directorul economic având, în general, atribuții de organizare, conducere, gestionare curentă, managementul aprovizionării și sarcini specifice fișelor postului și că niciunul dintre cei trei inculpați (D.I. (director general), D.E. (director economic), B.D. (director investiții)) nu erau obligați să efectueze fiecare activitate a R.N.P. în sensul desfășurării concrete, fie a procedurilor, fie a operațiunilor de achiziție, în absența unei proceduri care trebuia stabilită de Ministerul Agriculturii, optându-se pentru licitație deschisă, cu ghidarea după unele prevederi ale O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice (transparență și publicitate pentru buldomanipulator), oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic urmând a fi declarată câștigătoare și pentru oferte în cazul armelor tranchilizante și accesoriilor. S-a apreciat că, nefiind incidente dispozițiile O.U.G. nr. 60/2001, nu puteau fi primite susținerile din rechizitoriu în sensul că procedurile s-au desfășurat în perioade scurte, că prețul de achiziție era sensibil egal cu cel din oferte, că nu s-au cerut ofertanților date esențiale, respectiv informații privind experiența, cifră de afaceri, personal angajat, lichiditatea, solvabilitatea patrimonială, dovedirea capacității tehnice, economico-financiară, alte date tehnice.

Prima instanță a subliniat că, la momentul la care s-a hotărât adjudecarea utilajului ori s-au acceptat ofertele pentru arme tranchilizante, s-au trimis adrese prin care s-a comunicat fie câștigarea licitației, fie oferta, reprezentanții fiind invitați să semneze contractele (SC E.T. SA și SC H.V.E. SRL (declarațiile martorilor G.I., S.B.F., O.O.), iar descalificarea SC G.F.C. SRL, nu a fost contestată.

Cu privire la susținerile din rechizitoriu, potrivit cărora a fost favorizată firma câștigătoare și s-au stabilit oferte numai ale SC H.V.E. SRL, instanța a menționat că acestea nu au corespondent în realitățile de fapt ale cauzei, nedovedindu-se că ofertanții ar fi influențat pe inculpatul D.I., inculpatul B.D. sau comisia de evaluare în procesul de selecție și evaluare a ofertelor sau în hotărârea de declarare a ofertei câștigătoare prin practici corupte sau frauduloase în sensul art. 41 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 461/2001 dată în aplicarea O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, acte normative pe care s-a fundamentat acuzarea.

Referitor la aprecierile din rechizitoriu relative la executarea contractelor, în sensul că inculpații ar fi încălcat cele două acte normative cu privire la stabilirea cuantumului garanției și plata avansului, s-a menționat că, în derularea licitației și apoi în executarea contractelor, R.N.P.R. nu era ținută să le respecte, nefiind autoritate contractantă, raportul de expertiză contabilă constatând că produsele au fost însoțite de facturi.

În legătură cu aprecierile din actul de sesizare vizând prețurile de achiziție (cu privire la buldomanipulatorul reținându-se adaosul foarte mare pentru firma în contul căreia s-au virat banii, și în mod similar, pentru armele tranchilizante cu accesorii, prin raportare la prețul altor produse stabilit prin comparare aleatorie, fără o similitudine de tip și performanțe), prima instanță a arătat că acestea nu pot constitui argumente că inculpații (D.I., B.D., D.E., S.B.F.) au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen. în condițiile infracțiunii continuate sau infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen. (inculpatul S.B.F.). S-a argumentat că, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din Constituție, „economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență”, alin. (2) al textului prevăzând că statul trebuie să asigure libertatea „comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor”, deci prețurile se stabilesc în baza ofertei și a cererii, scopul urmărit de comerciant este profitul, în conformitate cu Legea nr. 15/1990 privind organizarea și funcționarea societăților comerciale și a regiilor autonome și H.G. 1105/2003, privind organizarea și funcționarea R.N.P.R., R.N.P.R. manifestându-se ca agent economic, pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, folosind fonduri proprii din activitățile proprii obiectului ei de activitate.

Prima instanță a mai arătat că, în cauza care a format obiectul dosarului nr. 3578/1/2006 privind pe șapte dintre inculpați, prin sentința nr. 331 din 19 februarie 2009, s-a reținut că, având în vedere prevederile actelor normative indicate și în cauza de față, R.N.P. nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice și, în consecință, nu se supune prevederilor acesteia, sentința amintită rămânând definitivă prin respingerea, de către completul de 9 judecători al instanței supreme, a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., prin decizia nr. 686 din 28 septembrie 2009.

S-a avut în vedere, de asemenea, chestiunea prejudicierii R.N.P.R., rechizitoriul enumerând acte de control care ar fi stabilit că prin aceste achiziții, R.N.P.R. a fost prejudiciată, constatându-se că raportul de expertiză contabilă, răspunzând obiectivului nr. 15, a analizat tematica, obiectivele și constatările controalelor efectuate de următoarele instituții: Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - serviciul de audit public intern în perioada 08 martie 2005 – 30 iunie 2005, Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. - Direcția de Control Financiar pentru perioada 01 ianuarie 2002 – 30 iunie 2005, A.N.A.F. - pentru perioada 01 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2005 (procesul-verbal de control din 16 mai 2006), Garda Financiară - Comisariatul General (10 mai 2005, 20 mai 2005, 06 iunie 2005, acte trimise Parchetului Național Anticorupție), Curtea de Conturi a României, secția de control financiar ulterior, proces-verbal de constatare din 23 februarie 2006 (unele instituții de control exercitând activitățile individualizate după schimbarea din funcții a unora dintre inculpați). În actele de control indicate nu a fost identificat vreun prejudiciu în contabilitatea R.N.P.R. În anul 2004 ca urmare a încheierii și derulării contractelor de achiziție buldomanipulator, arme tranchilizante și accesorii.

S-a menționat, totodată, că raportul de expertiză contabilă, în cadrul aceluiași obiectiv al expertizei, la analizarea îndeplinirii indicatorilor de performanță pentru anul 2004, a arătat că prin sentința civilă nr. 250 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă, indicatorul de performanță este menționat ca fiind de 126,8%, cifre asemănătoare, privind același indicator, oferind și martorii din cauză: P.G., R.E., S.M., M.G., C.A.

Cu referire la numărul armelor tranchilizante cu accesorii, instanța a menționat că probatoriul a evidențiat că la direcțiile silvice cărora le fuseseră întâi repartizate a rămas numai câte o armă, celelalte fiind distribuite acolo unde a apărut necesitatea și utilitatea lor.

Relativ la evaluările din raportul de constatare al specialiștilor D.N.A., avute în vedere în rechizitoriu, prima instanță a reținut că acestea au fost contrazise atât de declarațiile martorilor (excepție făcând numai doi martori care, audiați fiind de procuror, fie nu erau în măsură, ca profesie, să se pronunțe, fie la acel moment, după cum au susținut ulterior, la cercetarea judecătorească, li s-a arătat imaginea foto a utilajului sau o singură filă, fișă tehnică), cât și de expertiza contabilă, probă cu caracter științific precum și de răspunsurile expertului contabil la obiecțiunile asupra raportului de expertiză depuse de procurorul D.N.A.; s-a mai reținut că înscrisurile emise de A.N.R.M.A.P. (datate 13 februarie 2008) și Directiva CE nr. 97 din 20 noiembrie 2006 sunt ulterioare anului 2004, în anii 2006 și 2007, pentru preaderare și după aderarea, la 1 ianuarie 2007, a României la Comunitatea Europeană, apărând necesitatea adoptării și promovării unei noi legislații în domeniul achizițiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, modificată și completată, O.U.G. nr. 228/2008, O.U.G. nr. 19/2009, privind unele măsuri în domeniul legislației referitoare la achizițiile publice, O.U.G. nr. 72/2009, pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006, O.U.G. nr. 76/2010, privind modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006, Legea nr. 278/2010, privind aprobarea O.U.G. nr. 76/2010 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, inclusiv A.N.R.M.A.P. fiind înființată pentru scopul amintit, alături de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor).

Așadar, prima instanță a concluzionat că cercetarea judecătorească nu a confirmat că inculpatul D.I. ar fi determinat pe vreunul dintre inculpați, sau că inculpatul S.B.F. l-ar fi cunoscut, astfel încât să accepte practici corupte sau frauduloase în achiziția produsului buldomanipulator, o astfel de constatare neconfirmându-se nici în ce privește ofertele SC H.V.E. SRL referitoare la arme cu tranchilizante și accesorii. Inculpații nu aveau obligația să se conformeze O.U.G. nr. 60/2001, (în acest sens încă din 01 februarie 2002 Ministerul Finanțelor - Direcția de Reglementare a achizițiilor publice comunicând, sub nr. 160172 (existentă în dosar) că R.N.P.R. nu avea calitatea de autoritate contractantă) și deși s-au orientat în procedura achiziției după unele detalieri ale acesteia, au aplicat prevederile Legii nr. 15/1990 privind regiile autonome, Legea nr. 82/1991 a contabilității, Legea nr. 26/1996 - Codul Silvic, H.G. nr. 831/1997 privind aprobarea modelelor formularelor anume privind activitatea financiară, H.G. nr. 1105/2003 și celelalte dispoziții legale amintite, de altfel chiar rechizitoriul, menționând că strict, în hotărârea de guvern care reglementează organizarea și funcționarea R.N.P.R., nu se prevede că aceasta este autoritate contractantă.

