Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
I. Cadrul procesual
Prin cererea formulată și precizată, reclamanții M.J., M.S. și M.F., în calitate de moștenitori ai defunctei M.A., au solicitat, în contradictoriu cu C.C.S.D., obligarea pârâtei de a desemna expertul care urmează a efectua evaluarea imobilului care face obiectul dosarului nr. 2767/ CC și obligarea pârâtei de a emite pe numele reclamanților titlul de despăgubire în conformitate cu evaluarea făcută de expert, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 145 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Tg. Mureș a fost admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamanții M.J., M.S. și M.F. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.
Instanța a dispus obligarea pârâtei, sub sancțiunea unei penalități de 50 lei/ zi de întârziere, ca în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri să trimită dosarul nr. 2767/ CC expertului evaluator SC B.E. SRL pentru efectuarea evaluării imobilului care face obiectul dosarului de mai sus.
De asemenea, a obligat pârâta, sub sancțiunea unei penalități de 50 lei/zi de întârziere, ca în termen de 30 de zile de la comunicarea raportului de evaluare definitiv, să emită pe numele reclamanților, în calitate de moștenitori legali ai defunctei M.A., titlu de despăgubiri, fiind respinse restul pretențiilor reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Dispoziția nr. 685/2005, Primăria Municipiului Odorheiu Secuiesc a soluționat notificarea antecesoarei reclamanților, M.A., fiind acordate măsuri reparatorii pentru imobilul naționalizat situat în Odorheiu Secuiesc, înscris în CF, compus din casă de locuit, clădirea morii, șopron și grajd.
Dosarul cuprinzând dispoziția, a fost înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 2767/ CC din 9 octombrie 2005.
Prin Dispoziția nr. 1270 din 13 septembrie 2006 s-a modificat Dispoziția nr. 685/2005, modificare comunicată pârâtei la 25 septembrie 2006. La această instituție dosarul a rămas în nelucrare până în luna noiembrie 2008, când, în urma cererii defunctei M.A. din 30 septembrie 2008, pârâta a aprobat tratarea cu prioritate a dosarului, aspect comunicat acesteia prin adresa din 23 decembrie 2008. Din agenda de lucru a ședinței pârâtei din 10 noiembrie 2008, ședință în care s-a aprobat, de altfel, tratarea cu prioritate a Dosarului nr. 2767/2005, rezultă că a fost desemnat inclusiv evaluatorul, respectiv SC B.E. SRL.
Pentru verificarea legalității emiterii dispoziției și a documentației aferente, pârâta C.C.S.D. a lăsat să treacă peste 2 ani de zile, procedând la această verificare doar după ce reclamanții au realizat procedura prealabilă în prezenta cauză.
Astfel, pe parcursul soluționării litigiului, pârâta a solicitat Primăriei Odorheiu Secuiesc completarea documentației aferente Dispoziției nr. 1270/2006.
Din cuprinsul adresei din 07 februarie 2011 precum și din copia dosarului nr. 2767/ CC instanța de primă jurisdicție a reținut că nu există vreun impediment pentru ca dosarul să fie trimis evaluatorului întrucât, pe de o parte, reclamanții au anexat certificatul de moștenitori ai defunctei M.A., odată cu plângerea prealabilă, iar imobilul pentru care s-a emis dispoziția de acordare a despăgubirilor este înscris în CF Odorheiul Secuiesc, extrasul de CF în limba română fiind depus la dosar. De asemenea, la dosar este depus și procesul verbal de naționalizare din 15 iunie 1948.
Faptul că Legea nr. 10/2001 sau Legea nr. 247/2005 nu prevăd vreun termen de soluționare a cererii nu duce la concluzia că termenul de peste 5 ani, de când dosarul a fost înregistrat la pârâtă, constituie un termen rezonabil, în sensul art. 6 din C.E.D.O.
Într-adevăr, instanța a reținut că prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a stabilit ordinea de soluționare a dosarelor înregistrate la pârâtă însă, de vreme ce pârâta a aprobat tratarea cu prioritate a dosarului, neluarea în lucru a dosarului timp de 2 ani de la acest moment nu are nicio justificare, iar solicitările de completare a dosarului sunt neîntemeiate, prin aceasta tergiversându-se doar soluționarea acestuia.
Pentru aceste considerente, instanța de primă jurisdicție a apreciat că dosarul nr. 2767/ CC este complet, neexistând nici un impediment pentru continuarea procedurii instituite de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, respectiv, trimiterea dosarului unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar, ulterior, emiterea de către pârâtă a deciziei care să conțină titlul de despăgubire.
