Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13 iulie 2010 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul B.M. a contestat Hotărârea nr. 15259 din 08 iunie 2010 a Casei Județene de Pensii Bihor prin care i s-a respins cererea de recunoaștere a calității de beneficiar al O.G. nr. 105/2009 aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a născut în data de 26 iunie 1943 în comuna Jebel, jud. Timiș, unde părinții săi au fost refugiați din anul 1940.
Nașterea a fost înregistrată în Registrul stării civile în data de 28 iunie 1943, fiind eliberat certificatul de naștere.
Părinții săi au revenit în satul Mihai Bravu, jud. Bihor, de unde au fost expulzați în anul 1945.
Prin Sentința nr. 1378/LM din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și a declinat soluționarea contestației în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ.
Prin întâmpinarea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 26 ianuarie 2011, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 57/CA/2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamantul B.M., a anulat Hotărârea nr. 15259 din 08 iunie 2010 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 26 iunie 1943 - 06 martie 1945.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele:
Prin hotărârea contestată a fost respinsă cererea formulată de reclamant, întrucât acesta nu era născut la data strămutării părinților acestuia.
Curtea a reținut că din înscrisurile de la dosar rezultă faptul că în Registrul de evidență a refugiaților din Ardeal din anul 1941 figurează B.P. din localitatea Mihai Bravu, cu soția E. și copiii V., P., B., S., iar reclamantul s-a născut la data de 26 iunie 1943 în localitatea Jebel, jud. Timiș, din părinții B.P. și E. iar pe frații acestuia, născuți la momentul expulzării, îi chema B., S., V., I. și P.
A mai reținut Curtea că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în perioada în care părinții săi erau expulzați și prin urmare este îndreptățit să beneficieze de prevederile O.G. nr. 105/1999, fiind și el persoană expulzată în perioada 26 iunie 1943 - 06 martie 1945.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este de necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi B.P. și B.E. care au fost refugiați din motive etnice în perioada septembrie 1940 - martie 1945 din localitatea Mihai Bravu, jud. Bihor, în localitatea Jebel, jud. Timiș.
Fiind născut în perioada de refugiu, la data de 26 iunie 1943, reclamantul a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 57/CA/2011 din 25 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
Irevocabilă.