În ce privește reținerea din rechizitoriu că prin faptele săvârșite, s-a asigurat avantaj patrimonial firmelor care au livrat produsele, prima instanță a apreciat că aceste sume sunt profit obținut de către un comerciant de pe piața liberă și nu s-a evidențiat că acele firme ar fi comis acte și fapte de comerț ilicite nedovedindu-se nici existența de practici corupte sau frauduloase, neprobându-se că în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpații, cu știință, au săvârșit fapte ce au produs prejudiciu deosebit de grav în patrimoniul R.N.P.R.

Având în vedere considerentele arătate, prima instanță, în baza dispozițiilor art. 345 alin. (3) C. proc. pen., a dispus, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din același cod, achitarea inculpaților și deoarece nu a fost probată existența unui prejudiciu, așa cum s-a stabilit prin actele depuse și cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată, concluziile raportului nefiind combătute de partea civilă R.N.P.R., în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, acțiunea civila exercitată de această parte civilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs:

1. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., criticând-o, în esență, astfel cum rezultă din motivele scrise de recurs, din concluziile orale ale reprezentantului parchetului, expuse pe larg în partea introductivă a încheierii de ședință din data de 26 martie 2012 precum și din concluziile scrise depuse la solicitarea Înaltei Curți, potrivit dispozițiilor art. 342 alin. (1) C. proc. pen., pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând:

a. cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen., constând în incompatibilitatea unuia dintre judecătorii care au participat la soluționarea cauzei în primă instanță, respectiv a domnului judecător G.F., față de care era incident cazul de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., domnul judecător făcând parte din componența completului de 9 judecători care a soluționat, prin decizia nr. 686 din 28 septembrie 2009, recursul declarat împotriva sentinței nr. 331 din 19 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Invocarea cazului de casare are în vedere și considerentele cuprinse în încheierea pronunțată de instanța de recurs, în prezenta cauză, asupra unei alte declarații de abținere, formulată de un judecător, membru al completului de recurs investit cu soluționarea prezentei cauze care, de asemenea, a participat la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 331 din 19 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. În temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în speță fiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care sancționează cu nulitatea absolută nerespectarea prevederilor legale referitoare la compunerea completului;

b. cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpaților, respectiv:

- greșita reținere a împrejurării că R.N.P.R. nu avea calitatea de autoritate contractantă, deși această calitate subzista, potrivit art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 60/2001 și art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, R.N.P.R. fiind instituție publică autonomă, de interes general, a cărei activitate era reglementată de dispozițiile H.G. nr. 1105/2003, a Regulamentului de organizare și funcționare, Legea nr. 500/2002, O.U.G. nr. 119/1999, în sensul că R.N.P.R. avea statutul de instituție publică fiind și dispozițiile art. 4 alin. (1) din Codul Silvic (Legea nr. 26/1996) și art. 145 C. pen., cu consecința greșitei concluzionări că inculpații nu aveau obligația de a se conforma prevederilor O.U.G. nr. 60/2001, R.N.P.R. fiind inclusă pe lista autorităților contractante cuprinsă în Decizia nr. 97/2006 a Consiliului Uniunii Europene;

- aprecierea eronată a naturii fondurilor utilizate de R.N.P.R., acestea fiind fonduri publice și nu fonduri proprii, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 27 coroborat cu art. 1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 500/2002, prevederile O.G. nr. 119/1999, eficiența utilizării acestora și respectarea sistemului concurenței supunându-se dispozițiilor O.U.G. nr. 60/2001, activitatea R.N.P.R. fiind reglementată și de prevederile Legii nr. 82/1991, obligația de a aplica o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică derivând din calitatea de autoritate contractantă a instituției;

- încălcarea legislației referitoare la achizițiile publice și a legislației financiar contabile, cu consecința prejudicierii bugetului R.N.P.R. (față de dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 12 din H.G. nr. 1105/2003 și ale O.G. nr. 64/2001), cu ocazia achiziționării prin practici corupte și frauduloase, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, a utilajului terasier tip buldomanipulator, a armelor tranchilizante și a accesoriilor, desfășurarea procedurii de licitație și atribuirea contractelor de achiziție încălcând prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 și Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1012/2001;

- netemeinicia concluziei și motivarea contradictorie în sensul că acțiunile inculpaților, de nerespectare a atribuțiilor de serviciu nu îmbracă forma intenției, deoarece aceștia nu ar fi cunoscut că astfel determină producerea unui prejudiciu, concluzia contrară rezultând din probele administrate (rezoluția inculpatului D.I. aplicată pe oferta SC E. SRL, nota întocmită de inculpatul B.D. cu propunerea de achiziționare a două utilaje pentru scoaterea cioatelor, cuprinzând prețurile și caracteristicele utilajelor incluse în oferta SC E. SRL, aprobarea acesteia de inculpatul D.I., includerea de prevederi nelegale în anunțul de participare la licitație, declarația inculpatului D.M., declarația martorului T.F., declarația martorului D.V., declarația martorului C.C., oferta SC E.T. SA, declarația martorului G.I., declarația martorei C.M., declarația dată inițial în calitate de martor de către S.B.F., declarația martorului C.D., organizarea licitației fără includerea utilajului în programul de achiziții, adoptarea hotărârii comisiei de licitație fără îndeplinirea condiției de cvorum, relevante fiind declarațiile inculpaților D.E., C.C., D.M.L. și V.S.M., încheierea contractului având ca obiect cumpărarea utilajului de către inculpatului S.B.F. cu S.C. C.G. cu 5 zile anterior adoptării hotărârii de adjudecare, folosirea speculativă a solicitării de utilaje martorului A.T. pentru repartizarea buldomanipulatorului, înscrisurile întocmite de inculpatul B.D. în numele Direcției Silvice Călărași referitoare la investițiile din anul 2004, aprobate de inculpatul D.I., declarația martorului A.T., declarațiile martorilor V.E., B.M., B.I., S.D., V.M., înscrisurile din care rezultă valoarea de intrare în țară și cea de achiziție a utilajului, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC E. SRL, tabelul întocmit de numitul C.V., privind utilizarea armelor tranchilizante, înscrisurile din care rezultă adaosul comercial practicat de SC H.V.E. SRL și alți distribuitori, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC H.V.E. SRL).

În temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare condamnarea inculpaților la pedepse privative de libertate cu executare și obligarea în solidar a inculpaților D.I., B.D., D.M.L., V.S.M., D.M., C.C. și S.B.F. la plata sumelor de 868.569,57RON (contravaloarea utilajului buldomanipulator), 1.785 RON (contravaloarea combustibilului), iar a inculpaților D.I., B.D. și D.E. la plata în solidar a sumei de 10.713.200.000ROL (adaos comercial practicat de SC H.V.E. SRL, de la care au fost achiziționate armele tranchilizante și accesoriile).

2. Recurentul inculpat S.B.F., invocând, după cum rezultă din motivele de recurs, notele de ședință, concluziile orale formulate de către apărătorul ales, expuse în partea introductivă a încheierii de ședință de la termenul din 26 martie 2012 și concluziile scrise:

- necunoașterea persoanelor care dețineau funcții de conducere la R.N.P.R. și nici a celor ce făceau parte din comisiile implicate în achiziționarea utilajului, cu consecința imposibilității ca inculpatul să acționeze în calitate de complice al acestora, ci doar pentru obținerea de profit de către societatea pe care o administra, prin realizarea de demersuri uzuale în relațiile comerciale;

- achiziționarea utilajului din fonduri proprii ale R.N.P.R., cu respectarea legislației în vigoare, cu consecința imposibilității reținerii vreunor încălcări a atribuțiilor de serviciu ale inculpaților;

- neproducerea vreunui prejudiciu, ceea ce exclude reținerea în sarcina inculpatului a faptei pentru care a fost cercetat, fapta neexistând;

- parcurgerea legală a etapelor pe care le presupunea finalizarea procedurii de achiziție a utilajului, respectiv identificarea oportunității de vânzare a utilajului, selectarea unei societăți care să îndeplinească condițiile de participare la procedura de achiziție și a ofertantului bunului, stabilirea detaliilor operațiunii comerciale, participarea la întocmirea documentației de achiziție și achitarea către vânzătorul final a contravalorii garanției de participare la licitație, pregătirea etapelor ulterioare eventualei acceptări a ofertei; a arătat că oferta a fost depusă de martorul G.I., care, împreună cu inculpatul a participat la deschiderea ofertelor, ambele oferte depuse îndeplinind criteriile tehnico-economice solicitate, fiind, însă, preferată cea a SC E.T. SRL deoarece avea un preț inferior, contractul de cumpărare a utilajului de către SC E. SRL fiind încheiat cu furnizorul anterior stabilirii ofertei câștigătoare pentru ca interesele acestei societăți să nu fie eludate, iar contractul cu Direcția Silvică Călărași a fost semnat de fiica administratorului G.I., utilajul ofertat, respectiv buldomanipulatorul, fiind corespunzător din punct de vedere tehnic, dar neavând destinația de scoatere a cioatelor, fiind utilaj terasier.