Cât privește petitul privind obligarea conducătorului pârâtei la plata unei amenzi civile de 20% din salariul minim pe economie, în situația în care nu va executa prezenta hotărâre, instanța de fond a respins această pretenție întrucât, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 5 54/2004, amenda urmează a fi aplicată doar în urma nerespectării termenului stabilit prin hotărâre.
De asemenea, au fost respinse și pretențiile constând în daune morale în cuantum de 100.000 lei, întrucât admiterea prezentei cererii constituie o suficientă reparare a prejudiciului moral cauzat de pârâtă, prin întârzierea soluționării dosarului.
3. Recursul declarat de C.C.S.D.
Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța a apreciat în mod greșit demersurile efectuate de pârâtă în vederea identificării imobilului pentru continuarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Recurenta a precizat că ulterior aprobării cererii pe caz special, dosarul înregistrat cu nr. 2767/ CC a fost analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului solicitat și s-a constatat că dosarul în litigiu trebuie completat cu cartea funciară in extenso nr. 200 din care să rezulte dreptul de proprietate asupra numerelor solicitate, respectiv nr. top 1807, certificatul de moștenitor de pe urma notificatoarei M.A. și înscrisuri întocmite la momentul preluării/ demolării imobilului, din care să reiasă suprafețele și detaliile constructive ale imobilului construcție.
Recurenta a arătat că evaluatorul desemnat de C.C.S.D. întocmește rapoarte de evaluare pentru stabilirea valorii de piață a imobilului și nu rapoarte de expertiză tehnică de identificare a imobilului notificat.
De asemenea, a precizat că entitățile obligate la restituire au plenitudine de competență în soluționarea notificărilor care fac obiectul procedurii administrative.
în cazul de față, recurenta a precizat că imobilul solicitat de reclamanți nu a fost identificat de primărie, iar C.C.S.D. nu urmărește decât aplicarea corectă a dispozițiilor legale în vigoare, care reglementează regimul juridic privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Recurenta a apreciat că instanța de fond în mod greșit a reținut că s-a tergiversat soluționarea dosarului de despăgubire al reclamanților, iar în cazul de față s-a susținut că nu poate fi vorba de un refuz al C.C.S.D., întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire nu reprezintă o exprimare neechivocă a intenției de a nu respecta prevederile legale.
Recurenta a criticat și măsura luată de instanță în sensul de a obliga autoritatea publică la plata unor penalități pe zi de întârziere, arătând că este o sarcină mult prea oneroasă, în condițiile în care dosarul reclamanților nu este complet, iar autoritatea nu are buget pentru a putea suporta aceste penalități.
Recurenta a criticat soluția instanței de fond și sub aspectul stabilirii termenelor în care Comisia Centrală să își execute obligațiile, precum și cu privire la obligarea la plata cheltuielilor judiciare, apreciind că se impunea respingerea acestor capete de cerere.
II. Decizia instanței de recurs
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Verificând actele și lucrările dosarului, înalta Curte a constatat că obiectul principal al cauzei deduse judecății îl reprezintă obligarea pârâtei la soluționarea cererii reclamanților, așa cum s-a solicitat expres prin cererea introductivă.
Instanța de control judiciar reține că intimații-reclamanți au invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a le soluționa cererea, respectiv de a se emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. S., jud. Dolj.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Definiția excesului de putere este dată de art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004 și constă în exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin încălcarea dreptului și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.
În cauza de față, Înalta Curte a constatat că printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Odorheiu Secuiesc, înscris în CF, compus din casă de locuit, clădirea morii, șopron și grajd, iar prin dispoziția nr. 685/2005 emisă de Primăria Municipiului Odorheiu Secuiesc, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri pentru imobilul mai sus precizat, dosarul fiind transmis către C.C.S.D. în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea 554/2004, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de către pârâtă, deși la dosarul înregistrat de primărie au fost depuse toate înscrisurile necesare soluționării cauzei.
În conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul C.C. sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”.
În aceste condiții, verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamanților se privește ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea reclamanților cu privire la acest aspect.
Înalta Curte a constatat că reclamanții s-au adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în soluționarea cererilor sale, însă cererea a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a-i afecta pe reclamanți în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Or, din această perspectivă Înalta Curte reține că nesoluționarea cererii formulate de reclamanți, indiferent de motivația autorității recurente, ar echivala cu o vătămare a acestora în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea reparării injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută.
Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurent cu privire la invocarea unui motiv care a determinat neefectuarea evaluării nu pot fi primite de Înalta Curte și, de asemenea, nu pot fi primite nici criticile referitoare la obligația autorității privind plata penalităților și a termenului de executare a hotărârii, constatând că instanța de judecată este în măsură să aprecieze și să stabilească concret aceste obligații, văzând situația de fapt concretă dedusă judecății.
Pentru toate aceste motive, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței instanței de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 145 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.