Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanța de fond
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul U.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E. să se constate refuzul nejustificat al acestora de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și să fie obligate pârâtele să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediu ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române și la plata în solidar a sumei de 100 RON/zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, de la data introducerii acțiunii și până la data primirii ordinului de redobândire a cetățeniei române, precum și contravaloarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariului de avocat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat cerere pentru redobândirea cetățeniei române în anul 2010 și cererea sa nu a fost soluționată până în prezent.
În drept, a invocat art. 9 din Convenția Europeană a Consiliului Europei privind Cetățenia; art. 5, coroborat cu art. 20, precum și pe art. 21 din Constituție; art. 101 și urm. din Legea nr. 21/1991, modificată și completată, privind cetățenia română; prevederile O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie; art. 1, art. 2, art. 7, art. 8, art. 18. alin. (1), art. 13 alin. (4) din Legea nr. 544/2004; art. 998 și art. 999 C. civ.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a îndeplinit procedura imperativă și prealabilă a cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
2. Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1435 pronunțată în data de 25 februarie 2011, a respins excepțiile, ca nefondate și, în consecință, a admis acțiunea formulată de reclamantul U.O. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC) și E.N.E. Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a obligat pârâta ANC să soluționeze cererea, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere și să comunice la sediul ales.
Totodată, a obligat pârâta ANC să plătească reclamantului 1.280 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat, în esență, următoarele: conform Capitolului III din Legea nr. 21/1991, art. 12, aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetățeniei române se face prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetățenie.
De asemenea, instanța a constatat, având în vedere prevederile din Legea nr. 21/1991, că cererea adresată Comisiei privind eliberarea certificatului de cetățenie poate fi formulată în termen de un an de la data luării la cunoștință a termenului de depunere a jurământului de credință. Nedepunerea cererii în termenul de un an atrage încetarea efectelor ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau de redobândire a cetățeniei române.
Față de aceste prevederi instanța a apreciat că tăcerea administrației după expirarea termenelor legale necesită obligarea acesteia la soluționarea cererii.
Cu privire la penalitățile de 100 RON/zi de întârziere, instanța a constatat că nu se pot acorda de la data introducerii acțiunii, așa cum a solicitat petentul, dar se pot acorda de la data expirării termenului legal, conform art. 24 alin. (1) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Constatând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
II. Instanța de recurs
1. Criticile formulate de pârâtă
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie.
Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Cetățenie a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept disp. art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
A învederat recurenta-pârâtă că prima instanță a înlăturat, fără a motiva, apărările sale invocate atât pe cale de excepție, cât și pe fondul cauzei, cu toate că legea specială în materie, Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, prevede procedura și termenele în care cererile de redobândire a cetățeniei române sunt înregistrate la Secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie din cadrul ANC și sunt analizate în ședințele acesteia, din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 11 raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) și e) din lege, așa încât nu se poate reține tăcerea recurentei după expirarea termenelor.
Recurenta a arătat că a invocat în fața instanței de fond excepția lipsei proceduri prealabile, întrucât petiția nr. 16753 din 29 septembrie 2010 adresată Autorității Naționale pentru Cetățenie de către intimatul-reclamant U.O. nu poate fi calificată drept plângere prealabilă, dar și excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată înaintea expirării termenului de 5 luni de la data înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei, prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c), însă prima instanță nu a motivat în niciun fel soluția de respingere a excepțiilor.
S-a susținut că nici pe fond prima instanță nu a răspuns apărărilor pârâtei-recurente, prin care s-a arătat și dovedit că cererea intimatului-reclamant se află în curs de soluționare în sensul disp. art. 16 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1991, republicată, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale, cu încălcarea disp. art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Ultima critică vizează acordarea greșită a cheltuielilor de judecată în valoare de 1.280 RON, deși nu s-a făcut dovada respectivelor cheltuieli, la nivelul primei instanțe, împuternicirea avocațială din dosarul de fond cuprinzând și mențiunea reprezentării intimatului-reclamant de apărător, la instanța de recurs - Curtea de Apel București, prima instanță nemotivând în ce constă culpa recurentei-pârâte care să fi condus la suportarea cheltuielilor de judecată.
2. Apărările intimatului
Intimatul-reclamant, prin apărătorul său în instanță și prin concluziile scrise la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Potrivit disp. art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii au datoria de a se pronunța asupra tuturor cererilor cu care au fost învestiți, iar potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., între mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă o hotărâre judecătorească sunt și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței asupra soluției pronunțate, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile sau susținerile părților.
Din examinarea considerentelor sentinței atacate rezultă că prima instanță nu a motivat în niciun fel soluția de respingere a excepțiilor lipsei procedurii prealabile și prematurității cererii de chemare în judecată, excepții invocate și amplu motivate de pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie în întâmpinarea depusă la dosar.
Nici pe fondul cauzei nu s-a făcut o examinare a susținerilor, sentința recurată cuprinzând de fapt o înșiruire a textelor de lege considerate incidente cauzei, fără interpretarea acestora, raportată la susținerile părților, sau în orice caz fără a se prezenta argumente pertinente în combaterea afirmațiilor pârâtei din întâmpinare, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Nemotivarea soluției, atât în privința excepțiilor invocate de pârâtă, dar și a apărărilor de fond ale acesteia, atrage incidența disp. art. 304 pct. 7, însă echivalează și cu o necercetare a fondului cauzei dedus judecății, astfel că în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere și celelalte aspecte ce au format obiectul criticilor recurentei, privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței nr. 1435 din 25 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.