S-a solicitat admiterea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea sentinței atacate exclusiv sub aspectul temeiului juridic al achitării inculpatului și schimbarea acestuia din art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt întemeiate și vor fi admise pentru considerentele ce urmează.

După cum rezultă din verificarea actelor și lucrărilor dosarului prin rechizitoriul din data de 3 iulie 2007, emis în dosarul nr. 44/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., a fost pusă în mișcare acțiunea penală fiind trimiși în judecată inculpații D.I., B.D. și D.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen. (câte două fapte), D.M.L., V.S.M., D.M. și C.C. pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și S.B.F. pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. Prin același rechizitoriu s-a disjuns cauza cu privire la activitățile numiților S.M., C.V., N.V. și M.G., precum și cu privire la achizițiile de armament și muniție efectuate de către Direcția Silvică Bacău și declinarea competenței de soluționare cu privire la aceste fapte în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău. S-a dispus, totodată, disungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări față de P.G., P.C. și C.G.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, instigare la fals intelectual, favorizarea infractorului și uzurpare de calități oficiale, cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În esență, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul D.I. (care la data săvârșirii faptelor avea calitatea de deputat în Parlamentul României), în calitate de manager - director general al R.N.P. și ordonator de credite, a acceptat discutarea în consiliul de administrație a unei note de fundamentare întocmită de coinculpatul B.D., care nu era îndreptățit, conform fișei postului, să facă astfel de propuneri, notă ce nu avea la bază vreo solicitare reală a vreunei direcții silvice cu privire la utilajul buldomanipulator și care cuprindea prețuri identice cu cele din ofertă. În acest sens, fără a cere prospectarea pieții, a publicat un anunț de participare cuprinzând clauze nelegale în scopul eliminării concurenței, a aprobat lista de investiții întocmită în numele Direcției Silvice Călărași în mod neregulamentar de către coinculpatul B.D., care nu avea competența să o facă, iar în condițiile în care propria dispoziție, nr. 364/2004 era dată în baza O.U.G. nr. 60/2001, nu a urmărit respectarea acesteia, nu a verificat legalitatea organizării, desfășurării achiziției, precum și existența documentației necesare, neintervenind pentru anularea procedurii de atribuire, în calitate de reprezentant al autorității contractante, după care s-a implicat activ în semnarea contractului de achiziție, mijlocind contactul dintre coinculpatul S.B.F. și martorul A.T., obligându-l pe acesta din urmă să semneze contractul în numele Direcției Silvice Călărași, unitate ce nu avea posibilitatea legală să contracteze. Ulterior, fiind informat de starea necorespunzătoare a utilajului, raportat la necesitățile respectivei direcții silvice, inculpatul a insistat pentru efectuarea plății, dând, în acest sens, dispoziție, fără a-și delega atribuțiile de ordonator de credite și acceptând, implicit, semnarea ordinului de plată de către coinculpații B.D. și D.E., în condițiile nerespectării legislației privind achizițiile publice, finanțele publice, în lipsa controlului financiar preventiv propriu, cu încălcarea ordinelor interne referitoare la acest control, precum și a regulamentului, lucru ce a condus la achiziția unui bun inutil și necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744%, determinând astfel, în mod direct, o pagubă în dauna regiei în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, prin aceasta obținându-se un avantaj patrimonial în folosul SC E. SRL. Procedând astfel s-a încălcat principiul bunei gestiuni economico-financiare, activitatea fiind săvârșită prin fapte succesive, în baza aceleiași rezoluții infracționale; s-a concluzionat că faptele astfel săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la același inculpat s-a constatat că acesta a semnat, alături de coinculpată, mai multe ordine de plată și a acceptat semnarea altora de către ceilalți doi coinculpați, pentru diferite sume de bani în vederea alimentării conturilor direcțiilor silvice strict pentru efectuarea de plăți către SC H.V.E. SRL, fără a avea la bază cereri aprobate în consiliul de administrație și nici studii de fezabilitate privind necesarul și cantitatea de armament, precum și repartizarea acestuia în teritoriu, și fără a avea o documentație privind utilitatea întregii cantități. De asemenea, inculpatul, fără a supune operațiunile controlului financiar preventiv în conformitate cu O.G. nr. 119/1999 privind controlul financiar intern și controlul financiar preventiv și propriului ordin intern, fără a se asigura că achiziția s-a desfășurat cu respectarea O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice și substituindu-se în atribuțiile altor organisme cu privire la activitățile de ameliorare și conservare a fondului cinegetic în încercarea de a justifica achiziția, a determinat achiziționarea de către R.N.P. a armamentului și accesoriilor, cu un avans nelegal de 50%, în cantități ce depășeau necesarul regiei și cu adaosuri cuprinse între 71% și 465% față de cele mai mari prețuri de pe piața liberă, prejudiciind în mod direct bugetul regiei cu 10.713.200.000 lei vechi, reprezentând diferența de adaos arătat, creând, astfel, un avantaj patrimonial societății învinuitului A.F., faptele fiind săvârșite succesiv, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale; s-a arătat că, faptele astfel săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut, de asemenea că inculpata D.E., în calitate de director economic în cadrul aceleiași regii și membră în comisia de selecție a ofertelor, nu a respectat dispoziția directorului general, din 23 aprilie 2004, dată în baza O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice și implicit nici legislația achizițiilor publice, prin neparticiparea la activitatea de deschidere a ofertelor și la cea de selecție și adjudecare, semnând procesul-verbal de adjudecare din birou, fără a verifica documentația de elaborare și prezentare a ofertei, fără a face analiza de preț și prospectarea pieții, fără a analiza și aviza vreo cerere din partea direcției silvice cu privire la necesitatea achiziției și fără a avea o solicitare reală cu privire la achiziția utilajului. Ulterior inculpata a semnat contractul în numele regiei și a acceptat semnarea aceluiași contract de către Direcția Silvică Călărași, care nu avea această posibilitate, a luat în considerare lista de investiții întocmită în numele direcției de către coinculpatul B.D., care nu avea competența să o facă, după care a semnat ordinul de plată virând sumele către direcția silvică, luând în considerare cererea acesteia, neaprobată de ordonatorul de credite, fără să ceară viza de control financiar-preventiv și fără să verifice legalitatea și regularitatea operațiunii care afecta patrimoniul regiei, fiind în cunoștință de cauză cu privire la achiziția utilajului. Astfel inculpata a contribuit direct la cumpărarea unui bun inutil și necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744% și la crearea unei pagube în bugetul regiei, în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, prin aceasta obținându-se un avantaj patrimonial în favoarea SC E. SRL; s-a arătat că, faptele astfel săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la aceeași inculpată s-a constatat că aceasta, neanalizând documentația de preț, neurmărind întocmirea documentelor justificative pentru fiecare operațiune care afectează patrimoniul atât al regiei cât și al subunităților, neefectuând controlul asupra operațiunilor patrimoniale, neverificând ca aprovizionarea tehnico-materială să se desfășoare în strictă concordanță cu necesitățile regiei, nesolicitând propunerile subunităților pentru a le analiza și aviza, nerespectând prevederile legale și ordinul intern privind efectuarea și exercitarea controlului financiar propriu, preventiv, și, în unele situații, fără a avea înregistrate în momentul respectiv cereri formale venite din partea direcțiilor silvice și nici a listelor de investiții formale întocmite neregulamentar de către coinculpatul B.D., fără a verifica dacă direcțiile silvice aveau competența de a semna contractele, fără a se asigura că achiziția este în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, a semnat, alături de coinculpații B.D. și D.I., toate ordinele de plată pentru sumele repartizate direcțiilor silvice, strict în vederea efectuării plății către SC H.V.E. SRL și cu un avans nelegal de 50%. Astfel, s-a determinat achiziționarea armamentului și accesoriilor în cantități ce depășeau cu mult necesarul regiei, cu un adaos cuprins între 71% și 465% peste cele mai mari prețuri de pe piața liberă, în mod direct, determinându-se regiei un prejudiciu de 10.713.000.000 lei vechi, ce reprezintă diferența de adaos și creându-se un avantaj patrimonial învinuitului A.F., faptele fiind comise în mod succesiv, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale; s-a concluzionat că faptele astfel comise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește faptele comise de inculpatul B.D., actul de inculpare a reținut că acesta, în calitate de director al D.V.P.I. din cadrul R.N.P., președinte al comisiei de selecție a ofertelor, a prezentat în consiliul de administrație, fără a avea atribuții și competența necesară, o notă de fundamentare cuprinzând prețuri identice cu cele din ofertă, fără a avea o solicitare reală din partea vreunei direcții silvice cu privire la utilajul buldomanipulator. Ulterior, același inculpat a organizat procedura de achiziție în lipsa documentației de elaborare și prezentare de oferte, acceptând întocmirea, de către coinculpatul D.M., a unui caiet de sarcini vag și lapidar, alcătuit dintr-o singură filă, ce conținea date identice cu cele din ofertă, a acceptat ca mod de lucru lipsa membrilor de la lucrările comisiei, nu a respectat criteriul tehnico-economic al ofertei celei mai avantajoase, nu a verificat documentele specifice din care să rezulte eligibilitatea ofertanților și încadrarea bunului în parametrii tehnici și calitativi necesari, a întocmit listele de investiții în numele Direcției Silvice Călărași fără a avea competență, substituindu-se, astfel, atribuțiilor coinculpatului D.M.L. Același inculpat, cunoscând direct și personal starea necorespunzătoare a utilajului și încunoștințându-l pe coinculpatul D.I., nu s-a opus cumpărării și chiar a semnat, fără a avea dreptul, atât cererea formală a direcției silvice amintită, cât și ordinul de plată, fără însă a-l supune controlului financiar-preventiv propriu, contribuind deci în mod direct, la achiziția unui bun inutil și necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744%, ceea ce a generat în mod direct o pagubă în dauna regiei în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, creându-se, astfel, în folosul SC E. SRL, un avantaj patrimonial, faptele fiind săvârșite succesiv, în baza aceleiași rezoluții infracționale; s-a menționat că faptele astfel săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la același inculpat prin actul de sesizare s-a constatat că, fără a avea competențe în avizarea și propunerea de achiziționare de dotări tehnico-materiale, în special a armelor tranchilizante și a accesoriilor, fără a avea cereri reale din partea direcțiilor silvice sau aprobări ale consiliului de administrație și fără a fi în posesia unor studii de fezabilitate și de specialitate cu privire la necesitatea, utilitatea și repartizarea armamentului de acest tip, a înmânat unui număr de cinci directori de direcții silvice mape cu documente deja redactate în numele respectivelor direcții, cuprinzând cereri de oferte și oferte, adresate exclusiv firmelor controlate de învinuitul A.F. (față de care, procurorul a disjuns cauza), contracte, toate întocmite cu SC H.V.E. SRL, administrată de același A.F. Același inculpat, fiind înștiințat de directorii direcțiilor silvice că armele nu sunt necesare și nu există fonduri bănești pentru plată, nu a luat în seamă aceste obiecțiuni, insistând ca documentele să fie înregistrate, iar contractele semnate, deși direcțiile silvice nu aveau personalitate juridică și nici competențe pentru a semna contracte privind bunuri a căror valoare depășea un miliard lei vechi, încălcând astfel regulamentul regiei și prevederile O.U.G. nr. 60/2001, cu privire la achizițiile publice. De asemenea, inculpatul a întocmit liste cu investiții nereale, în acestea nefiind incluse accesoriile, și ulterior, împreună cu coinculpata D.E., a semnat ordine de plată către direcțiile silvice, deși nu exista o dispoziție de delegare din partea ordonatorului de credite, în vederea virării banilor și efectuării plăților către firma numitului A.F., determinând astfel achiziționarea de către R.N.P. de armament și accesorii în cantități ce depășeau cu mult necesarul regiei, cu adaosuri cuprinse între 71% și 465% peste cele mai mari prețuri de pe piață, creând în mod direct o pagubă în bugetul R.N.P. în sumă de 10.713.200.000 lei vechi, reprezentând diferența de adaos menționat și determinând un avantaj patrimonial a învinuitului sus-menționat, faptele fiind săvârșite în mod succesiv, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale; s-a concluzionat că faptele astfel săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.

Cu privire la inculpatul D.M.L., s-a reținut că acesta, în calitate de membru în comisia de selecție a ofertelor, nu a participat la lucrările acesteia, nu a studiat documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, nu a verificat eligibilitatea ofertanților, caracteristicile tehnice și calitative ale utilajului ofertat, semnând formal, din birou, procesul-verbal de adjudecare, încălcând astfel prevederile legislației achizițiilor publice a căror aplicare deriva din lege și din dispoziția coinculpatului D.I. Procedând în acest mod inculpatul a contribuit la cumpărarea de către regie a unui bun necorespunzător și la crearea unei pagube în dauna regiei, de 8.685.695.760 lei vechi, prin fapte comise succesiv, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul neavând reprezentarea că prin activitățile derulate era avantajată societatea ofertantă; s-a arătat că fapta întrunește elementele constitutive ale complicității prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la inculpatul V.S.M., rechizitoriul a menționat că acesta, în calitate de membru în comisia de selecție a ofertelor, și consilier juridic al regiei, nu a participat la lucrările comisiei, nu a studiat documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, nu a verificat eligibilitatea ofertanților, caracteristicile tehnice și calitative ale utilajului, semnând formal, din birou, procesul-verbal de adjudecare, încălcând astfel prevederile legislației achizițiilor publice și dispoziția emisă de coinculpatul D.I. Astfel inculpatul a contribuit la cumpărarea unui utilaj necorespunzător și la crearea unei pagube de 8.685.695.760 lei vechi, faptele fiind comise succesiv, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul neavând reprezentarea că prin activitățile derulate era avantajată societatea ofertantă; s-a arătat că faptele astfel săvârșite întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de prevăzută de art. 26 C. pen. art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În privința inculpatului D.M., prin rechizitoriu s-a stabilit că acesta, în calitate de membru în comisia de selecție a ofertelor, a participat la lucrările comisiei fără a exista cvorumul legal, a alcătuit superficial documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, a redactat caietul de sarcini vag, sumar și lapidar, însă întocmai după ofertă, inserând caracteristici tehnice identice pentru a favoriza firma ofertantă. Același inculpat nu a verificat eligibilitatea ofertanților, realitatea caracteristicilor tehnice și calitative ale utilajului oferit și a întocmit procesul-verbal de adjudecare cu nerespectarea criteriului de atribuire a ofertei celei mai avantajoase tehnico-economic, astfel încălcând prevederile legislației achizițiilor publice, contribuind în acest mod la cumpărarea, de către regie, a unui utilaj inutil, necorespunzător calitativ, ceea ce a creat în dauna R.N.P. o pagubă de 8.685.695.760 lei vechi, faptele fiind săvârșite succesiv și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul neavând reprezentarea că prin activitățile derulate era avantajată societatea ofertantă; s-a menționat că faptele astfel comise întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la inculpatului C.C., actul de inculpare a reținut că acesta, în calitatea sa de membru în comisia de selectare a ofertelor, nu a participat la lucrările acesteia, nu a studiat documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, nu verificat eligibilitatea ofertanților, caracteristicile tehnice și calitative ale utilajului, semnând formal, din birou, procesul-verbal de adjudecare. Astfel inculpatul a încălcat prevederile legislației achizițiilor publice, contribuind în acest mod la cumpărarea, de către regie, a unui bun inutil și necorespunzător calitativ și la crearea unei pagube de 8.685.695.760 lei vechi, acțiunile fiind săvârșite succesiv, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul neavând reprezentarea că prin activitățile derulate era avantajată societatea ofertantă; s-a menționat că faptele astfel comise întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatului S.B.F., rechizitoriul a stabilit că, acesta, administrator la SC E. SRL, împreună cu martorul S.M., i-a cerut învinuitului G.I. (referitor la care, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea complicității la infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) să participe, ca ofertant, la licitație. În acest scop i-a pus la dispoziție ofertele în care se menționa în mod nereal, că utilajul este performant, că provenea din Rusia, i-a predat autorizații nereale traduse din limba rusă, din acestea reieșind că SC E.T. SA este distribuitor autorizat al unor firme de renume, pretinzând că aceasta va depune la R.N.P. documentația firmei amintită în vederea participării la licitație. Același inculpat a redactat un contract de vânzare-cumpărare și o factură din care reieșea că a cumpărat utilajul de la SC C.G. SRL. Respectivul utilaj a fost livrat regiei prin interpunerea învinuitului fiind vechi, necorespunzător calitativ, neînsoțit de certificat de proveniență, de origine, de calitate, conformitate și garanție. Totodată, inculpatul S.B.F. s-a implicat activ în semnarea contractului, intervenind direct la coinculpatul D.I. și, chiar dacă personal a constatat că utilajul nu este corespunzător calitativ, nu a luat nicio măsură pentru remedierea deficiențelor, asigurarea service-ului sau înlocuirea cu un utilaj performant, prin prezența și atitudinea sa contribuind la plata bunului de către inculpații din conducerea R.N.P. și, ca atare, la producerea pagubei în dauna acestei instituții, solicitând și încasând banii și obținând astfel un folos patrimonial, faptele întrunind, deci, elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin rechizitoriu s-a constatat, în esență că R.N.P.R. este autoritate contractantă în accepțiunea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 60/2001, că fondurile utilizate în activitățile desfășurate sunt fonduri publice, astfel încât inculpații D.I., B.D., D.E., în funcțiile deținute, erau obligați să aplice, în achizițiile efectuate (atât pentru utilaj, cât și pentru armele tranchilizante și accesoriile) prevederile O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, prin organizarea de licitații, după cum și ceilalți inculpați, membri în Comisia de evaluare, pentru deschiderea ofertelor și adjudecare, trebuiau să facă aplicarea prevederilor actului normativ indicat; în pofida acestor obligații și cu încălcarea acestora, în mod abuziv inculpații au ignorat dispozițiile legale, cauzând o pagubă însemnată regiei prin achiziționarea unor bunuri care, fie nu erau prevăzute în planul de investiții, fie nu erau necesare, sau erau improprii utilizării în scopul pentru care au fost achiziționate, achizițiile realizate conducând, pe de altă parte la realizarea intereselor economice ale societăților comerciale alese în mod nelegal și de o manieră preferențială ca furnizori.

Starea de fapt și vinovăția inculpaților a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarații inculpați (D.I., B.D., D.E., D.M.L., D.M., V.S.M., C.C., S.B.F.), adresa din 13 decembrie 2005 a R.N.P. de constituire parte civilă, procesul-verbal intermediar al A.N.A.F. din 13 septembrie 2005, înscrisuri privind importul utilajului, documente înaintate de R.N.P.R. privind achizițiile efectuate (oferte, documente de adjudecare, documente de plată, fișele de atribuții și fișele postului, date și înscrisuri referitoare la SC M. SRL, SC P. SRL, SC E. SRL, SC M.T. SRL, SC E. SA, SC E.T. SRL, înscrisuri privind achiziția de arme tranchilizante și accesorii (dosar urmărire penală, cereri de oferte, oferte, procese-verbale și hotărâri de adjudecare, documente de plată), înscrisuri referitoare la intenția de participare la licitația pentru achiziționarea utilajului, date referitoare la societățile comerciale controlate de numitul A.F., înscrisuri privind utilizarea armelor tranchilizante și accesoriilor, notă și înscrisuri înaintate de Direcția Silvică Tg Jiu, declarațiile martorilor D.E. și P.I., C.A., B.S., G.I., P.G.E., I.O., B.I.C., B.I., V.P., B.G.A., P.C., A.M.M., N.F., C.P.I., H.F., V.D., L.G., T.I., D.D., T.O.T., G.B., B.C., N.G., E.C., B.C., N.N., E.G.D., C.D., I.I., T.I., S.D., D.A.M., M.C., P.I., B.S., B.O., P.G., B.A.M., L.M., D.E., C.C., B.L., D.V., T.F., R.S., C.D., N.V., P.Ș.A., T.I., B.M., C.B.B., B.I., S.M., M.G.D., declarație și notă explicativă V.E., O.O.I., C.M., N.V., V.M., A.T. - declarații și notă explicativă, C.G.M., D.V., C.L., P.L., A.P.B., H.C., S.M., declarație F.A. înscrisuri depuse în apărarea inculpatului D.I. și plângerea formulată împotriva rezoluției de începere a urmăririi penale, raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A., fișe post, înscrisuri privind atribuțiile organelor de conducere ale R.N.P.R., note explicative, decizii privind efectuarea controlului financiar preventiv în cadrul R.N.P.R.

Prima instanță, pentru a pronunța soluția de achitare a inculpaților a avut în vedere, în esență, după cum rezultă din cele ce preced, probele administrate în cursul urmăririi penale și pe cele administrate și readministrate în condiții de publicitate, oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile date de către inculpați (D.I., B.D., D.E., D.M.L., D.M., V.S.M. C.C., S.B.F., declarațiile martorilor reaudiați de către instanță (respectiv B.C., N.G., N.N., E.G.D., T.I., C.A., I.O., V.P., C.L., B.S., P.G., T.I., B.I.C., P.I., B.S., B.A.A., L.M., P.G.E., D.E., B.G.A., P.C., A.M.M., N.F., B.L., D.V., T.F., D.D., C.D., H.F., C.P.I., N.V., T.I., L.G., V.D., R.S., D.A.M., M.C., C.C., P.Ș.A., Ț.O.T., G.B., A.T., C.M., O.O.I., G.I., V.M., B.C., P.L., C.D., B.M., A.P.B., B.I., S.M., M.G.D., C.G.M., D.V., C.B.B., H.C., I.T., S.D.), (martora V.E. nefiind audiată, deoarece decedase), a martorilor audiați la solicitarea inculpatului D.I. (martorii P.G., R.E., M.C.L., S.M., M.G., S.S., M.F., T.N., P.C., P.O., T.G.I., înscrisurile depuse de către inculpați, raportul de expertiză contabilă și răspunsul la obiecțiunile formulate.

S-a constatat, astfel, că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute prin rechizitoriu. În acest sens s-a reținut, din examinarea actelor normative incidente, respectiv a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, ale H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P.R. și Legii nr. 212/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 60/2001 că R.N.P.R. nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001, în acest sens fiind și răspunsul formulat de Ministerul Finanțelor Direcția de Reglementare a Achizițiilor Publice și Monitorizarea Investițiilor Publice prin adresa din 01 februarie 2002 și de Direcția Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului (adresa din 13 iunie 2006). Din coroborarea prevederilor legale expuse și a datelor furnizate de către autoritățile menționate, prin raportarea acestora și la dispozițiile H.G. nr. 12/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, și cele ale H.G. nr. 173/2001 s-a concluzionat că R.N.P.R. nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001.

Cu privire la inaplicabilitatea în speță a art. 4 alin. (2) O.U.G. nr. 60/2001, referitoare la incidența dispozițiilor actului normativ amintit și în cazul entităților ce nu au calitatea de autoritate contractantă, dacă fondurile alocate pentru îndeplinirea contractului ce urmează a fi atribuit provin și din fonduri publice, definite la art. 3 lit. h), s-a arătat că fondurile utilizate de R.N.P.R. proveneau din surse proprii, iar nu din surse bugetare, în acest sens fiind declarațiile martorilor (P.G., membru în consiliul de administrație perioada 2003-2005, 2009-2010, R.E., aceeași calitate, G.B. director al Direcției economice, T.N., P.C. reprezentant al Ministerului Finanțelor în consiliul de administrație al R.N.P.R.), concluziile raportului de expertiza contabilă, anunțul de participare la licitația pentru achiziționarea utilajului terasier de tip buldomanipulator și a armelor tranchilizante și accesoriilor și hotărârea comisiei de evaluare cu privire la adjudecarea licitației, din 27 septembrie 2004.

Referitor la necesitatea achiziției de arme tranchilizante și accesorii și modul de derulare a procedurii de achiziție au fost reținute prevederile Legii nr. 103/1996 privind fondul cinegetic și protecția vânatului, (R.N.P.R. fiind menționată ca administrator al fondurilor de vânătoare), Raportul întocmit de Direcția de Specialitate din cadrul regiei, privind obligațiile contractuale de administrare a parcurilor naturale și referatul I.C.A.S. Brașov din 8 octombrie 2004, au determinat ca Programul anual de investiții pe anul 2004 din fonduri proprii, aprobat de consiliul de administrație, să se deruleze, plata realizându-se din fonduri proprii, declarațiile martorilor T.N., director al Direcției Silvice Suceava, membru în consiliul de administrație al R.N.P., P.C., reprezentant al Ministerului Finanțelor în același organism, T.G.I., director al Direcției Silvice Buzău, C.A., director al Direcției Conservare, Biodiversitate și Relații Internaționale al regiei, I.O., V.P., director economic la Direcția Silvică Argeș.

S-a reținut de asemenea, că adresa din 13 februarie 2008 a Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică și Directiva nr. 97 din 20 noiembrie 2006 a Consiliului Uniunii Europene ce completează Directivele CE nr. 17/2004 și 18/2004 sunt ulterioare nu numai perioadei anului 2004, dar și celei în care se susține acuzarea; pentru achiziționarea utilajului terasier și a armelor tranchilizante și accesorii, managerul director general și inculpatul B.D., director investiții, au împuternicit o comisie de specialiști din compartimentele funcționale (economic, juridic, tehnic, vânătoare) pentru desfășurarea achizițiilor și acceptarea de oferte, criteriul economic urmărit fiind cel al ofertei cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic (utilaj) și performanța calității, pentru celelalte bunuri, iar din probatoriul administrat, inclusiv cel de la urmărirea penală, nu s-a evidențiat că vreun inculpat ar fi urmărit sau acceptat, cu știință, să săvârșească abuz în serviciu cu obținerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial, aceasta și prin prisma exercitării controlului financiar preventiv pe documentele prin care se efectuau plăți din fonduri proprii, întrucât dispozițiile art. 23 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevăd că auditul intern și controlul financiar preventiv propriu se exercită asupra operațiunilor care afectează fondurile publice și/sau patrimoniul public, exercitarea controlului financiar preventiv nefiind imperativa, cum era cazul finanțării din fonduri publice, potrivit procesului-verbal de control al Curții de Conturi din 23 februarie 2006 „Din control, nu au rezultat deficiențe în legătură cu această activitate, documentele verificate purtând această viză”, pe factura fiscală din 22 octombrie 2004 privind achiziția utilajului buldomanipulator, existând viza de control financiar preventiv.

Prima instanță, referitor la utilitatea achiziționării buldomanipulatorului, a mai arătat că martorii și expertiza contabilă au relatat despre existența, în cadrul R.N.P.R., și a activităților de construire, întreținere, reparații drumuri forestiere, decopertare, îndepărtare vegetație amorfă, transbordare a buștenilor, (martorii I.I., B.G.A., P.C., A.T.), iar în procesul-verbal de recepție, din 17 decembrie 2004 la nivelul Direcției Silvice Călărași, O.S.L., s-a menționează că au fost executate cu buldomanipulatorul lucrări de decopertare a solului conform instrucțiunilor tehnice.

Din raportul de expertiză contabilă, precum și din înscrisurile depuse în apărare de către inculpatul D.I., s-a reținut că utilajul menționat în noiembrie 2007 a fost închiriat urmare cererii consiliului județean Dâmbovița, către SC C. SA, pentru 12 luni, pentru întreținerea drumului forestier aflat în administrarea acestuia, (contract din 10 noiembrie). În ce privește semnarea ordinelor de plată de către inculpatul B.D., fără ca acesta să aibă o delegare din partea ordonatorului de credite, s-a arătat că acesta, având drept de semnătură în bancă, alături de directorul economic, inculpata D.E., era considerat „delegat prin delegare nereglementară”, R.N.P.R. nefiind autoritate contractantă.

Prin raportul de expertiză contabilă, fiind analizate datele reținute în actele de control ale A.N.A.F., Gărzii Financiare și Curții de Conturi nu a fost identificată existența unui prejudiciu nominalizat ca atare prin prisma achiziționării buldomanipulatorului, a armelor tranchilizante și accesoriilor, subliniindu-se că această concluzie este confirmată și de evidența contabilă a R.N.P.R., în bilanțul contabil pe anul 2004, nefiind înregistrat un prejudiciu nici până la data efectuării expertizei (martie 2011), expertiza constatând că plățile produselor au avut la bază documente (avize de expediție, facturi, ordine de plată), iar efectiv, acestea s-au derulat prin „alimentat sume din redistribuire” din conturi ale R.N.P. la C.B., iar la direcțiile silvice, prin conturile curente deschise la B.R.D., R.B., B.C.R.

În ceea ce privește participația, sub forma complicității, a inculpaților D.M., V.S.M., D.M.L., C.C., s-a subliniat că obligația de a respecta O.U.G. nr. 60/2001 nu revenea comisiei de evaluare aceasta orientându-se, în general, după etapele procedurale, s-a întocmit un caiet de sarcini, o documentație tehnică, au existat două oferte privind buldomanipulatorul și respectiv mai multe oferte privind armele tranchilizante și accesoriile, iar faptul că acestea erau insuficiente sau nu cuprindeau toate caracteristicile astfel cum reține rechizitoriul, nu poate constitui o probă, față de comportamentul inculpaților, că au fost complici la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, semnarea, din birou, a procesului-verbal de adjudecare sau neparticiparea efectivă la lucrările adjudecării reprezentând un mod de lucru superficial, dar fără conotații penale în cauză. Inculpații sus-menționați și-au încălcat îndatoririle speciale ce le-au revenit, dar, sub aspectul elementului subiectiv, datele cauzei nu au evidențiat că ei ar fi știut sau acceptat că astfel cauzează un prejudiciu, astfel că poziția lor subiectivă nu îmbracă forma intenției.

Cu privire la achiziționarea utilajului buldomanipulator, s-a apreciat că actele aflate la dosar și aproape toate declarațiile martorilor relevanți dovedesc achiziționarea lui cu aprobarea consiliului de administrație al R.N.P.R., potrivit atribuțiilor stabilite prin art. 14 din Regulamentul de organizare și funcționare, anexă a H.G. nr. 1105/2003.

Astfel, la 14 iulie 2004, direcția de investiții a R.N.P., a propus aprobarea achiziționării unor utilaje performante pentru reparații de drumuri forestiere și exploatarea lemnului, din care un utilaj de tip buldomanipulator, necesitatea lui fiind dată și de existența, în cadrul R.N.P.R., a activității de construire, întreținere și reparații drumuri forestiere. La 16 iulie 2004, consiliul de administrație, a aprobat solicitarea de a se achiziționa utilaje pentru reparații de drumuri forestiere. La 22 iulie 2004, s-a transmis la M. Of. anunțul de participare la licitație. S-au prezentat SC E.T. SA și SC G.F.C. SRL, iar în 15 septembrie 2004, s-a înaintat procesul-verbal de deschidere a ofertelor. La 27 septembrie 2004, s-a redactat hotărârea comisiei de evaluare pentru adjudecarea licitației, câștigătoare fiind oferta SC E.T. SA, celălalt ofertant având un preț mai mare.

Direcția Silvică Călărași, la 11 septembrie 2004, ceruse și s-a aprobat în 27 septembrie 2004, modificarea listei mașinilor și utilajelor independente pe anul 2004, cu buldomanipulator în valoare de 7.300.000.000 lei vechi și un altul, pentru exploatări forestiere, valoare 6.700.000.000 lei vechi. Buldomanipulatorul fusese importat de către SC S.T. SRL la 24 septembrie 2003. SC E. SRL a cumpărat acest utilaj conform contractului din 22 septembrie 2004 pentru 2.936.448.760 lei vechi, iar la 6 octombrie 2004 l-a vândut lui SC E.T. SA pentru 8.626.195.760 lei vechi, inclusiv T.V.A.

Aceasta din urmă a încheiat cu Direcția Silvică Călărași, în aceeași zi, contractul de furnizare a unui buldomanipulator la prețul de 8.685.695.760 lei vechi, inclusiv T.V.A., acest act fiind semnat de către A.T., director, V.M., director tehnic și V.E., director economic. La 24 noiembrie 2004, în procesul-verbal de predare primire și punere în funcțiune a buldomanipulatorului, s-a arătat că utilajul a fost predat în condiții de funcționare bună, corespunzând cerințelor tehnice pentru care a fost achiziționat, făcându-se și punerea în funcțiune cu ocazia probelor și instruirea personalului, predându-se și cartea tehnică, aspecte confirmate de declarațiile martorilor B.G.A., P.C., A.T., G.I., V.M., S.M., C.G.M., T.N.

În legătură cu modul de derulare a procedurii de achiziție s-a arătat că ascultați fiind la cercetarea judecătorească, martorii, reprezentanți ai acelor societăți, au declarat că fie au cumpărat caietul de sarcini pentru a testa dacă societatea lor ar putea cumpăra un astfel de utilaj pe care să-l vândă R.N.P.R., dar având ca specific de activitate alte domenii: construcții - martorul B.L., comercializarea de piese auto - martorul D.V., producerea de excavatoare, utilaje pentru construcții, pentru industria metalurgică - martorul T.F., excavatoare, buldozere, buldoxscavatoare - martorul C.D., fie nefiind niciunul specializați pentru domeniul silvic, fie procedau astfel pentru a-și asigura, eventual, clienți, dar niciunul nu era specializat pentru partea forestieră sau pentru un utilaj care să fie din gamele lor de producție.

Prima instanță a constatat, în ceea ce privește transferul ulterior al buldomanipulatorului la Direcția Silvică Dâmbovița, că martorii S.M., C.G.M., I.T., S.D., P.C., P.O. au declarat că această operațiune a fost determinată de utilitatea lui mai mare în zona respectivă.

Referitor la acuzația că R.N.P.R. și direcțiile silvice nu aveau dreptul legal să achiziționeze arme tranchilizante și accesorii, s-a reținut că acest drept exista potrivit art. 73 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 și Regulamentului de organizare și funcționare a R.N.P.R., anexa I la H.G. nr. 1105/2003, art. 5 alin. (1) lit. a) și art. 6, art. 4 și 12 alin. (3) din Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic și protecția vânatului, declarațiile martorilor G.I., C.A., I.O., a celorlalți martori audiați și raportul de expertiză demonstrând că achiziționarea armelor tranchilizante era necesară.

Prima instanță a concluzionat că atribuția de conducere și organizare a activității R.N.P.R. este de competența consiliului de administrație, managerul director general, directorul de investiții si directorul economic având, în general, atribuții de organizare, conducere, gestionare curentă, managementul aprovizionării și sarcini specifice fișelor postului. Totodată, niciunul dintre cei trei inculpați D.I. (director general), D.E. (director economic), B.D. (director investiții) nu erau obligați să efectueze fiecare activitate a R.N.P. în sensul desfășurării concrete fie a procedurilor, fie a operațiunilor de achiziție, în absența unei proceduri care trebuia stabilită de Ministerul Agriculturii, optându-se pentru licitație deschisă, cu ghidarea după unele prevederi ale O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice (transparență și publicitate pentru buldomanipulator), oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic să fie declarată câștigătoare și pentru ofertele în cazul armelor tranchilizante și accesoriilor. În cauză nu erau incidente dispozițiile O.U.G. nr. 60/2001, astfel că instanța nu a primit susținerile din rechizitoriu în sensul că procedurile s-au desfășurat în perioade scurte, că prețul de achiziție era sensibil egal cu cel din oferte, că nu s-au cerut ofertanților date esențiale, respectiv informații privind experiența, cifră de afaceri, personal angajat, lichiditatea, solvabilitatea patrimonială, dovedirea capacității tehnice, economico-financiară și alte date tehnice.

Totodată, când s-a hotărât adjudecarea utilajului și s-au acceptat ofertele pentru arme tranchilizante, s-au trimis adrese prin care s-a comunicat fie câștigarea licitației, fie oferta, reprezentanții fiind invitați să semneze contractele (SC E.T. SA și SC H.V.E. SRL, declarațiile martorilor G.I., S.B.F., O.O.), iar descalificarea SC G.F.C. SRL nu a fost contestată.

De asemenea, nu au fost apreciate ca întemeiate susținerile din rechizitoriu, privind favorizarea firmei câștigătoare și pentru că s-au stabilit oferte numai ale SC H.V.E. SRL, acestea neavând corespondent în realitățile de fapt ale cauzei, nedovedindu-se că ofertanții ar fi influențat pe inculpatul D.I., inculpatul B.D. sau comisia de evaluare în procesul de selecție și evaluare a ofertelor sau în hotărârea de declarare a ofertei câștigătoare prin practici corupte sau frauduloase în sensul art. 41 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 461/2001 dată în aplicarea O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, acte normative pe care s-a întemeiat acuzarea. R.N.P.R. nu era autoritate contractantă și nu era ținută să respecte prevederile privind stabilirea cuantumului garanției și plata avansului, iar raportul de expertiză contabilă a reținut că produsele au fost însoțite de facturi.

În legătură cu aprecierile din actul de sesizare privind prețurile de achiziție (buldomanipulator, adaos foarte mare pentru firma în contul căreia s-au virat banii), iar pentru armele tranchilizante cu accesorii, de asemenea, raportate la prețul altor produse stabilit prin comparare aleatorie, fără o similitudine de tip, performanțe și față de dispozițiile art. 135 din Constituție s-a reținut că acestea nu pot constitui argumente că inculpații D.I., B.D., D.E., S.B.F. au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen. în condițiile infracțiunii continuate sau 26 C. pen., raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248¹ C. pen. (inculpatul S.B.F.), iar scopul urmărit de comerciant este profitul, R.N.P.R. desfășurându-și activitatea pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, ca agent economic, folosind fonduri proprii din activitățile proprii obiectului ei de activitate, în conformitate cu Legea nr. 15/1990 privind organizarea și funcționarea societăților comerciale și a regiilor autonome și H.G. 1105/2003, privind organizarea și funcționarea R.N.P.R.

S-a mai arătat că, potrivit raportului de expertiză, controalele realizate privind activitatea R.N.P.R., desfășurată în perioada aprilie 2004 – decembrie 2004 de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - serviciul de audit public intern în perioada 8 martie 2005 - 30 iunie 2005, Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. - Direcția de Control Financiar pentru perioada 01 ianuarie 2002 – 30 iunie 2005, A.N.A.F. - pentru perioada 1 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2005 (procesul-verbal de control din 16 mai 2006), Garda Financiară – Comisariatul General (10 mai 2005, 20 mai 2005, 06 iunie 2005, acte trimise Parchetului Național Anticorupție), Curtea de Conturi a României – Secția de control financiar ulterior, proces-verbal de constatare din 23 februarie 2006 și activitățile individualizate de control exercitate după schimbarea din funcții a unora dintre inculpați nu au identificat vreun prejudiciu privind anul 2004 ca urmare a încheierii și derulării contractelor de achiziție buldomanipulator, arme tranchilizante și accesorii, în contabilitatea R.N.P.R., indicatorul de performanță stabilit pentru anul 2004 prin sentința civilă nr. 250 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă este de 126,8%, în același sens fiind declarațiile martorilor P.G., R.E., S.M., M.G., C.A.

Cu referire la numărul armelor tranchilizante cu accesorii, s-a reținut că la direcțiile silvice cărora le fuseseră întâi repartizate, a rămas numai câte o armă, celelalte fiind distribuite acolo unde a apărut necesitatea și utilitatea lor.

În ceea ce privește evaluările din raportul de constatare al specialiștilor D.N.A., avute în vedere în rechizitoriu s-a arătat că acestea au fost contrazise de: declarațiile martorilor (cu excepția a doi dintre aceștia, care, audiați fiind de procuror, fie că nu au fost în măsură, ca profesie, să se pronunțe, fie că, la acele date, după cum au susținut ulterior, la cercetarea judecătorească, li s-a arătat doar imaginea foto a utilajului sau o singură filă, fișă tehnică), de expertiza contabilă precum și de răspunsurile expertului contabil la obiecțiunile asupra raportului de expertiză depus de procurorul D.N.A.

Prima instanță a concluzionat că în cadrul cercetării judecătorești, nu  s-a confirmat că inculpatul D.I. ar fi determinat pe vreunul dintre inculpați sau că inculpatul S.B.F. l-ar fi cunoscut, astfel încât să accepte practici corupte sau frauduloase în achiziția produsului buldomanipulator, o astfel de constatare neconfirmându-se nici în ce privește ofertele SC H.V.E. SRL referitoare la arme cu tranchilizante și accesorii.

În ceea privește reținerea din rechizitoriu că prin faptele săvârșite s-a asigurat avantaj patrimonial firmelor care au livrat produsele, prima instanță a motivat că aceste sume constituiau profit obținut de către un comerciant de pe piața liberă, neevidențiindu-se că acele firme ar fi comis acte și fapte de comerț ilicite și nedovedindu-se nici practici corupte sau frauduloase, neprobându-se că în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpații, cu știință, au săvârșit fapte ce au produs prejudiciu deosebit de grav în patrimoniul R.N.P.R.

Instanța de recurs, analizând cu prioritate cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen., invocat de către parchet, respectiv incompatibilitatea unuia dintre judecătorii care au participat la soluționarea cauzei în primă instanță, respectiv a domnului judecător G.F., față de care, în opinia parchetului, este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., consideră că acesta nu este întemeiat.

Se constată sub aspectul menționat că respectivul judecător a participat ca membru al completului care a pronunțat decizia penală nr. 686 din 28 septembrie 2009 în dosarul nr. 4552/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători prin care au fost soluționate recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și de inculpatul B.D. împotriva sentinței nr. 331 din 19 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Însă, acea cauză diferă de prezenta prin obiect, deoarece pricina soluționată definitiv se referă la modalitatea de încheiere și derulare a opt contracte de achiziții publice în perioada august-decembrie 2004, având ca obiect echipament de lucru, de protecție, armament, accesorii și echipament de vânătoare. Așadar, în speță, nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Este real că, în soluționarea cauzei anterior amintită, instanța de recurs a dat o interpretare prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 60/2001, pronunțându-se în sensul că R.N.P.R. nu are calitate de „autoritate contractantă” și că dispozițiile normative menționate nu erau incidente în respectiva cauză.

Din oficiu, instanța de recurs constată, sub acest aspect, că soluția dată acestei probleme de drept de către o altă instanță penală nu atrage incidența dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și nici incidența prevederilor art. 44 alin. (3) C. proc. pen.

În speță, oferirea unei interpretări a prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 printr-o hotărâre definitivă a instanței penale nu îndeplinește condițiile prevăzute în art. 44 alin. (3) C. proc. pen., întrucât textul de lege se referă, în mod explicit, la o hotărâre definitivă a instanței civile și nici condițiile de existență a unei chestiuni prealabile, care se soluționează de instanța penală investită cu soluționarea unei cauze, premergător și în vederea soluționării fondului cauzei, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Astfel, soluția dispusă de către instanța de recurs care a pronunțat decizia penală nr. 686 din 28 septembrie 2009, asupra problemei de drept incidentă în speță, nu era obligatorie pentru judecătorul care, inițial a făcut parte din completul de recurs și ulterior a fost investit cu soluționarea în primă instanță a cauzei care a format obiectul dosarului nr. 6355/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, nefiind incident cazul prevăzut de dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru motivele arătate, rezultă că judecătorul care a făcut parte din completul investit cu soluționarea recursurilor declarate împotriva sentinței nr. 331 din 19 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, nu devenea incompatibil să soluționeze, în primă instanță, cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 6355/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, deoarece pronunțarea cu privire la incidența unei norme într-o cauză dată și interpretarea acesteia nu se încadrează în dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Totodată, față de argumentele expuse în susținerea motivului de recurs invocat – privind, între altele, admiterea, de către instanța de recurs, a declarației de abținere formulată de un alt membru al completului de judecată inițial învestit cu soluționarea prezentului recurs care, de asemenea, a participat la soluționarea, prin decizia nr. 686 din 28 septembrie 2009 a recursurilor declarate împotriva sentinței nr. 331 din 19 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, se constată că soluția de admitere a declarației de abținere formulată, în prezenta cauză, nu s-a întemeiat pe împrejurarea că respectivul judecător și-ar fi exprimat anterior opinia cu privire la problema de drept de a se determina dacă prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 60/2001 sunt aplicabile R.N.P.R. și dacă aceasta avea sau nu calitatea de „autoritate contractantă”, chiar dacă magistratul în susținerea declarației de abținere a invocat și acest aspect.

Astfel, din considerentele încheierii prin care a fost admisă declarația de abținere, rezultă că motivul care a determinat soluționarea favorabilă a cererii a fost acela de a fi înlăturate orice suspiciuni cu privire la imparțialitatea doamnei judecător R.A.P., având în vedere propriile susțineri ale magistratului în sensul că și-ar fi exprimat părerea, în afara procesului, cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., invocat de către parchet, respectiv comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpaților și având în vedere caracterul integral devolutiv al prezentului recurs se constată următoarele:

Din analiza comparată a probelor la care s-a făcut referire în motivele de recurs și concluziile scrise depuse de către parchet, ca reprezentând dovezi în ceea ce privește întrunirea sub aspect obiectiv și subiectiv a elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, și a probelor avute în vedere cu privire la aceleași aspecte, de către prima instanță care a apreciat, ca nefondate, susținerile parchetului în sensul comiterii de către inculpați, cu vinovăție și în forma prevăzută de lege, a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, instanța de recurs reține că probele cu relevanță deosebită, potrivit aprecierii parchetului, sunt reprezentate de rezoluția inculpatului D.I. aplicată pe oferta SC E. SRL, nota întocmită de inculpatul B.D. cu propunerea de achiziționare a două utilaje pentru scoaterea cioatelor cuprinzând prețurile și caracteristicele utilajelor incluse în oferta SC E. SRL, aprobarea acesteia de inculpatul D.I., includerea de prevederi nelegale în anunțul de participare la licitație, declarația inculpatului D.M., declarația martorului T.F., declarația martorului D.V., declarația martorului C.C., oferta SC E.T. SA, declarația martorului G.I., declarația martorei C.M., declarația dată inițial în calitate de martor de către S.B.F., declarația martorului C.D., organizarea licitației fără includerea utilajului în programul de achiziții, adoptarea hotărârii comisiei de licitație fără îndeplinirea condiției de cvorum, relevante fiind declarațiile inculpaților D.E., C.C., D.M.L. și V.S.M., încheierea contractului cu S.C. C.G. de către inculpatul S.B.F., contract având ca obiect cumpărarea utilajului cu 5 zile anterior adoptării hotărârii de adjudecare, folosirea speculativă a solicitării de utilaje a martorului A.T., directorul Direcției Silvice Călărași pentru repartizarea buldomanipulatorului, înscrisurile întocmite de inculpatul B.D. în numele Direcției Silvice Călărași referitoare la investițiile din anul 2004, aprobate de inculpatul D.I., declarația martorului A.T., declarațiile martorilor V.E., B.M., B.I., S.D., V.M., înscrisurile din care rezultă valoarea de intrare în țară și cea de achiziție a utilajului, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC E. SRL, tabelul întocmit de numitul C.V., privind utilizarea armelor tranchilizante, înscrisurile din care rezultă adaosul comercial practicat de SC H.V.E. SRL și alți distribuitori, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC H.V.E. SRL.

Se constată, totodată, că prima instanță a apreciat ca relevante:

- declarațiile martorilor propuși de către inculpatul D.I., respectiv P.G., R.E., T.N., P.C. și G.B. sub aspectul dovedirii împrejurării că achizițiile în cauză, realizate de R.N.P.R., au fost efectuate din fonduri proprii, nefiind, deci, incidente prevederile O.U.G. nr. 60/2001;

- referitor la utilitatea achiziționării buldomanipulatorului, au fost reținute declarațiile martorilor I.I., B.G.A., P.C., A.T. și procesul-verbal de recepție din 17 decembrie 2004, încheiat la Direcția Silvică Călărași, iar cu privire la predarea acestui utilaj, contractul de furnizare a unui buldomanipulator încheiat de SC E.T. SA cu Direcția Silvică Călărași, procesul-verbal de predare primire și punere în funcțiune a buldomanipulatorului, declarațiile martorilor B.G.A., P.C., A.T., G.I., V.M., S.M., C.G.M. și T.N. Relativ la finalizarea procedurilor de achiziție au fost avute în vedere declarațiile martorilor G.I., O.O. și a inculpatului S.B.F.;

- în legătură cu modul de derulare a procedurii de achiziție a buldomanipulatorului, apreciat de prima instanță ca fiind efectuat cu respectarea legii, au fost avute în vedere declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de martorii B.L., T.F., D.V., C.D.;

- în ceea ce privește transferul ulterior al buldomanipulatorului la Direcția Silvică Dâmbovița, determinat de împrejurarea că acesta era util în zona respectivă, prima instanță a avut în vedere declarațiile martorilor S.M., C.G.M., I.T., S.D., P.C. și P.O.;

- s-a considerat, totodată, că necesitatea achiziției de arme tranchilizante și accesorii și modul de derulare a procedurii de achiziție au fost dovedite de raportul întocmit de direcția de specialitate, din cadrul regiei, privind obligațiile contractuale de administrare a parcurilor naturale, Referatul I.C.A.S. Brașov din 8 octombrie 2004, Programul anual de investiții pe anul 2004 din fonduri proprii, aprobat de consiliul de administrație și declarațiile martorilor T.N., director al Direcției Silvice Suceava, membru în consiliul de administrație al R.N.P., P.C., reprezentant al Ministerului Finanțelor în același organism, T.G.I., director al Direcției Silvice Buzău, C.A., director al Direcției Conservare, Biodiversitate și Relații Internaționale al regiei, I.O., V.P., director economic la Direcția Silvică Argeș, G.I., C.A., I.O., a celorlalți martori audiați precum și raportul de expertiză;

- cu privire la neproducerea prin acțiunile inculpaților a unui prejudiciu R.N.P.R. au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, probă administrată în cursul cercetării judecătorești și concluziile controalelor efectuate în cadrul regiei de diferite instituții ale statului, după cum s-a menționat și anterior.

Referitor la elementele probatorii anterior prezentate, instanța de recurs constată că argumentele avute în vedere de parchet în susținerea solicitării de condamnare a inculpaților se bazează în principal pe probele administrate în cursul urmăririi penale. Pe de altă parte, soluția primei instanțe se întemeiază exclusiv pe probele administrate și respectiv, readministrate în cursul cercetării judecătorești, cu referire deosebită la declarațiile martorilor audiați de prima instanță (în parte, propuși de apărare), raportul de expertiză contabilă și înscrisurile depuse de apărarea inculpaților, instanța acordând, deci, preferință, probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, fără a înlătura motivat dovezile administrate în cursul urmăririi penale.

Procedând în modalitatea expusă se constată că prima instanță a eludat, în realitate, obligația ce îi revenea, potrivit legii, de a afla adevărul și a lămuri cauza sub toate aspectele, cu respectarea dreptului părților la un proces echitabil și a principiului egalității armelor.

Rezultă, așadar, că în aplicarea principiului aflării adevărului, reglementat de prevederile art. 3 C. proc. pen. și pentru elucidarea criticilor invocate în recursul formulat de Ministerul Public, circumscrise solicitării de condamnare a inculpaților, se impune administrarea de probe și readministrarea unora dintre probele anterior administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească.

În ceea ce privește criticile invocate de către recurentul inculpat S.B.F. privind, în esență, necesitatea schimbării temeiului achitării din dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanța de recurs constată că își găsesc aplicabilitatea concluziile și argumentele anterior expuse.

Astfel, în vederea respectării dreptului inculpatului la un proces echitabil și pentru asigurarea dreptului la apărare al acestuia, precum și față de necesitatea verificării criticilor și susținerilor de fapt prezentate în cuprinsul motivelor de recurs (privind, în esență, inexistența unei legături între coinculpați, parcurgerea legală a procedurii de ofertare și achiziționare a utilajului tip buldomanipulator și urmărirea exclusiv a intereselor economice licite ale societății pe care o reprezenta) se impune administrarea de noi probe și readministrarea unora dintre probele anterior administrate.

Pentru considerentele ce preced, se constată că, verificarea susținerilor și criticilor invocate în recursurile declarate în cauză presupune administrarea de probe noi și readministrarea în mod nemijlocit a unora dintre probele anterior administrate, respectiv audierea inculpaților și a martorilor A.T., S.M., A.F., V.M., V.E., T.I., B.I.C., D.D., V.D., A.M., T.F., D.V., C.C., G.I., C.M., C.D., B.M., B.I. și S.D., în vederea stabilirii exacte a situației de fapt și a modului de exercitare de către inculpați a atribuțiilor de serviciu raportat la funcțiile deținute, obținerea de precizări relative la consecințele economice ale activității inculpaților asupra patrimoniului R.N.P.R. și la normele aplicabile achizițiilor realizate de către inculpați, ce fac obiectul prezentei cauze, precum și administrarea oricăror alte probe a căror utilitate va rezulta din dezbateri.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d), raportat la art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., astfel după cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și inculpatul S.B.F. vor fi admise.

Va fi casată sentința recurată, iar cauza reținută spre rejudecare, în fond, de către instanța de recurs, stabilindu-se termen de judecată la data de 28 mai 2012, cu citarea părților.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în recurs, pentru recurentul inculpat și intimații inculpați urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și inculpatul S.B.F. împotriva sentinței penale nr. 1414 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6355/1/2007.

Casează sentința atacată și reține cauza spre rejudecare în fond.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul intimat inculpat S.B.F. și pentru intimații inculpați D.I., B.D., D.E., D.M.L., V.S.M., D.M. și C.C., până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Fixează termen de judecată la data de 28 mai 2012, cu citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2012.